Refugiaţii din Germania care şi-au găsit un cămin în fostul lagăr de concentrare nazist Dachau: „Voiam doar un acoperiş deasupra capului“

În timp ce Germania se chinuie să facă faţă miilor de refugiaţi ce au ajuns în ţară, unii dintre ei şi-au găsit un cămin într-un fost lagăr de concentrare – Dachau. Cei găzduiţi acolo spun că nu-şi permit să se simtă afectaţi de trecutul terifiant al clădirilor pe care le ocupă. Printre ei este Ashkan, un refugiat din Afganistan, dar şi o româncă, mamă a trei copii.

După ce a petrecut cinci ani într-un adăpost pentru refugiaţi foarte înghesuit din sudul Germaniei, Ashkan, un chef de 22 de ani care a fugit din Afganistan după ce talibanii i-au ucis tatăl, s-a stabilit într-o încăpere, cu chiria mică, nou-renovată, chiar dacă puţin cam mică şi aflată în afara oraşului. Mai mult, Ashkan a început deja să-şi decoreze noua locuinţă cu un covor persan, un steag afgan, o rogojină de dormit şi alte lucruri care transformă o locuinţă într-un cămin.

Clădirea joasă aflată în apropierea noii sale case nu-i spune mai nimic lui Ashkan, dar pentru nemţi şi pentru europeni mai ales este un tărâm al ororilor. Noua casă a lui Ashkan este parte din Dachau, un fost lagăr de concentrare unde naziştii au ucis 41.500 de oameni, unii dintre ei în cadrul unor experimente medicale agonizante.

Sub conducerea naziştilor, complexul de clădiri unde locuieşte Ashkan acum, a fost locul unei şcoli de medicină motivată de rasă, înconjurată de o plantaţie pe care se cultivau plante medicinale pentru elita nazistă, cunoscută ca „grădina de verdeţuri“. Întrebat de jurnaliştii „The Guardian“ dacă se simte ciudat din cauza istoriei locului, Ashkan a răspuns cu un zâmbet resemnat: „Voiam doar un acoperiş deasupra capului“.

Fosta grădină de verdeţuri a lagărului Dachau a devenit casa refugiaţilor

Adăposturile şi locuinţele sociale sunt din ce în ce mai aglomerate, fiind aşa chiar şi înaintea crizei refugiaţilor. Astfel, oraşul Dachau, aflat lângă München, a recurs la adăpostirea a 50 dintre cei mai vulnerabili locuitori, printre care oameni fără adăpost, dar şi refugiaţi ca Ashkan, în fosta grădină de verdeţuri. 

Locuinţele se află chiar peste drum de lagărul principal Dachau, care este înconjurat de turnuri de supraveghere şi de ziduri îmbrăcate în sârmă ghimpată. Custozii fostului lagăr susţin că grădina ar trebui transformată într-un memorial, însă oficialii oraşului spun că au nevoie de spaţiu pentru cei care nu au unde să se ducă. Prinşi la mijlocul acestor certuri se află oamenii ca Ashkan.

Experimentele medicale ale naziştilor, cum ar fi scufundarea prizonierilor în apă îngheţată până când mureau, aveau loc în lagărul principal. Dar în grădina de verdeţuri, prizonierii erau supuşi la alte forme de cruzime. Gardienii mai mici în rang – „kapos“ practicau, uneori, un joc mortal cu deţinuţii. Smulgeau şapca unui prizonier, o aruncau înspre gărzile SS şi apoi îi porunceau prizonierului să o aducă, ştiind foarte bine că cei din SS îl vor împuşca. Dacă prizonierul se opunea ordinului, era pedepsit. O fotografie din arhiva lagărului Dachau arată cadavrul lui Abraham Borenstein, un croitor evreu din Varşovia, care a fost împuşcat în grădina de verdeţuri de gardienii SS, în 1941.

Serele de la Dachau FOTO Arhivele lagărului

După război, atunci când locuinţele erau puţine şi Germania dorea să uite Holocaustul, autorităţile locale au folosit părţi din lagăr pentru refugiaţi. Grădina a continuat să fie lucrată de o serie de companii până când a fost transformată, treptat, într-un parc industrial. Acum doar micul complex de clădiri şi serele au rămas ca martori muţi ai ororilor trecutului, continuă „The Guardian“.

Situaţie disperată în Germania, nu doar de anul acesta

Nemţii urează bun-venit zecilor de mii de sirieni, afgani şi irakieni cu postere pe care scrie „Willkommen“. Dar în Dachau, la fel ca în multe alte orăşele germane, situaţia este disperată şi nu doar în acest an. 

Lumea s-a concentrat acum pe adăposturile înfiinţate de urgenţă în Germania, în centre de expoziţie şi în corturi de bere, unde sunt primiţi cei din noul val de refugiaţi. Totuşi, găzduirea pe termen lung pentru cei ale căror solicitări de azil sunt analizate sau pentru cei ale căror cereri au fost acceptate, reprezintă o mare problemă.

În iulie, oraşul Bochum a cauzat o revoltă atunci când a anunţat planurile de a găzdui până la 100 de solicitanţi de azil în containere, într-un cimitir. Au existat voci care au solicitat ca mai mulţi refugiaţi să fie găzduiţi în fosta Germanie de Est: multe clădiri de acolo sunt goale, localnicii mutându-se în număr mare în vest, unde sunt mai multe slujbe. Totuşi, în est au existat multe proteste împotriva unor asemenea adăposturi pentru refugiaţi. Anul trecut, 47% din atacurile motivate rasial din Germania au avut loc în fosta Republică Democrată Germană, deşi găzduieşte mai puţin de 17% din populaţia întregii ţări.

„Nu este foarte primitor din partea noastră să găzduim refugiaţii în lagăr“

Însă nicio altă soluţie pentru cazarea refugiaţilor nu este atât de controversată precum fostele lagăre de concentrare.

Mai devreme în acest an, oficialii din oraşele Schwerte şi Augsburg au cauzat indignare atunci când au luat în considerare cazarea refugiaţilor pe locurile din afara lagărelor de concentrare. Augsburg a renunţat la plan, dar autorităţile din Schwerte spun că adăpostul pentru refugiaţi este lângă lagăr, nu pe terenul istoric.

În Dachau, oficialii şi custozii lagărului se ceartă cu privire la clădirile lagărului: să fie păstrate ca aducere aminte a greşelilor trecutului sau să să servească pentru nevoile actuale?

„Pentru mine, nu este foarte primitor din partea noastră să găzduim refugiaţii într-un loc care simbolizează tortura şi moartea“, spune Gabriele Hammermann, directoarea memorialului dedicat lagărului Dachau. Cu 800.000 de turişti în fiecare an, Dachau este unul dintre cele mai vizitate lagăre ale Germaniei. „Gândeşte-te la cum am murit aici“, se arată pe o inscripţie de la Dachau. 

O româncă, printre cei găzduiţi la Dachau

Rezidenţii grădinii de verdeţuri nu prea au timp să reflecte la istoria locului. O româncă, mamă a trei copii, mărturiseşte jurnaliştilor „The Guardian“ că a venit în Germania în urmă cu trei ani pentru că nu găsea de muncă acasă. 

Ea şi-a petrecut prima noapte dormind pe străzi. Ziua următoare, oficialii oraşului au ajutat-o să se mute aici. Întrebată dacă o deranjează istoria locului, ea plânge de disperare: „Unde altundeva să trăiesc cu cei trei copii? Pe stradă? Aici e mai bine. Ce pot face?“.

Singura ei grijă este prezentul. „Este o catastrofă aici, oamenii sunt agresivi, beau“, spune ea, în timp ce copiii se joacă pe coridoarele întunecate.

Florian Hartmann, primarul Dachau, apără folosirea grădinii pentru refugiaţi şi oameni fără adăpost. El spune că este datoria oraşului să găsească adăpost pentru cei care au nevoie. „Clădirile din grădina de verdeţuri sunt folosite de oameni care nu-şi permit un apartament la preţul pieţei. Ei sunt membri vulnerabili ai societăţii noastre. În acest fel, clădirile cu toată povara lor istorică pot fi folosite pentru un scop social, cu valoare“, scrie într-un e-mail primarul din Dachau.

Intrarea în „grădina de verdeţuri“ de la Dachau FOTO Frank Bauer pentru „The Guardian“ 

Criza refugiaţilor „este o şansă pentru noi să ne descurcăm mai bine“

Unii oameni sunt de părere că primirea binevoitoare pe care Germania o face refugiaţilor este un mod de a scăpa de vina istorică. Mulţi nemţi văd o legătură între crimele trecutului şi responsabilităţile prezentului.

„Nu a fost vina noastră, dar bunicii noştri au făcut parte din asta“, spune Peter Himmelsbach, un bărbat de 28 de ani din Heildbronn, care vizita Dachau pentru prima dată atunci când a fost intervievat de jurnaliştii „The Guardian“.

„Într-un fel, criza refugiaţilor este o şansă pentru noi să ne descurcăm mai bine. Pe de altă parte, oamenii aşteaptă prea mult de la noi din cauza trecutului“, adaugă el.

Ca multe alte oraşe germane, Dachau a făcut eforturi mari pentru a ajuta refugiaţii. Comunitatea de doar 45.000 de locuitori găzduieşte aproximativ 350 de refugiaţi în adăpostul oraşului. În următoarele luni, se plănuieşte deschiderea unui alt adăpost pentru aproximativ 100 de persoane. Fiind presaţi de lipsa spaţului şi de creşterea numărului de refugiaţi, oraşul  Dachau nu-i va muta pe cei din lagăr prea curând, scrie „The Guardian“.