Analiză Reuters: Cui rămân aliaţii lui Hugo Chavez şi ce se va întâmpla cu America Latină?

Locuitorii dintr-o mahala din Caracas afişează mesaje de susţinere şi se roagă pentru sănătatea lui Hugo Chavez FOTO Reuters

Ce se va întâmpla cu Venezuela după predarea puterii de către liderul Hugo Chavez, care încă are probleme cu cancerul ce l-a afectat în ultimele luni? Cel care-l va urma va mai putea să păstreze Venezuela în poziţia cheie pe care o are acum pentru unii aliaţi?

La câteva din aceste întrebări au încercat să răspundă jurnaliştii Reuters, într-o analiză complexă. „Toţi revoluţionarii venezueleni şi toţi oamenii de bună credinţă din întreaga lume se roagă pentru recuperarea lui”, a spus Greivis Garcia, un mecanic în vârstă de 26 de ani, aflat la o sesiune de rugăciuni către Chavez într-o mahala din Caracas. „Avem nevoie de el atât de mult. La fel cu toată lumea are nevoie de el. Dar orice s-ar întâmpla, Chavez va trăi pentru totdeauna, la naiba!”, a mai exclamat acesta.

Chavez se luptă cu cancerul într-un spital din Cuba, iar poziţia sa de activist internaţional, dar şi de naş bogat care îşi încurajează fraţii de stânga din toată America Latină este pusă în pericol.

Provocator la nivel global

Dacă ar fi să moară sau să fie forţat să renunţe, prieteni din toate colţurile lumii, de la preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, la preşedintele Belarusului, Alexander Lukashenko şi chiar preşedintele Siriei, Bashar Al-Assad ar pierde un susţinător puternic şi extrem de vizibil. Chavez a oferit un ajutor concret aliaţilor săi, trecând peste sancţiunile europene de a nu trimite câteva încărcături cu combustibil către Teheran şi către Damasc şi de a atribui contracte pentru construirea de locuinţe unor companii din China şi din Belarus.

Cu toate acestea, rolul său internaţional a fost unul pur simbolic. De la vizita din 2000 făcută lui Sadam Hussein, la aclamarea ultimelor zile ale liderului libian Muammar Gaddafi în 2011, de la numirea fostului lider american George W. Bush drept „un diavol”, la salutul către militantul veteran marxist cunoscut sub numele de Carlos Şacalul, Chavez nu a ratat nicio oportunitate de a şoca Occidentul şi în particular Statele Unite ale Americii.

„Venezuela obişnuia să fie cunoscută pentru doar două lucruri: petrol şi femeile frumoase. Acum, este renumită în întreaga lume pentru unu singur: Chavez”, a declarat un înalt diplomat occidental în Caracas pentru Reuters. „El a căutat în mod deliberat să devină controversat încă din prima zi. Este greu de imaginat cum o voce atât de sonoră poate să cadă în tăcere.”, a mai declarat acesta.

Chavez a avut o influenţă asupra unor campanii din America Latină în ultimii ani, arătându-şi suportul pentru candidaţii de stânga şi susţinând clar că o victorie a stângiştilor ar aduce sprijin economic din partea guvernului său. Spre deosebire de fostul lider cubanez, Fidel Castro, în timpul Războiului Rece, acesta nu a trimis trupe în războaiele străine sau nu a ajutat gherilele marxiste să lupte contra guvernelor de dreapta în chiar ţările respective.

De asemenea, Chavez nu are un program de arme nucleare şi a continuat să vândă petrol către SUA chiar şi atunci când îi critica aprig politica. În termeni geopolitici, ele este mai mult un om de retorică decât de acţiune.

Cine câştigă din tăcerea lui Chavez?

Reducerea la tăcere a lui Chavez ar putea fi o uşurare pentru Washington şi pentru duşmanii locali, care îl văd ca pe un prieten al dictatorilor. Dar mulţi alţii, în special din Lumea a Treia, îl admiră, asemenea lui Castro, pentru că se opune forţei Statelor Unite şi pentru că spune pe faţă ceea ce alţii doar gândesc. Chavez urmează să înceapă un nou mandat de şase ani începând cu 10 ianuarie, dar încă se reface după ce-a de-a treia operaţie de cancer în ultimele 18 luni. Şi-a numit şi un succesor preferat, vice-preşedintele şi ministrul de externe Nicolas Maduro, pentru a fi candidatul partidului de guvernământ pentru următoarele alegeri, asta dacă va fi nevoit să iasă din scenă.

Există puţine speranţe că Maduro, un fost şofer de autobuz, activist de sindicat şi un socialist devotat care a rezonat cu opiniile şefului său prin toată lumea, în ultimii şase ani, va schimba politica externă a Venezuelei. Cu toate acestea, fără personalitatea vulcanică a lui Chavez, cel care promovează astfel de politici, impactul extern al Venezuelei ar fi diminuat.

Evident, chiar dacă va desemna un predecesor, Chavez ar urma să o ia pe urma lui Fidel Castro şi să vegheze din umbră.

Ajutoare pentru aliaţi

În „ograda” latino-americană, acolo unde Chavez a ajuns la o renaştere a stângii din momentul în care a ajuns la putere în anul 1999, sunt mult mai multe puse în joc decât un sfârşit al domniei sale. În acea regiune, micile naţiuni ale căror guverne sunt aliate politic cu Chavez, printre care Cuba, Republica Dominicană, Nicaragua, Bolivia şi Ecuador, au ajuns să se bazeze pe livrările de petrol din partea Venezuelei, dar şi pe alte ajutoare economice venite de la aceeaşi ţară.

Cuba, cu o economie care a fost legată intrinsec de Uniunea Sovietică pentru decenii la rând, a intrat în derivă după anul 1990. În momentul venirii la putere a lui Hugo Chavez, Cuba are o dependenţă energetică de Venezuela. Primeşte mai bine de 100.000 de barili de ţiţei pe zi din partea lui Chavez în condiţii preferenţiale, ceea ce acoperă 60% din totalul necesar de energie.

Anul trecut, Venezuela a avut câştiguri de 8.3 miliarde de dolari din cele 20 de miliarde venite din comerţul extern, mare parte ca plăţi pentru mai bine de 40.000 de oameni aparţinând domeniului medical, dar şi alţi lucrători cubanezi din zonă.

Un guvern post-Chavez condus de un acolit, cum a fi Maduro, ar face ca generozităţile de acest fel să se încheie, mai ales că mulţi venezueleni nu sunt din cale afară de entuziasmaţi cu solidaritatea internaţională. Politicienii din opoziţie joacă această carte spunând că Chavez a neglijat nevoile locale în detrimentul patronajului motivat politic din afară.

Opoziţia a folosit toate armele în timpul campaniei electorale pentru a-l discredita pe Chavez. Astfel, ei au arătat imagini cu un spital din Republica Dominicană, sponsorizat de Venezuela, care arăta mai bine decât cele din ţară.

Aşadar, nu există îndoială că dacă opoziţia ar câştiga voturi ca urmare a plecării lui Chavez, ajutorul oferit s-ar termina aici. „Nu ne putem permite aceste «premii» în timp ce venezuelenii au încă atât de multe probleme”, a declarat liderul opoziţiei Henrique Caprilas. Deşi Chavez este liderul de necontestat a blocului de stânga ALBA, format din naţiunile din Caraibe şi America Latină, rolul său de conducere s-a diminuat considerabil, având în vedere preferinţa generală pentru modelul „stânga mai temperată” al Braziliei, în detrimentul modelului mult mai radical al brandului Chavez.

„Influenţa regională şi internaţională a acestuia s-a redus odată ce economia Venezuelei s-a deteriorat, iar energia aparent fără sfârşit şi criticile abuzive au început să se estompeze începând cu boala”, spune Peter Hakin preşedintele emerit al organizaţiei Inter-American Dialogue cu sediul în SUA. „Moartea lui Chavez nu va schimba dinamica genrală a afacerilor regionale, dar unele lucruri se vor schimba. Rolul predominant al Braziliei în America de Sud va fi consolidat. Astfel, va avea un motiv mai puţin să facă un compromis cu Venezuela sau cu aliaţii săi de pe continent, poate chiar să se simtă liberă să critice Venezuela, indiferent de cine va ajunge la putere”, a mai spus acesta.

Cine va moşteni poziţia sud-americană a lui Chavez? Poate preşedintele Ecuadorului, Rafael Correa. Poate Cristina Fernandez din Argentina sau Evo Morales din Bolivia. Rămâne de văzut.