Victoria Ucrainei, perspective diferite din Washington până în UE. Expert: „Americanii o vedeau diferit de europeni, ucrainenii altfel decât toți”

O mare parte a lumii mizează pe victoria Ucrainei, însă percepția e diferită. În unele cazuri, succesul Kievului e mai puțin important decât înfrângerea Rusiei. Politologul Marius Ghincea explică, pentru „Adevărul”, de ce aliații nu au reușit până acum să mizeze pe o singură teorie a victoriei.

Tancurile ucrainene sunt active pe front. FOTO: Shitterstock

Războiul din Ucraina este departe de a se fi încheiat, iar pe parcursul celor doi ani și jumătate aliații Kievului au elaborat teorii ale victoriei pe care le-au reactualizat și schimbat, în funcție de realitățile de pe front. Altfel spus, de la Washington și până la Kiev, trecând prin marile cancelarii europene, una dintre principalele dezbateri ține de modul cum poate fi definită înfrângerea Rusiei, conform a ceea ce în termeni de specialitate se cheamă teoria victoriei.

Cercetător la prestigioasa ETH Zurich, universitate de top 10 la nivel mondial, expertul în securitate Marius Ghincea arată cum a evoluat această teorie a victoriei și cum arată ea în prezent.

Adevărul: Războiul din Ucraina a ajuns în al treilea an, timp în care aliații Kievului și-au schimbat în mai multe rânduri percepția privind teoria victoriei. Ce ar fi însemnat la început această victorie și ce înseamnă azi?

Marius Ghincea: Teoria victoriei a devenit chiar foarte populară anul trecut, iar la un moment toată lumea, adică toți analiștii și politologii dezbăteau cum ar trebui să definim victoria. Evident, americanii o vedeau diferit față de europeni, ucrainenii diferit față de toți.

Statele Unite ale Americii au avut de la început propria definiție a victoriei. Pornind de la ideea că, din punct de vedere strategic războiul din Ucraina este relevant pentru Washington, dar nu fundamental, americanii au decis să susțină financiar și cu arme Kievul. SUA au arătat că sunt dispuse să sprijine Ucraina până la a-și recupera o parte din teritorii, nu neapărat în întregime, cu scopul de a eroda cât mai mult capacitățile militare convenționale ale Rusiei, dar fără a duce la escaladare nucleară și fără a afecta foarte mult distribuția puterii la nivel internațional. Adică o teorie diferită de cea a Ucrainei, care a pornit așa cum era normal cu o teorie maximalistă, pentru a-și recupera toate teritoriile, cu orice preț. Vest-europenii, la Paris și Berlin, au urmat în mare măsură linia trasată de la Washington, dar au vorbit mai mult de negocieri. Acum, pe măsură ce războiul a evoluat, în Europa se vorbește tot mai mult că războiul se va încheia cu negocieri.

Vedem că și la Kiev a început să se discute despre negocieri. S-a schimbat oare ceva în teoria victoriei ucraineană?

În ceea ce primește Ucraina, nu s-a schimbat în mod clar teoria victoriei, însă în ultimele luni a apărut ca element de noutate dispoziția pentru negocieri. Dacă mergeam în urmă, fie și cu mai puțin de un an, și dacă ne întrebam dacă Kievul este dispus să aibă negocieri cu Federația Rusă, răspunsul era fără echivoc nu.

În ziua de astăzi, atât prin declarațiile lui Volodîmîr Zelenski, cât și prin sondajele date publicității, vedem că în Ucraina există un consens în jurul ideii de a lua în considerare începerea negocierile cu Federația Rusă. Evident, e vorba despre negocieri care trebuie să aibă loc în condițiile în care Ucraina nu poate să fie mult slăbită față de Rusia, iar de pe urma negocierilor nu poate să rezulte pierderi teritoriale. Așa cum este și normal, populația Ucrainei și Guvernul Ucrainei nu sunt dispuse să piardă niciun teritoriu. Vorbim însă despre  o schimbare semnificativă, în sensul în care ucrainenii nu mai cred că pot să obțină ceea ce își doresc doar pe calea armelor.

La Washington, la fel, teoria victoriei a evoluat, s-a modificat, iar acum sunt luate în calcul negocierile, la fel ca în Europa. Doar că în SUA totul depinde de cine va câștiga alegerile, iar în funcție de asta se va nuanța și poziția față de Ucraina.

Cum se văd lucrurile de la Moscova

Dar dacă ar fi să ne referim la Federația Rusă, la ei cum au evoluat lucrurile?

Nici în cazul Federației Ruse, pentru că evident și Moscova are propria teorie a victoriei și o vede în felul său, lucrurile nu par să se fi schimbat prea mult. Având în vedere succesele tactice de pe frontul din estul Ucrainei, Federația Rusă urmărește să-și atingă aceleași obiective, adică să ocupe cât mai mult teritoriu. Ce s-a schimbat este mecanismul prin care încearcă să-și atingă aceste obiective. Dacă acum 2-3 ani, Rusia spera să-și atingă obiectivele apelând doar la forța militară, acum deși are aceeași definiție a victoriei ia în calcule și posibilitatea folosirilor mijloacelor diplomatice, pentru a obține cât mai mult din ceea ce dorește pe calea negociei. Practic, Rusia se folosește de operațiunea din estul Ucrainei pentru a pune presiune pe Kiev și a-i obliga pe occidentali să achieseze la obiectivele strategice care fac parte din teoria victoriei propuse de Federația Rusă.

Care dintre Ucraina sau Rusia pare capabilă să își atingă obiectivele?

Nu știm în ce măsură vor fi capabile să-și atingă obiectivele, dar totul depinde foarte mult de situația din Statele Unite și de poziția partenerilor europeni. Dar se știe că orice conflict se termină sub o formă sau alta cu negocieri, pe măsură ce capacități militare ale unora sau altora, uneori a ambelor combatante, se erodează. În acest caz, ele vor începe atunci când voința de luptă fie a rușilor, fie a ucrainenilor se reduce. Iar asta este ceea ce începem să vedem deja de zilele acestea, atât în Rusia cât și în Ucraina.

Parisul și Berlinul voiau de la început negocieri

Aminteam de Uniunea Europeană și m-aș referi aici la cele două mari forțe, Franța și Germania. Cum se vede azi de la Paris și Berlin teoria victoriei?

Berlinul și Parisul, după cum știți, defineau victoria în termenul unei păci negociate și se pare că ne îndreptăm direct în acea direcție, către o pave negociată. Nu știm încă exact în ce termeni. Întrebarea este cum și nu dacă, mai ales că așa cum spuneam chiar și Washingtonul pare să se fi mutat pe parcursul ultimului an către o teorie a victoriei care achisează mai mult la teoria victoriei europenilor. Iar dacă acum doi ani de zile, spre exemplu, existau diferențe de viziune în privința teoriei victoriei între partenerii franco-german și cei anglo-americani, acum vedem că atât americanii cât și britanicii se apropie de teoria victoriei franco-germană care consideră victoria ca o formă de pace negociată în care Ucraina nu pierde foarte mult din trecutul național, dar care nu își poate recupera tot teritoriul pierdut din 2014.

Semne de întrebare ce persistă

Dacă mâine ar începe aceste negicieri, ar fi disuși finalmente ucrainenii să accepte termenii unei astfel de păci, poate și cu speranța că ulterior, după ce Putin nu va mai fi, își vor putea recupera aceste teritorii?

După cum arată acum lucrurile, ucrainenii nu par să fie dispuși să renunță la teritoriu, cel puțin nu la teritoriul pe care l-au avut sub control înainte de 22 februarie 2022. Rămâne un semn de întrebare dacă ar fi dispuș să accept un compromis legat de Donbass și de Crimeea.

Dar Rusia? Ce concesii ar putea face la masa tratativelor?

Rusia, momentan, nu este spusă să renunță la teritoriile pe care deja le-a anexat de facto și pe care le ocupă, pentru că nu are de ce, din perspectiva sa. Ei se gândesc de ce ar da din mână teritoriul pe care îl controlează? Desigur, o schimbare a situației de pe front poate să schimbe și această precondiție, atât pe partea ucrainerilor, dar și în ceea ce privește partea rusă. Dar asta depinde foarte mult de ce vor face îmn continuare americanii și europeanii în sprijinul Ucrainei, însă și de capacitatea Federației Ruse de a-și mobiliza și mai bine industria de război. Acestea ar fi, deocamdată, marile necunoscute.