Uniunea Europeană şi lumea arabă

Confruntată cu schimbările din lumea arabă, Comisia Europeană s-a mişcat rapid, coerent şi aplicat, îmbinând greutatea mesajului cu determinarea acţiunii. Aspiraţia Uniunii Europene de a fi recunoscută ca actor internaţional aducea, după Războiului Rece, o notă de noutate în sistemul internaţional. Cu toate ezitările, un exemplu de acest gen este şi răspunsul la evenimentele recente din lumea arabă.

Dacă ne referim doar la aspectele politicii externe, trebuie să subliniem că zona arabă interesează Uniunea în gradul cel mai ridicat. Nu numai pentru că este vorba de o arie cu tradiţii centenare în relaţiile cu continentul european, dar şi pentru că intră în sfera politicii vecinătăţii şi a importantelor regiuni strategice care definesc interconectivitatea globală de azi - Mediterana, Orientul Mijlociu, Asia Centrală.

Iar dacă luăm în considerare probleme tematice ale relaţiilor internaţionale contemporane, poate fi menţionată chestiunea energetică, unde au apărut deja semnele unor grave asimetrii care vor influenţa negocierile privind comerţul cu gaze naturale şi "conductele politice", cu efecte asupra evoluţiei economiei europene. Şi, întâlnind un asemenea context, precum recentele evenimente din lumea arabă, UE ar avea ocazia, dar şi datoria să demonstreze voinţa punerii capabilităţilor de care dispune în slujba împărtăşirii valorilor pe care susţine că vrea să le promoveze în procesul reconstrucţiei lumii de mâine.

Citiţi şi:

EUObserver: Băsescu l-a enervat pe Sarkozy

CONDUITA EUROPENILOR

UE este un actor internaţional multiplu, fapt dovedit şi de răspunsul la evenimentele din lumea arabă. Statele membre au reacţionat individual, în funcţie de geografie, interese economice, sensibilităţi geoculturale şi geopolitice, raportarea la deciziile ONU etc. Consiliul UE şi Serviciul de Acţiune Externă au detaliat hotărârile organizaţiilor internaţionale şi regionale, au impulsionat cooperarea interstatală pentru lansarea unor acţiuni umanitare şi au coordonat demersul armonizării poziţiilor statelor membre în vederea propunerii „liniilor strategice ale reacţiei UE" (Van Rompuy).

Comisia Europeană (CE) s-a mişcat mai rapid, coerent şi aplicat. La începutul lunii martie, Colegiul comisarilor a discutat situaţia din aria mediteraneană, din perspectiva politicii de vecinătate, transmiţând mesajul că Europa "susţine procesul actual de transformare ".

În condiţiile dezbaterilor publice şi dialogului politico-diplomatic interstatal despre oportunitatea susţinerii transformărilor declanşate în lumea arabă, şeful Comisiei,  J. M. Barroso, a avut o intervenţie categorică: "Mai bine să fie Europa acuzată că vinde iluzii, decât să fie vinovată de cinism şi de ratare a întâlnirii cu istoria". Comisarul european Stefan Fule (Extindere, Politică de vecinătate) a avut curajul şi onestitatea să recunoască greşelile UE faţă de spaţiul mediteeranean, opinie susţinută şi de fostul preşedinte al CE, Romano Prodi.

PROPUNERILE COMISIEI  EUROPENE

Protestatarii faţă de regimurile din ţările arabe au fost foarte mândri de abilitatea lor de a realiza schimbări fără a recurge la violenţă şi, mai ales, fără a se face apel la ajutor extern. Desigur, situaţia din Libia a complicat contextul regional şi poate tocmai de aceea îndemnul lui Robert Kaplan de a se recurge la "asistenţă inteligentă", ţintită şi la timp exprimă o atitudine raţională.

După ce liderii unor state puternice au tolerat cleptocraţia şi autocraţia în lumea arabă, iar unele voci occidentale s-au pronunţat în tonuri stridente faţă de zonă, argumentând cu un Realpolitik desuet, în ultimele săptămâni au avut exprimări confuze sau, în cel mai bun caz, au tăcut. De aceea, merită subliniată contribuţia Comisiei Europene care, în locul abordărilor de tip tradiţionalist-statal, a propus o concepţie constructivistă de sprijinire a întregii regiuni, pornind de la experienţa UE în Europa Central-Răsăriteană şi Europa Sudică.

Astfel, Comisia a sugerat trei direcţii de acţiune: 1) democraţie, stat de drept, respectarea drepturilor fundamentale; 2) dezvoltare socială inclusivă; 3) întărirea societăţii civile. A mai fost propus un plan de acţiuni prioritare şi un program de sprijin imediat. Se atrage atenţia şi asupra situaţiei sociale din aceste ţări, se solicită un pachet de stimulare a economiei (implicarea BERD, BEI), se încurajează mobilitatea pentru studenţi, comunitatea academică, oamenii de afaceri.

Am insistat asupra iniţiativei Comisiei Europene deoarece ea a putut disipa confuzia şi ambiguităţile la nivelul instituţiilor europene şi statelor membre, în ceea ce priveşte atitudinea faţă de procesul transformărilor în lumea arabă. Pentru noi, cetăţenii din Europa Central-Sud-Estică, sensibilitatea faţă de evenimentele menţionate este cu atât mai mare cu cât am trăit momente de entuziasm pentru libertate şi democraţie, în urmă cu peste două decenii, urmate de întrebări dificile despre cum să se guverneze, ce fel de capacităţi pot oferi bunurile necesare traiului cotidian şi construcţiei unei societăţi cu adevărat democratice şi funcţionale.

De aceea, consider că este mai potrivită soluţia constructivistă propusă de Comisia Europeană (la care s-a asociat şi Serviciul de Acţiune Externă), pe care Consiliul European a preluat-o, în 11 martie, dând lumină verde unui "Pact pentru democraţie şi prosperitate" în lumea arabă. Şi mai remarcăm propunerea Consiliului European de punere în aplicare a "noului regionalism", adică de conlucrare interregională între Uniunea Europeană, Liga Arabă şi Uniunea Africană.

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009, a fost ministru pentru Afaceri Europene.