Scriitorul Mihail Şişkin: Viitorul ucrainean al Rusiei
0Internetul a adus războiul în fiecare casă. În transmisiune directă, devii martor şi participant la luptele de stradă din Kiev, la mitingurile din Crimeea, la arestările din Moscova.
Uite, acum, cînd scriu aceste cuvinte, pe Manejnaia, lîngă Kremlin, o fetiţă roşcată de vreo 18 ani desface un banner: „Nu războiului!“. Se apropie de ea un poliţist cu un megafon: „Împrăştiaţi-vă! Acţiunea dumneavoastră nu are aprobare“. Ea îi strigă în răspuns: „Războiul vostru nu are aprobare!“.
Criminalii de la putere au reuşit să facă o ticăloşie de neiertat: să-i aţîţe pe ruşi şi pe ucraineni unii împotriva altora, să facă din limbă nu un mijloc de înţelegere, ci o armă a urii.
Noi sîntem într-adevăr popoare-surori. Mama mea e ucraineancă, tatăl e rus. Şi asemenea familii mixte sînt milioane şi în Ucraina, şi în Rusia. Cum să-i desparţi acum pe unii de alţii? Să tai în carne vie?
Dar cum să-l împarţi pe Gogol? El e clasic rus sau ucrainean? El este al nostru, comun, mîndria noastră naţională.
Şi cum să ne împărţim ruşinea comună şi durerea noastră comună – istoria noastră monstruoasă? Distrugerea ţăranilor din Rusia şi foametea din Ucraina? Printre victime şi călăi au fost şi ruşi, şi ucraineni. Noi am avut duşmani comuni, noi înşine. Groaznicul nostru trecut comun leagă, într-o încleştare de moarte, ambele popoare şi nu le dă drumul în viitor.
Maidanul ne-a uimit prin curajul şi vitejia oamenilor care au ieşit în piaţă „pentru libertatea noastră şi a voastră“. În primul rînd, ne-a sărit în ochi solidaritatea. Ne-a cuprins sentimentul de entuziasm şi invidie – uite, ucrainenii se pot ridica şi pot rezista, nu mai pot fi puşi în genunchi.
Moderatorii de televiziune ai lui Putin au făcut totul pentru a crea în ştirile lor propagandistice imaginea apărătorului Maidanului ca un fascist şi un hohol parcă apărut dintr-o anecdotă: viclean, lacom, obtuz, gata să vîndă şi pe dracu’ pînă şi Occidentului, numai să aibă el slănină. Ţara care are o asemenea televiziune de stat ar trebui să moară de ruşine.
Citeşte continuarea textului semnat de scriitorul Mihail Şişkin pe observatorcultural.ro
BIO MIHAIL ŞIŞKIN, triplu laureat al Rusiei
Data şi locul naşterii: 18 ianuarie 1961, Moscova
Starea civilă:
căsătorit, trei copii
Studiile şi cariera:
- A studiat la Institutul Pedagogic de Stat din Moscova. A lucrat ca jurnalist şi apoi ca profesor de engleză şi germană.
- Din 1995 s-a mutat în Elveţia, unde lucrează ca interpret pentru vorbitorii de limbă rusă care cer azil.
- A debutat ca scriitor în 1993, cu volumul „Urok Kalligrafii“, după care a urmat „Zapiski Larionova“ (1994), „Luarea Izmailului“ (2000), „Părul Venerei“ (2005) şi „Scrisorar“ (2010).
- A câştigat toate cele trei mari premii literare ruseşti: Premiul Booker Rusesc, Marea Carte şi Premiul Naţional pentru Bestseller.
Locuieşte în: Zürich, Elveţia.