Adevărul Live: Tsunami scoţian la alegerile din Marea Britanie

Premierul David Cameron a câştigat alegerile legislative din Marea Britanie şi urmează să vadă la încheierea numărătorii voturilor dacă are majoritatea necesară pentru o guvernare monocoloră în noul mandat. Dar marele performer al scrutinului este Partidul Naţional Scoţian, care a obţinut aproape toate colegiile din Scoţia.

Care vor fi consecinţele pentru Marea Britanie şi pentru Europa în condiţiile în care David Cameron a promis un referendum pentru a decide dacă Marea Britanie rămâne sau nu în Uniunea Europeană? Ce se va întâmpla cu mişcarea pentru independenţa Scoţiei? Care va fi atitudinea noului Guvern Cameron faţă de românii de Marea Britanie? Analiza alegerilor din Marea Britanie se face la dezbaterile Foreign Policy România, la Adevărul Live, împreună cu Oana Popescu, analist politică externă, Andrei Ţărnea, director executiv Aspen Institute România, Paul Ivan European Policy Center, Bruxelles şi Ion M.Ioniţă, redactor-şef Foreign Policy România. 

Principalele declaraţii din timpul emisiunii:

Ioan M. Ioniţă: Discutăm despre consecinţele alegerilor în Marea Britanie, despre un nou mandat al lui David Cameron, dar şi despre viitoarea situaţie a Marii Britanii în UE. Care este privirea de ansamblu?

Spre deosebire de ce se aştepta toată lumea, un rezultat indecis care necesita coaliţii, conservatorii par să fi câştigat o victorie destul de confortabilă care îl va pune pe David Cameron în poziţia de a stabli o majoritate sigură. Aliaţii lui, liberal-democraţii au suferit o înfrângere devastatoare. UKIP a câştigat destul de mult la nivel naţional, dar nu a reuşit să câştige decât un singur loc în Parlament, Nigel Farage părând să-şi fi pierdut circumscripţia lui. Laburiştii au pierdut grav, discutându-se dacă va cădea capul lui Miliband sau dacă va face gestul de a se retrage.

Cameron câştigă mai multe locuri decât a avut când a fost premier. Miliband este marele pierzător.

Dincolo de chestiunea Scoţiei, ideologic, pe subiectele cheie (sănătate, educaţie etc.) sunt mult mai la stânga decât partidul Laburist. Dacă Miliband, când a câştigat în faţa fratelui său, a mutat partidul de pe partea centristă, nu cumva a fost o greşeală strategică sau de campanie?

Lui Miliband i s-a reproşat faptul că nu era suficient de convingător, prea general în discurs. Naţionaliştii scoţieni au fost mai direcţi. Miliband a încercat să-i atragă şi pe cei dezamăgiţi de clasa politică.

Reproşul principal este că Miliband nu a dat dovadă de convingere.

Cum se explică victoria covârşitoare a SNP? 

Scoţienii s-au folosit de referendumul pentru independenţă pentru a obţine rezultate bune acum. Au schimbat liderul cu o femeie puternică, au fost foarte clari. Scoţienii vor ridica permanent chestiunea

unui nou referendum.

Această mişcare secesionistă, care capătă acum o revigorare extraordinară după alegerile din Marea Britanie.

Faptul că au schimbat liderul, că au avut cu ce să schimbe, e un fel de împrospătare permanentă.

Când vorbm de identitatea scoţiană vorbim de una culturală. În Scoţia, mai puţin de 1% vorbeşte dialectul. Definitoriu pentru ei este o altă viziune despre economie: sunt pro-europeni, le place modelul scandinav. Vor un alt model.

Vor să aibă dreptul deplin de a se gospodări după concepţia lor. 

Englezii spun că e interesant ce se petrece cu Scoţia: au parlament propriu şi trimit şi reprezentanţi în parlamentul britanic. 

Modul în care Marea Britanie influenţează ansamblul teritoriilor este fundamental. Dacă ne uităm la calitatea vieţii din Scoţia, este mai scăzută, este o regiune mai săracă. Asta este ceea ce reproşează: dacă Londra nu ar lua deciziile, nu doar Parlamentul ci şi mediul de afaceri, ar fi mai bine. De aceea vor un alt model. 

Mai există şi o diferenţă de clasă. Londra este reprezentanta prin excelenţă a industriei, în timp ce Scoţia rămâne proletariat. Până la urmă, totul se rezumă la auto-gospodărirea în funcţie de nevoile locale, iar ei simt că Londra este departe de acest lucru.

Statutul de membru UE al Marii Britanii

Marea Britanie, deşi rămâne un actor principal în NATO, bugetele apărării au scăzut constant. Cele mai multe baze au fost în Scoţia. Vrei să ţii Scoţia, dar închizi bazele. Bazele înseamnă locuri de muncă, bani, familii.

Statutul Marii Britanii în NATO, în anii care vin, ne priveşte şi pe noi. România a fost de multe ori condiţionată să apeleze la alianţe cu puteri mai îndepărtate de ea tocmai că aici era bătaia pe influenţă. Noi am lucrat cu Marea Britanie, am colaborat cu englezii care, spre deosebire de germani, francezi, a fost mai aproape de viziunea noastră. În ultima perioadă am văzut deja o diluare a acestei viziuni comune. În ce măsură SNP va trage Marea Britanie către Europa, în timp ce conservatorii au promis un referendum privind statutul de membru UE trebuie urmărite îndeaproape.

Trebuie discutat statul acesta al Marii Britanii în UE.

Consecinţele pentru România

: La ce ne putem aştepta în continuare faţă de imigranţii români din Marea Britanie.

Nu sunt doar imigranţi, mai sunt studenţi, muncitori. 

Pierderea UKIP - Nigel Farange şi-a pierdut locul în Parlament

Oamenii nu s-au dus către UKIP într-o asemenea măsură încât să câştige voturi. 

În mod paradoxal, deşi economia britanică arată bine, ţara nu este într-o situaţie roz.

Alegerile au fost urmărite cu interes de la Bruxelles, dar şi cu o oarecare îngrijorare. Ca peste tot, am avut o surpriză. În aceste condiţii, este posibil un referendum privind statutul de membru UE. Însă vedem că Marea Britanie sprijină UE. Există o divergenţă între viziunea populaţiei şi cea a elitei, care pare eurofobă. Vedem şi faptul că în Scoţia are un câştig clar, ceea ce în cadrul unui referendum va complica situaţia. Un vot negativ va ridica riscul ca Scoţia să părăsească Marea Britanie. Există şi alte evoluţii care ne fac să credem că un asemenea referendum s-ar vota pentru rămânerea în UE, dar mult depinde şi de negocieri. Britanii nu au pus clar o listă de cereri pentru UE, condiţii pentru rămânere.

Ce avantaje ar avea britanicii dacă ies din UE?

Discuţia este complicată, tema rămânând cea de neprevăzut. Este evident că primul beneficiu este că modelul izolaţionţist i-ar permite să fie ferită de problemele UE: Însă, istoric şi strategic, locul Marii Britanii la masa dialogului ar fi pierdut, nu şi-ar mai putea păstra privilegiile.

Fără UE şi NATO, Marea Britanie nu va mai avea nici măcar iluzia imperiului. UE este un produs ideologic, dar care până la urmă este un spaţiu de principii şi valori a căror identitate nu poate fi separată de conceptele privind drepturile individuale. 

E clar că marea majoritate a mediului de afaceri britanic susţine menţinerea statutului de membru. Ţara ar pierde mult dacă ar ieşi din UE. Din acest punct de vedere ne putem aştepta la o campanie internă în care mediul de afaceri va milita pentru UE, care va avea un efect mai mare decât sloganul unor politicieni populişti. Poziţia nesigură a Marii Britanii îi slăbeşte influenţa în UE. Aş zice că sunt şanse ca Marea Britanie să rămână în Uniune, ca sprijinul populaţiei să rămâne constant. Însă, vom vedea că ţara va fi mai izolată, având un rol mai scăzut. Această nesiguranţă dăunează şi ţării, dar şi Uniunii.