Ce s-a întâmplat cu adevărat în Iran după raidurile americane ordonate de Trump. Unde a ascuns Teheranul uraniul puternic îmbogățit?
0Cu doar două zile înainte ca bombardierele americane B-2 să lovească Iranul în ceea ce a fost considerat cel mai mare atac aerian din epoca postbelică, imaginile satelitare au surprins o agitație suspectă în jurul complexului nuclear de la Fordo. Zeci de camioane și vehicule de transport se aliniaseră la intrarea tunelului săpat în munte – acolo unde regimul iranian dezvoltase în secret centrifugele pentru îmbogățirea uraniului.

Oficial, administrația Trump a anunțat cu emfază că programul nuclear iranian a fost „neutralizat” printr-o lovitură de precizie. CIA și serviciile israeliene au susținut versiunea. Însă, dincolo de comunicatele oficiale, se conturează o întrebare care îi neliniștește pe strategi de la Pentagon: dacă Iranul a avut timp să-și mute o parte din echipamente și uraniu îmbogățit, unde au ajuns acestea?
Răspunsul s-ar putea ascunde în ceea ce analiștii numesc deja „Muntele Pickaxe” – Kuh-e Kolang Gaz La, o formațiune stâncoasă aflată la aproximativ 145 de kilometri sud de Fordo, în regiunea muntoasă Zagros. Potrivit informațiilor obținute de experți occidentali, sub acest munte ar fi fost săpat un nou complex subteran – posibil chiar mai adânc și mai bine protejat decât Fordo.

Profesorul Christoph Bluth, specialist în securitate internațională la Universitatea din Bradford, a declarat pentru Daily Mail că este „plauzibil” ca Iranul să fi transferat echipamentele sensibile într-o locație secretă, cu o infrastructură construită în adâncul muntelui. Terenul accidentat și tunelurile – unele cu intrări de peste șase metri înălțime – sugerează o construcție amplă, greu de penetrat chiar și de cele mai puternice arme convenționale.
AIEA a cerut explicații
Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) ar fi cerut explicații privind activitatea de la Muntele Pickaxe (Muntele Târnăcopului) sau Muntele Pieirii cum îl mai numesc iranienii, dar răspunsurile regimului de la Teheran au fost eliptice. La acel moment, Iranul stoca peste 400 kg de uraniu îmbogățit, în containere ușor transportabile, și ar fi avut timpul necesar pentru a le reloca pe șoseaua națională 7, înainte de raidurile aeriene.
Sursele divergente din interiorul administrației americane complică și mai mult tabloul. În timp ce Trump și apropiații săi au vorbit despre o „lovitură mortală” dată ambițiilor nucleare iraniene, evaluarea preliminară a Pentagonului sugerează că daunele ar fi întârziat programul doar cu câteva luni.
Cu toate acestea, specialiști în armament ca David Albright – președintele Institutului pentru Știință și Securitate Internațională – susțin, în baza imaginilor satelitare, că distrugerile la Fordo au fost masive. Bombe de tip GBU-57, cu o greutate de peste 13 tone, au fost aruncate direct în sălile cu centrifuge și în sistemele de ventilație, provocând daune catastrofale.
La Natanz, Fordo și Isfahan, Iranul ar fi pierdut în total aproape 20.000 de centrifuge – ceea ce, potrivit experților, reprezintă o prăbușire logistică a capacității de îmbogățire a uraniului.
Andrea Stricker, de la Foundation for Defense of Democracies, afirmă că, în aceste condiții, opțiunea construirii unei arme nucleare este „imposibilă pe termen scurt”. Tot ea atrage atenția că, până când stocurile de uraniu de înaltă puritate nu vor fi identificate și neutralizate, pericolul nu a dispărut complet.
Iranul pare să fi pierdut o bătălie, dar nu neapărat și războiul invizibil din subteranele geopoliticii nucleare. În munții Zagros, printre tuneluri și rocă, s-ar putea coace în tăcere următoarea criză, se tem analiștii.