Butoiul nigerian cu pulbere

În noaptea de 6 spre 7 martie, regiunea nigeriană Jos a fost teatrul unui adevărat masacru. Cel puţin 500 de persoane, de confesiune creştină, şi-au găsit moartea în noi confruntări interetnice şi religioase pe care autorităţile nu le mai pot stăpâni.

Localnicii spun că cele mai multe dintre victime, printre care s-au aflat numeroase femei şi copii, au fost ucise cu maceta. Surse locale susţin că atacurile au fost coordonate de crescători de vite musulmani, împotriva a trei sate de etnie berom (majoritar creştină), aflate în sudul regiunii Jos.

Eterogenă, societatea nigeriană numără, conform unui recensământ din 2006, circa 140 de milioane de locuitori, reprezentând mai mult de 400 de grupuri lingvistice şi în jur de 300 de grupuri etnice.

Din 1914 şi până în 1960, cât a avut statutul de colonie britanică, Nigeria a folosit engleza ca limbă oficială. Încă din 1951, când britanicii au început să dea semne de plecare, naţionaliştii nigerieni au început să comploteze pentru a obţine puterea, organizându-şi lupta pe replierea etnică şi etnoregională. Climatul de teamă şi de suspiciune a făcut ca, în 1954, să fie adoptat statutul de federaţie.

Până la sfârşitul anilor '70, religia nu a constituit o sursă serioasă de tensiuni. Tentativele musulmanilor de a extinde legea sharia dincolo de problemele personale şi de a instaura o Curte de apel federală fondată pe dreptul islamic au fost viu contestate de creştini. Astfel, s-a ajuns la compromisul de a înfiinţa tribunale islamice doar în statele care au dorit acest lucru.

În 1986 însă, Nigeria s-a alăturat Organizaţiei Conferinţei Islamice, ceea ce a declanşat o nouă criză între creştini şi musulmani. Un alt factor declanşator de conflicte îl constituie repartizarea de către autorităţi a petrolului şi gazelor naturale din Delta
Nigerului.