Voluntari ucraineni ai Crucii Roşii, luaţi prizonieri de ruşi: „Mi-au făcut fotografii goală. Apoi au turnat apă peste mine şi m-au bătut” VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Captură Video
FOTO: Captură Video

Doi voluntari ucraineni ai Crucii Roşii, luaţi prizonieri de ruşi, au povestit coşmarul prin care au trecut timp de trei săptămâni. Aceştia au fost ţinuţi în frig şi mizerie şi au fost bătuţi şi plimbaţi cu camioanele între mai multe centre de detenţie din Belarus şi Rusia.

„Am dormit aici, întinşi într-un rând, patru aşa şi încă doi aşa. Eram 41 de oameni aici”, a spus Volodimir Hropun, supravieţuitor în captivitate. Acesta le-a arătat reporterilor un ceaun cu mâncare stricată şi două linguri de plastic rupte, spunând: „O lingură şi încă o lingură. Asta e tot ce aveam. Aşa ne-au tratat «eliberatorii» noştri”. 

„Am petrecut aproape trei zile şi nopţi stând pe acest butoi”, a declarat Iulia Ivannikova-Katsemon, o altă supravieţuitoare.

Volodimir şi Iulia ajutau oamenii să fugă din satele de pe linia frontului din nordul Ucrainei când au fost arestaţi, interogaţi şi acuzaţi că au transmis informaţii despre activitatea forţelor ruse.

„M-au arestat, mi-au acoperit ochii, adică mi-au tras o pălărie pe ochi şi au legat-o cu bandă scotch, apoi mi-au legat mâinile cu legături de plastic, de parcă eram un terorist. Apoi m-au adus aici. În timpul interogatoriului auzeam vocile celorlalţi captivi. Mai aduseseră patru. Când m-au arestat purtam uniforma Crucii Roşii”, a mai spus Volodimir. 

Cei doi voluntari ai Crucii Roşii au povestit că au fost ţinuţi împreună cu alte zeci de prizonieri, cu mâinile legate, pe podeaua rece de beton a unei fabrici, în luna martie, când afară încă era ger.

„În primele 24 de ore am dormit direct pe podeaua de ciment. Temperatura dinăuntru era de 10, 12 grade maximum. Tremuram cu toţii din cauza curentului şi asta, împreună cu bătaia din timpul interogatoriului, le-a picat numai bine ruşilor”, a mai adăugat Volodimir Hropun. 

„Mai întâi a trebuit să mă dezbrac. Eram goală. Apoi mi-au făcut fotografii cu cicatricile, am câteva, mi le-au descris. Apoi au turnat apă peste mine şi m-au bătut. În arest mi-au spus că nu le mai sunt de folos, că au primit de la mine toate informaţiile pe care le-au vrut şi că pot să mă elibereze. Dar înainte de asta îmi spuneau că voi fi trimisă tocmai în Siberia, să lucrez acolo la tăiat de lemne”, a povestit Iulia. 

Câteva zile mai târziu, prizonierii au fost transferaţi cu un camion militar în Belarus, iar apoi în centre de detenţie din Rusia.

„Mai întâi am fost în regiunea Briansk (în Rusia, n.r.), la centrul de detenţie numărul 2 din Novozibkov, apoi ne-au dus la Belbek (Crimeea, n.r.) şi la Rostov-pe-Don. Pe tot parcursul, de la început şi până la sfârşit, am locuit în corturi pe care femeile prizoniere trebuiau să le încălzească singure. Spaţiile de acolo semănau cu nişte celule, noi dormeam pe podea, era doar o bancă şi un coş de gunoi pentru fumători şi care era şi pentru urinat”, a mai povestit Iulia. 

După trei săptămâni, Iulia şi Volodimir au fost eliberaţi împreună cu alţi 24 oameni, într-un schimb de prizonieri pe 9 aprilie.

„Când m-am întors acasă, am făcut un control medical. Acum port un corset ortopedic, iar în fiecare dimineaţă şi seară primesc injecţii cu analgezice. Acei cetăţeni ai Federaţiei Ruse, orcii care se numesc eliberatori, nu m-au înfrânt”, a încheiat Iulia. 

Volodimir Hropun: Una dintre dorinţele pe când eram întemniţat era ca, atunci când voi fi eliberat, şi eram sută la sută sigur că voi fi, să strig lumii întregi că aceşti ticăloşi trebuie prinşi, băgaţi în găuri asemănătoare şi trataţi ca nişte mărfuri, aşa cum au făcut ei cu noi. Dar mai târziu m-am liniştit. Pentru că nu sunt ca ei. Nu vreau să fiu ca ei. Ar trebui pedepsiţi într-un mod civilizat”, a încheiat Volodimir. 

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite