Cât de pregătiți sunt americanii și românii să pună o femeie președinte. Expert: „Să ne amintim ce a spus Trump” ANALIZĂ
0Politologul Sergiu Mișcoiu analizează, pentru „Adevărul”, posibilitatea ca SUA și România să fie conduse în curând de femei, în pofida sexismului care este încă prezent în societe, în cele două țări și în întreaga lume.
Statele Unite ale Americii sunt gata pentru cea mai dură campanie electorală, așa cum apreciază mulți analiști, iar societatea este extrem de fracturată. Există o adevărată prăpastie între democrați și republicani, iar ambele tabere par din ce în ce mai radicalizate.
Democrații mizează pe Kamala Harris pentru Casa Albă, iar eternul Donald Trump este alesul republicanilor. Într-o societate atât de polarizată precum cea din SUA, prăpastia dintre radicalii conservatori și democrații tot mai de stânga este evidentă.
Cine e cu Harris și cine e cu Trump
Potrivit The Conversation, care a efectuat două sondaje de opinie pentru a afla în ce măsură sexismul poate decide președintele în SUA, discriminarea a jucat un rol important în dezodământul campaniei elctorale din 2016. Atunci, Donald Trump a învins-o pe Hilary Clinton, iar arc peste timp, în 2024, fostul președinte se duelează pentru Casa Albă tot cu o femeie, Kamala Harris.
De când președintele Joe Biden a ieșit din cursa prezidențială pe 21 iulie 2024 și a fost înlocuit de Kamala Harris, campania acesteia a generat entuziasm și atenție larg răspândite. Mai mult, Harris a recuperat avantajul pe care Donald Trump îl avea față de Biden în sondajele naționale.
Acum, în ultimul sodaj efectuate de The Coversation, proiect apropiat de cercurile democrate, 51% dintre americani ar fi de acord cu afirmația: „America este pregătită pentru prima femeie președinte afro-americană”. Doar 23% dintre americani nu au fost de acord, din cei 1.000 chestionați. Chiar și așa, unii republicani par să creadă că pot câștiga făcând genul o problemă în campanie. Acest lucru este evident în retorica sexistă pe care Trump și alți republicani o folosesc atunci când vorbesc despre Harris, consideră sursa citată.
„Adevărul” a abordat această problemă cu politologul Sergiu Mișcoiu, director al Centrului de Cooperare Internațională de la Universitatea Babeș-Bolyai și membru permanent al Institutului de Studii Politice al Universității Paris-Est, unde este tutore de doctorat și profesor asociat. Sergiu Mișcoiu este specializat în partide populiste și naționaliste, tranziții politice, deliberare și comportament politic, iar cercetările sale au vizat domeniile politicii de partid, campaniilor electorale, impactului social al ideologiilor și comportamentului electoral.
O prăpastie tot mai mare în societatea americană
În opinia sa, bătălia din SUA se va da până în ultimul moment. În următorii ani, câștig de cauză ar urma să aibă tot mai mult noile generații, mai tolerante decât în trecut.
„Societatea americană a evoluat în două direcții. De fapt, multe societăți din întreaga lume au urmat un parcurs asemănător. Pe de o parte, avem o mișcare de reînnoire mentală și morală, iar această mișcare face ca tinerele generații, în general cei sub 30 de ani, dar mai ales cei sub 25 de ani, să fie extrem de liberali și toleranți, în special în legătură cu egalitatea dintre bărbați și femei, în legătură cu minoritățile de orice tip, inclusiv minoritățile sexuale. Și este clar că vom avea o altă paradigmă în câțiva ani, când aceste generații vor deveni tot mai importante pe piața muncii și mai ales pe piața deciziei electorale”, anticipează profesorul clujean.
Așa cum se întâmplă de fiecare dată și orice mișcare provoacă o reacție, o bună parte a taberei conservatoare tinde să se radicalizeze tot mai mult.
„Avem în rândurile conservatorilor o mișcare de radicalizare și de întoarcere către sine însuși, a fiecăruia dintre votanți. Și în cadrul acestei mișcări, toleranța față de deschidere și față de înnoire a scăzut. Vedem acest lucru prin mai mulți indicatori, prin indicatorii privind toleranța legată de alteritatea rasială, în Statele Unite, în special, dar și o întoarcere către valorile foarte clasice, cele de natură religioasă și cele de natură identitară”, explică profesorul.
Desigur, republicanii, ca partid conservator, sunt mai puțini deschiși noilor idei. Astfel, tentativa Kamalei Harris se va lovi de o puternică rezistență.
„Evident, conform acestor valori, locul femeii nu este în politică și niciun caz nu este la vârful politicii. Și în felul acesta se explică de ce există în continuare o rezistență destul de importantă în Statele Unite în ceea ce privește posibilitatea ca o femeie să ajungă președinte. În continuare vom avea în special în rândurile conservatorilor oameni care ar fi înclinați să voteze, spre exemplu, cu un Tim Walz la rigoare pentru Casa Albă, o rezistență în ceea ce o privește pe Kamala Harris. Iar asta se întâmplă pentru că ea este o femeie de culoare, provenind nu din rândurile elitei anglosaxone, albe, așa cum se întâmplă cu marea majoritate a candidaților”, adaugă profesorul.
Kamala Harris vs. Hillary Clinton
În opinia sa, Kamala Harris ar putea atrage mai multe voturi decât a reușit în 2016 Hillary Clinton. Explicația este că Harris va putea să atragă electorat din rândul unor minorități, capitol la care Hillary Clinton nu a performat.
„Deși Hillary Clinton e o reprezentantă a americanilor anglosaxoni și avea propriul electorat, ea nu convingea în rândul altor electorate. Deci avantajul lui Harris este acela că, într-adevăr, câștigă masiv în rândul minorităților, e vorba de afro-americani, indo-americani, hispano-americani, și așa mai departe, până la minoritățile sexuale. În schimb, evident că intoleranța față de un candidat femeie în rândurile ultra-conservatorilor se dublează atunci când vine vorba de o femeie de culoare. Astfel, acceptabilitatea scade și mai mult în cazul unei femei de culoare, decât în cazul unei femei albe. La fel cum un bărbat de culoare poate că ar fi trecut mai ușor în anumite medii decât o femeie de culoare, chiar în rândurile unor conservatori”, admite Mișcoiu.
Un discurs bine țintit
El amintește și discursul lui Donald Trump când a făcut referire la Kamala Harris și mesajul său bine țintit către propriul său electorat. „Cele două statute minoritare, să fii femeie și să fii de culoare, să spunem așa, care nu fac parte din mainstream-ul clasic politic american, se adună și în felul acesta există o mișcare în rândurile conservatorilor de a nega legitimitatea unei asemenea candidaturi. Să ne amintim ce a spus Donald Trump. Toată lumea a crezut că este doar o ieșire când s-a întrebat, din punct de vedere rasial, cărei rase îi aparține Kamala Harris. Deși a părut o ieșire a unui candidat care nu-și controlează vocabularul, de fapt a fost un discurs foarte bine țintit înspre un anumit tip de electorat. Un asemenea mod de gândire este un mod destul de clasic, care corespunde ideologii clasice WASP, white, american, anglo-saxon, protestant”, adaugă profesorul.
Bătălia care urmează va avea un dezondământ greu de anticipat. Chiar dacă în acest moment, tabăra democrată, prin Kamala Harris, stă mai bine, situația este una volatilă. Iar cea mai mare eroare a democraților ar fi să se considere deja câștigători, crede Sergiu Mișcoiu.
„Tabăra conservatoare e în continuare capabilă să creeze evenimente și să producă diverse tipuri de atacuri la adresa adversarei lui Trump, așa că cred că e prematur să ne gândim că democrații au și câștigat. Tendințele care trebuie urmărite sunt tendințele de la limită din statele decizive, așa numita Rust Belt, cu Pennsylvania în special, cu Ohio, cu Illinois, cu alte state din acea zonă, acolo unde cele două tipuri de discursuri, discursul conservator a lui Trump pe de o parte și discursul cu o tentă socială, liberal al Kamala Harris se înfruntă pentru a convinge un anumit tip de electorat care corespundea mai demult a ceea ce numeam «The Blue Collars». Adică ceea ce a mai rămas acum din fosta clasă muncitoare care era dominantă în statele menționate. Tendința actuală este categorică în favoarea Kamala Harris și a lui Tim Walz. Tim Walz a adus și el un plus în această campanie, în special în rândurile unui electorat care era mai puțin convins de discursul foarte liberal al doamnei Harris. Dar în continuare putem avea surprize și sunt convins că tabăra conservatoare republicană nu a atras toate gloanțele”, adaugă profesorul.
Cum este în Europa
Discuția este valabilă și în cazul statelor europene. Spre exemplu, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a arătat nemulțumită că femeile nu sunt mai prezente la Bruxelles. Cu toate acestea, doamnele au ajuns în ultimii ani să dețină funcții importante în instituțiile europene.
Astfel, pe lângă Ursula von der Leyen, care e prima femeie-șefă a Comisiei Europene, malteza Roberta Metsola a obţinut un al doilea mandat la preşedinţia Parlamentului European. Mergând mai departe, franțuzoaica Christine Lagarde este prima femeie la conducerea Băncii Centrale Europene, iar estona Kaja Kalas a obținut mandatul de diplomat șef al politicii europene.
În schimb, așa cum scria Politico, Ursula von der Leyen este nemulțumită că s-a ignorat cererea de a propune câte doi candidați - un bărbat şi o femeie - pentru a forma o echipă echilibrată de 26 de comisari europeni.
România, între Viorica Dăncilă și Elena Lasconi
România se află printre statele care au avut premier femeie – Viorica Dăncilă, care a candidat de altfel pentru postul de președinte. Patru ani mai târziu, o altă femeie este creditată cu șanse de a ajunge cel puțin în turul 2, Elena Lasconi.
„Suntem departe de logica parității și faptul că se discută în continuare de prezența femei în viața publică, de paritate cu bunele și relele unei asemenea variante, toate acestea ne arată că suntem încă foarte departe de a normaliza până la urmă prezența în viața publică a femeilor. Altfel spus, de vreme ce se discută în continuare dacă este nevoie ca femeile să poată să ajungă în funcții publice, dacă suntem pregătiți de așa ceva, dacă în continuare avem îndoieli privind oportunitatea ca o femeie să ajungă președinte, prim-ministru sau în alte funcții de decizie, asta înseamnă că societatea în continuare nu a integrat în mod natural faptul foarte simplu și anume acela că există aceeași propensiune către ocuparea unor funcții administrative și de decizie într-o societate democratică cu control colectiv asupra tuturor funcțiilor publice și cu reguli și cu stat de drept atât pentru femeie cât și pentru bărbați”, crede Sergiu Mișcoiu.
Elena Lasconi, spune el, are capabilitatea să atragă voturi atât din vechiul bazin al USR, cât și din rândul conservatorilor.
„Doamna Lasconi, sigur că are un profil specific unui candidat de centru-dreapta, cu valori atât liberale, mai ales în economie, cât și destul de conservatoare în ceea ce privește societatea. Ea mizează pe două atuuri: pe notorietatea sa dobândită prin activitatea la primărie la Câmpulung-Muscel, dar și prin notorietatea dobândită în presă și pe prezența sa scenică care a consacrat-o în viața publică. Întrebarea este dacă aceste atuuri sunt suficiente pentru a compensa poate absența unui program politic real. De asemena, o altă întrebare este dacă o asemenea candidatură este un semn al normalizării societății în ceea ce privește rolul femeii în viața politică”, punctează profesorul clujean.
Se încarcă comentariile...
