Soluția luată în calcul de Ucraina pentru a doborî un număr mai mare de drone Shahed

În contextul intensificării atacurilor rusești cu drone și al numărului insuficient de soldați, o soluție pentru Ucraina este să apeleze la voluntari civili pentru a opera dronele interceptoare și apăra orașele din spatele liniei frontului, propune ONG-ul ucrainean Dignitas. Kievul are deja mii de civili care servesc voluntar în forțele de apărare teritorială.

„Vrem să permitem și grupurilor de voluntari, civililor, să intercepteze dronele Shahed”, a declarat Liuba Șipovici, șefa organizației non-profit Dignitas, care strânge fonduri și ajută la instruirea operatorilor de drone.

Dignitas discută cu oficiali din domeniul apărării pentru a elabora un cadru legal care să permită unor noi unități de voluntari civili să doboare dronele rusești.

„Nu avem suficiente forțe militare nici măcar pentru a închide liniile frontului”, a declarat Șipovici, într-un interviu pentru Euromaidan Press. „Prioritatea pentru armată este frontul, în timp ce acești voluntari ar rămâne în orașe și proteja teritoriul aflat în raza de acțiune a orașelor în care locuiesc.”

Inițiativa este însă una complicată din punct de vedere legal și nu numai.

„Suntem aproape gata să supunem aceste modificări atenției Cabinetului, astfel încât să fie aprobate în decurs de o lună”, a declarat pentru Euromaidan Press o sursă din Ministerul Apărării, care a dorit să rămână anonimă din motive de securitate.

O altă problemă este permisiunea pentru a opera sisteme radar, o chestiune sensibilă care necesită aprobarea serviciilor de informații.

Radarul ar oferi civililor acces la informații potențial sensibile, o problemă majoră dacă o unitate este compromisă. 

Potrivit Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, atacurile Rusiei au crescut de la 2.629 de lansări în ianuarie, 84 pe noapte în medie, la 5.643 de lansări în septembrie, 188 pe noapte, în medie.

În această iarnă, este de așteptat ca Rusia să bombardeze cu mare intensitate infrastructura energetică, în cadrul campaniei sale anuale de teroare asupra populației civile.

Apărarea ucraineană este deja suprasolicitată.

Procentul de lovituri reușite ale Rusiei a crescut, în timp ce procentul de interceptări a scăzut în această perioadă. Potrivit calculelor Institutului, Rusia a avut 90 de lovituri reușite în ianuarie, dar 737 în septembrie. În același timp, procentul de interceptări a scăzut de la 96,58% la 86,94%. Din aprilie încoace, procentul de interceptări nu a depășit niciodată pragul de 80.

În plus, rușii și-au îmbunătățit tacticile de atac cu drone, care acum zboară la altitudini mai mari, au  sarcini utile mai mari și dispun de modernizări de  hardware.

Promisiunea dronelor interceptoare

Ucraina a răspuns prin inovație, venind cu noi metode de contracarare. Printre cele mai remarcabile soluții sunt dronele interceptoare, iar ucrainenii lucrează în prezent la extinderea utilizării acestora.

Procentul total de drone de atac precum Shahed doborâte de drone interceptoare, comparativ cu alte arme de apărare aeriană ucrainene, este încă  mic, probabil sub 20%, potrivit unei surse Euromaidan Press familiarizată cu subiectul.

Dar asta nu înseamnă că nu sunt eficiente: președintele Volodimir Zelenski a declarat că, atunci când au fost folosite, interceptoarele de drone au avut o rată de succes de 68% contra dronelor Shahed.

În cadrul unui singur atac, Zelenski a susținut că interceptorii au doborât 20% dintre dronele rusești.

Șipovici a explicat că în acest moment, Ucraina nu are capacitatea de a produce un număr suficient de interceptoare.

Există mai multe tipuri de interceptoare, de la modele de tip aeronavă și quadcoptere, până la unele ce aduc cu mici rachete. Dronele FPV-uri sunt, de asemenea, frecvent utilizate în acest rol. Acestea nu au o eficiență ridicată, însă interceptorii specializați sunt mai puțin disponibili, a spus Șipovici, explicând că chiar și așa FPV-urile necesită o mare abilitate din partea pilotului.

Ucraina are nevoie de mai mulți piloți de drone

Deși detectarea automată a țintelor este o tehnologie deja utilizată pe teren, deocamdată nu a reușit să depășească performanțele unui pilot uman calificat, au declarat mai multe surse pentru Euromaidan Press.

Pe măsură ce tehnologia inteligenței artificiale se îmbunătățește, situația s-ar putea schimba: un pilot poate pilota o singură dronă odată, în timp ce inteligența artificială ar putea opera mai multe unități simultan - un avantaj pe care fostul șef al armatei ucrainene Valeri Zalujni l-a menționat drept tehnologie care s-ar putea dovedi decisivă în război.

Deocamdată, pentru a extinde utilizarea interceptorilor, este nevoie de mai mulți piloți, iar aici intervin voluntarii civili.

Asta este sarcina Formațiunilor Voluntare ale Comunităților Teritoriale (DFTG). Deși acestea sunt subordonate Apărării Teritoriale, sunt totuși unități de civili ce asigură apărarea la nivel local.

Cinci persoane sunt suficiente pentru a forma o unitate DFTG, deși orașele mai mari, precum Kievul, pot dispune de mai multe formațiuni, unele dintre ele având peste 1.000 de membri. Majoritatea acestor voluntari au locuri de muncă civile și petrec un anumit număr de ore pe lună îndeplinind atribuții de acest fel.

Ideea de a folosi voluntari pentru a-și apăra propriile comunități de dronele de atac a fost vehiculată pe tot parcursul anului, în special după un ordin în acest sens al Cabinetului din iulie, care a introdus experimentul. Piloții pot opera din sedii mici, dispersate, fiecare dotat cu propria infrastructură electronică, vehicule și arme. În timpul unui atac, aceștia pot intra în acțiune și ajuta la apărarea aeriană, folosindu-și dronele.

Șipovici a spus că, dacă echipele de voluntari DFTG din Ucraina sunt echipate corespunzător - și cu sisteme radar, nu doar cu interceptoare, și instruite pentru asemenea misiuni, ar putea crea zone de protecție mai vaste, întinse pe sute de kilometri.

Provocări

Există cel puțin un proiect pilot în curs pentru a instrui astfel de voluntari să opereze interceptoare.

Dar pentru a trece de la faza pilot la adoptarea pe scară largă, trebuie mai întâi creată o bază legală. Primul pas vor fi amendamentele la nivel de Cabinet, potrivit unei surse din Ministerul Apărării.

O problemă este încredințarea unor drone cu explozibili civililor, ceea ce legile actuale nu  permit.

Or pentru a răspunde rapid amenințărilor aeriene - și a evita necesitatea ca ofițerii să le supravegheze fiecare pas - echipele de voluntari trebuie să poată opera semi-autonom, raportând în același timp autorității organismelor militare relevante din zonele lor.

Astfel, ar trebui creat un lanț oficial de responsabilitate care să decidă asupra depozitării, distribuirii, instruirii și supravegherii acestor arme.

Apoi, se pune problema modului în care vor fi plătite unitățile. Ar trebui să fie implementate recompense pentru doborârea dronelor? Care ar trebui să fie regulile pentru companiile ai căror angajați sunt apărători și trebuie să-și ore libere?

O întrebare și mai importantă este: cine le va finanța? Bugetele locale se confruntă deja cu dificultăți și nu își pot permite întreaga tehnologie de care ar avea nevoie voluntarii. Și bugetul de stat este strâmtorat, iar utilizarea sprijinului extern introduce un nou nivel de complexitate.

Dignitas încearcă să găsească modalități prin care companiile să finanțeze echipele de apărare aeriană DFTG din zonele lor. Argumentul este simplu: este mai bine să investești în soluții locale de apărare aeriană decât să fii nevoit să-ți reconstruiești biroul ulterior.

Unda verde din partea serviciilor de informații

O problemă și mai complicată este cea a radarului. Interceptoarele de drone sunt aproape inutile dacă nu își pot vedea țintele.

Ucraina are rețele de senzori dezvoltate, multifațetate, care alertează echipajele de apărare aeriană cu privire la poziția dronelor de atac în câteva secunde. Dar pentru a lovi efectiv o dronă Shahed care zboară cu peste 200 de kilometri pe oră, chiar și o secundă de întârziere poate face diferența.

Apărarea aeriană a Ucrainei folosește o varietate de radare cu rază scurtă de acțiune, de la sisteme furnizate de alte țări, până la modele autohtone precum RADA, Giraffe și „Poltavka”, cu raze de acțiune între 7 și 50 de kilometri.

„Sunt foarte puține”, a scris Șipovici într-o postare pe Facebook. „Când la sfârșitul anului 2024 a devenit evident că este și mai ieftin să dobori rachete Shahed cu ajutorul dronelor, iar în acest scop ai nevoie de radar, sistemele radar s-au împuținat simțitor.”

Atât fabricarea, cât și utilizarea sistemelor radar sunt strict controlate de Direcția Generală de Informații (GUR), date fiind datele sensibile pe care le furnizează aceste sisteme. Însă această precauție înseamnă că nu există suficiente sisteme radar pentru toate echipele de apărare aeriană care ar putea avea nevoie de ele.

Mai multe persoane care au vorbit cu Euromaidan Press anticipează ca va fi dificil să convingă agențiile de informații să schimbe procedurile operaționale standard.

În prezent, toți voluntarii DFTG trebuie oricum să fie aprobați de armată pentru înrolare. Însă, pentru a stabili nivelul necesar de supraveghere pentru utilizarea localizată a radarului ar fi necesare straturi suplimentare de autorizare.

„Asta trebuie să se schimbe. Statul nu poate fi singurul care produce radare, mai ales în timp de război. De acord, sistemele radar mari trebuie reglementate, dar radarele mici care să poată detecta drone pe distanțe scurte pot fi cu siguranță oferite sectorului privat”, spune Șipovici.