Referendum în Scoţia. Viaţa după independenţă: ce se va schimba în Scoţia şi Regatul Unit după vot

Un rezultat pro-independenţă la referendumul de joi din Scoţia ar forţa Londra, casa regală britanică NATO şi UE să găsească rapid răspunsuri la câteva probleme arzătoare.

Referendumul din Scoţia, la final - update vineri, 00.15 ora României

Scoţia a decis, joi, dacă se rupe de Marea Britanie prin referendumul pentru independenţă sau dacă rămâne în cadrul Regatului Unit. 2.600 de secţii de votare şi-au deschid portile la ora locală 07.00 (09.00 ora României) şi s-au închis la ora 22:00 (00.00 ora României). Din cei peste 4,2 milioane de scoţieni cu drept de vot, aproximativ 80% s-au prezentat joi la urne, potrivit estimărilor transmise de presa britanică. Primele rezultate ale referendumului pentru independenţa Scoţiei sunt aşteptate vineri dimineaţă.

Dacă 50% plus unu dintre scoţienii cu drept de vot decid pe 18 septembrie că vor o ţară independentă, care să nu mai facă parte din Regatul Unit, viaţa se va schimba atât pentru locuitorii noului stat, cât şi pentru britanici, iar Uniunea Europeană şi NATO vor trebui să rezolve o serie de probleme precum aparteneţa noii Scoţii la spaţiul comunitar, mutarea focoaselor nucleare NATO din regiune şi relaţia statului cu monarhia britanică. Cotidianul britanic „The Guardian” analizează cele mai arzătoare „bunuri” de împărţit la „partaj”.

1. Referendum în Scoţia. Va mai fi Scoţia în UE pe 19 septembrie?

Da. Însă nu va fi atât de simplu sau de uşor pe cât cred scoţienii. Tratatele europene nu prevăd o astfel de situaţie şi, în cel mai fericit caz, Scoţia ar primi statutul de stat candidat la aderarea europeană. Însă întregul proces de integrare va dura ani şi va avea nevoie de acceptul tuturor celorlalte 28 de state comunitare. Spania, Belgia, Franţa şi Italia, care se confruntă cu propriile mişcări separatiste, ar putea obiecta faţă de primirea noii Scoţii în UE. Alex Salmond, premierul Scoţiei şi liderul Partidului Naţional Scoţian – principala forţă separatistă – susţine că toate acestea vor fi rezolvate în 18 luni. Estimarea sa este din cale-afară de optimistă. 

Până la urmă însă, politica va învinge disconfortul legal. Va fi foarte dificil pentru Bruxelles să ignore rezultatele unui referendum liber, paşnic, democratic fără a părea antidemocratic. În plus, întregul corp legislativ şi reglementările UE sunt deja implementate în Scoţia, aşa că negocierile ar trebui să fie, până la urmă, line. 

2. Referendum în Scoţia. Vor avea britanicii nevoie de paşaport pentru a intra în Scoţia? 

Cel mai probabil, nu. Scoţia independentă va rămâne în zona fără vize a Marii Britanii, aşa cum este şi Irlanda. Însă certurile din parlamentul britanic probabil că se vor intensifica pe această temă. În contextul dezbaterii-monstru privind imigraţia în Marea Britanie, parlamentarii de la Londra ar putea încerca să-i ţină pe scoţieni cât mai departe de locurile britanice de muncă. Asta mai ales în contextul în care premierul scoţian a declarat deja că-şi doreşte să atragă cât mai mulţi imigranţi în Scoţia.

Dar această variantă este cea fericită, în care separatiştii scoţieni au dreptate şi tranziţia către UE va fi una lină. În caz contrar, problema Schengen va deveni una cât se poate de acută pentru scoţieni. Având în vedere actualele sentimente din Schengen faţă de europenii din afara UE care reuşesc să circule liber în spaţiul Schengen având două paşapoarte (sârbii, albanezii, moldovenii), este foarte probabil ca Marea Britanie să le închidă scoţienilor uşa în nas pentru a împiedica cetăţeni din afara UE să intre în spaţiul comunitar. În plus, Scoţia independentă va pierde, cel mai probabil, excepţiile de la acquis-ul comunitar privind Spaţiul Schengen, care le-au fost permise Regatului Unit şi Irlandei. Este însă greu de crezut că aceste excepţii negociate de guvernul britanic cu Bruxelles-ul vor putea fi păstrate de o Scoţie independentă. Până când nu va exista o rezolvare clară a  apartenţei Scoţiei la UE, problema paşapoartelor va fi una acută. 

3. Referendum în Scoţia. Ce se va întâmpla cu focoasele nucleare NATO de pe teritoriul Scoţiei?

Vor rămâne, cel mai probabil, în Scoţia. Scoţienii vor înlăturarea armelor nucleare de pe teritoriul lor teritoriul lor, însă dau de înţeles că s-ar putea răzgândi în schimbul un buget mai mare din partea NATO. În cazul în care ar rămâne sau ar deveni membru NATO, noua Scoţie ar avea unul dintre cele mai mici bugete din Alianţă. De cealaltă parte, nici britanicii şi nici NATO nu vor mutarea armelor nucleare – cele patru submarine cu astfel de armament, rachete şi focoase nucleare care – întreagul arsenal nuclear al britanicilor, dealtfel. Scoţienii cer ca acesta să fie mutat în timpul primului mandat parlamentar post-independenţă. Guvernul de la Londra susţine însă că mutarea acestora şi renunţarea la baza de submarine Falsane, acolo unde se află flota nucleară Trident, ar fi uriaşe. 

Cu toate acestea, Londra ar putea fi forţată să o facă. Asta pentru că, în cazul ruperii Scoţiei de Regatul Unit, doar 26% dintre englezi şi galezi mai vor ca flota nucleară să rămână pe teritoriul acesteia. 

4. Referendum în Scoţia. Ce se întâmplă cu redevenţele la petrol?

Alex Salmond, premierul scoţian şi vârful de lance în campania separatistă, este un fost economist specializat în petrol. El vrea ca 91% din veniturile din petrol să rămână Scoţiei, în baza unui acord internaţional care să tragă şi o linie pentru a separa apele teritoriale scoţiene de cele britanice. 

El susţine că Scoţia va obţine 54 de miliarde de lire (peste 68 de miliarde de euro) doar în următorii şase ani din impozitele legate de exploatarea resurselor. În plus, el crede că Scoţia are rezerve nedovedite de 24 de miliarde de barili de echivalent petrol (ţiţei şi gaze naturale). Estimarea s-a dovedit a fi mult prea optimistă, iar specialiştii susţin că rezervele recuperabile nu sunt nici pe jumătate din cât anunţă Salmond şi estimează că veniturile în următorii şase ani se vor ridica la cel mult 61,6 miliarde de lire până în 2040. Lupta pentru resursele de petrol, gaze şi veniturile din exploatarea acestora va fi una de lungă durată. 

5. Referendum în Scoţia. Va rămâne Regina Elisabeta a II-a şi regină a Scoţiei?

Cel puţin pe termen scurt, da. O Scoţie independentă va începe cu redactarea unui draft de Constituţie şi, cel mai probabil, monarhul îşi va păstra statutul în noua ţară. Un rezultat pro-independenţă nu trebuie să însemne neapărat transformarea Scoţiei în republică. În viitorul imediat va trebui să urmeze un nou referendum pentru adoptarea Constituţiei. Abia după acesta se va vorbi şi despre un referendum privind monarhia. 

6. Referendum în Scoţia. Vor mai folosi scoţienii lira sterlină?

Salmond insistă că da, Londra insistă că nu. Scoţienii au, practic, patru variante: să continue să folosească lira, sfidând Marea Britanie şi lăsându-se la mâna politicilor monetare impuse de Banca Angliei (banca centrală a Regatului Unit – n.r.), să folosească lira, dar să iasă din uniunea monetară cu Regatul Unit, să adopte euro sau să-şi bată o monedă proprie. Primele două şi ultima variantă ar fi extrem de costisitoare, iar intrarea în zona euro este puţin probabilă – şi dacă va fi posibilă, va dura foarte mult. Este aproape imposibil de prevăzut ce variantă va fi folosită până la urmă.

7. Referendum în Scoţia. Vor fi forţaţi parlamentarii scoţieni să demisioneze din parlamentul britanic?

Da. Asta înseamnă, de fapt, independenţa. Scoţienii vor fi obligaţi să renunţe la mandatele din Parlamentul de la Londra. 

După un rezultat pro-independenţă, parlamentarii scoţieni vor participa la alegerile generale din mai 2015, la fel ca toţi ceilalţi potenţiali parlamentari din Regatul Unit. Apoi, dacă planul lui Slamond va fi pus în aplicare, ei ar urma să iasă din Parlamentul de la Londra un an mai târziu, în martie 2016, când mandatele lor încetează să mai existe. Cum se va realiza însă cadrul legislativ pentru această retragere? Dacă negocierile înseamnă amânări, atunci parlamentarii scoţieni ar mai putea rămâne câţiva ani la Palatul Westminster. 

8. Referendum în Scoţia. Vor mai avea scoţienii acces la BBC?

Cu siguranţă că da, însă în aceleaşi condiţii ca oricare alt stat din afara Regatului Unit şi a Commonwealth-ului, adică doar contra cost. Parlamentul britanic a refuzat să adopte o poziţie cu privire la acest aspect, iar conducerea BBC susţine că nu are dreptul să dea detalii. Guvernul scoţian a propus deja un aranjament: postul său naţional, Scottish Broadcasting Service (SBS), va ceda către BBC Scotland toată infrastructura sa, dar şi taxele în valoare de 320 de milioane de lire sterline (peste 403 milioane de euro) pe care postul public local le primeşte de la contribuabilii scoţieni.  În schimb, scoţienii vor acces la toate canalele TV şi radio din trustul BBC, în toate variantele lor – tradiţionale, digitale, online, aplicaţii pentru iPhone şi iPad. 

Afacerea n-ar fi deloc una profitabilă pentru BBC, înstru trustul britanic cu siguranţă că va dori să încheie un acord cu scoţienii în cazul unui vot pro-independenţă la referendumul de joi. Cel mai probabil, va fi un contract comercial, care va stipula ca scoţienii să nu plătească în plus pentru posturile BBC, dar guvernul, prin intermediul SBS, să subvenţioneze acest lucru. Aşa funcţionează lucrurile în Irlanda. Însă acest contract îi va costa mult mai mult pe contribuabilii scoţieni decât lasă guvernanţii să se înţeleagă.

9. Referendum în Scoţia. Va demisiona David Cameron?

Având în vedere că numele complet al partidului pe care îl conduce este Conservator şi Unionist, este greu de crezut că premierul britanic va rezista presiunilor făcute pentru demisia sa. Premierul britanic spune însă că nu va demisiona. Nu există nicio prevedere legală sau constituţională care să-i ceară acest lucru chiar dacă, în timpul mandatului său, Regatul Unit va pierde o treime din suprafaţă şi aproape 10% din populaţie.  

Chiar dacă nu este obligat în niciun fel să demisioneze, este puţin probabil ca David Cameron să mai rămână cu o carieră politică după un asemenea eşec. Abilitatea sa de a rezista presiunilor atât din propirul partid, cât şi din opoziţie va depinde foarte tare de felul în care vor juca laburiştii. 

Dacă principalul rival tradiţional va decide să-i ceară demisia liderului Ed Miliband pentru eşecul de a păstra Scoţia, Cameron ar putea câştiga la nivel de imagine. Atunci când cele două mari partide trec simultan prin aceeaşi criză, pierderea unuia poate însemna câştigul celuilalt. Este greu de imaginat că amândoi liderii vor trece cu bine de acest eşec. 

10. Referendum în Scoţia. Vor fi anulate alegerile parlamentare britanice din 2015?

Există discuţii aprinse pe această temă, conservatorii fiind cei care doresc amânarea alegerilor pe motivul că n-ar fi drept ca scoţienii să mai poată vota parlamentari pentru legislativul de la Londra, câtă vreme ei ar mai avea doar un an până la ieşirea din Regat. 

11. Referendum în Scoţia. Ce se va întâmpla cu scaunul permanent al Marii Britanii în cadrul Consiliului de Securitate al ONU?

Îl va păstra. Ministerul Externelor de la Londra a subliniat că independenţa Scoţiei nu va afecta locul permanent al britanicilor în structura ONU, alături de Rusia, SUA, Franţa şi China şi va avea în continuare drept de veto. 

Însă există numeroşi pretendenţi pentru acest loc, precum India şi Brazilia. În plus, tot mai multe voci cer Marii Britanii să renunţe la acest scaun pentru a face loc Uniunii Europene ca bloc în Conciliul de Securitate al ONU. 

Referendum în Scoţia. Tot ce trebuie să ştii despre plebiscitul care ameninţă să rupă Regatul Unit

Joi are loc un referendum în Scoţia care poate schimba harta Europei. Scoţienii trebuie să aleagă dacă vor independenţa sau rămân alături de Marea Britanie.

Soarta Scoţiei, a Marii Britanii şi a Uniunii Europene încă se joacă, la doar câteva zile de unul dintre cele mai importante referendumuri ale ultimilor ani. 

Deocamdată, cele mai recente sondaje privind referendumul din Scoţia, de la 11 septembrie, arată o revenire în frunte a unioniştilor, care s-ar bucura de 42% din voturi. De cealaltă parte, 40% dintre scoţieni vor vota pentru ruperea de Marea Britanie.

Însă existenţa unui procent de 17% de indecişi – adică aproximativ o jumătate de milion de oameni – este cea care cauzează fluctuaţii majore în sondaje de la o zi la alta şi, în final, va determina rezultatele plebiscitului care va avea consecinţe asupra întregii Europe. 

Referendum în Scoţia. De ce vrea Scoţia independenţa de Marea Britanie?

Scoţia a fost o ţară independentă până în 1707, atunci când puterea a fost cedată Londrei pentru a asigura un viitor mai bun ţării care tocmai trecuse printr-o criză economică severă. Ideea privind recăptarea independenţei au apărut pentru prima dată la începutul anilor 1900. Peste un secol, Partidul Naţional Scoţian a câştigat o majoritate categorică la alegerile legislative din 2011, ceea ce i-a permis să formeze guvernul regional. 

Un an mai târziu, pe 15 octombrie 2012, premierul britanic David Cameron şi primul ministru al Scoţiei, Alex Salmond, au semnat Acordul de la Edinburgh, prin care Londra se angaja să permită organizarea unui referendum în Scoţia privind apartenenţa la Regatul Unit. 

În 2013, s-a decis ca întrebarea adresată populaţiei să fie „Ar trebui ca Scoţia să fie o ţară independentă?”, cu variantele de răspuns „Da” şi „Nu”. 

Referendum în Scoţia. Ce se întâmplă dacă Scoţia iese din Regatul Unit?

Partidul Naţional Scoţian susţine că independenţa va aduce noii ţări putere asupra economiei, fiscalităţii, sistemului de asistenţă socială şi apărare. Guvernul scoţian controlează deja sistemul de sănătate publică şi, parţial, educaţia. 

Dacă scoţienii aleg să iasă din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, consecinţele ar fi majore, atât pentru Scoţia, cât şi pentru Marea Britanie şi întreaga Europă. 

Referendum în Scoţia. Ce se va schimba dacă Scoţia rămâne alături de Marea Britanie?

Chiar şi dacă majoritatea scoţienilor voteaă „Nu” şi regiunea rămâne în Regatul Unit, statutul Scoţiei va fi altul. Deja, guvernanţii de la Londra au promis în repetate rânduri mai multă autonomie în domenii precum sectorul fiscal. La Londra, toate cele trei mari partide - Conservatori, Laburişti şi Liberal-Democraţi - au fost de acord că vor accelera procedurile parlamentare pentru a asigura Scoţiei mai multă putere de decizie în câteva domenii-cheie. 

Referendum în Scoţia. Cine sunt principalii actori din campanie

Vârfurile de lance în această confruntare sunt Alex Salmond, actualul premier scoţian şi liderul Partidului Naţional Scoţial, şi Alistair Darling, liderul coaliţiei unioniste Better Together („Mai bine împreună”). 

Campania pro-independenţă a fost promovată drept o mişcare pornită de la firul ierbii, politicienii mizând pe întâlniri cu un număr restrâns de alegători, în sate şi oraşe mici, la diverse sărbători locale. Eforturile de separare de Regatul Unit sunt susţinute, printre alţii, şi de actorii Sean Connery şi Frankie Boyle. 

Alături de Alistair Darling, tabăra unionistă este condusă de fostul premier britanic Gordon Brown. Deşi campania este coordonată de la Londra de conservatorii aflaţi la guvernare, pe teren ea a fost desfăşurată de laburişti pentru că Partidul Conservator este de-a dreptul detestat în Scoţia. 

Referendum în Scoţia. Câţi scoţieni votează?

Urnele vor fi deschise joi, 18 septembrie, la 07.00 şi vor rămâne aşa până la ora 22.00. Peste patru milioane de persoane au drept de vot şi sunt aşteptate la urne. Cu caracter excepţional, vârsta de vot a fost coborâtă la 16 ani pentru acest referendum. Rezultatele vor fi stabilite pe baza unei majorităţi simple şi nu există prag electoral pentru prezenţa la vot. 

Referendum în Scoţia. Unioniştii trec iar în fruntea preferinţelor

Sondajele arată că soarta Scoţiei, a Regatului Unit şi a Uniunii Europene încă se joacă. Deşi tabăra unionistă a trecut, în ultimele zile, din nou pe primul loc, doar trei procente o clasează în faţa celor care doresc secesiunea. Iar asta în contextul în care peste o jumătate de milion de alegători încă nu ştiu cum vor vota la referendumul din Scoţia, care va avea loc săptămâna viitoare.

„Dacă oamenii aveau vreun dubiu cu privire la faptul că trebuie să iasă din case şi să voteze «NU» la referendum, atunci de astăzi nu mai au niciun dubiu”, a declarat George Osborne, ministrul Finanţelor de la Londra, pentru postul public BBC. 

În eforturile de a nu pierde Scoţia, unde săptămâna viitoare se va desfăşura un referendum pentru independenţa regiunii de Marea Britanie, guvernanţii de la Londra pun acum de bunăvoie pe masa negocierilor o serie de concesii care, în urmă cu doar câţiva ani, păreau de neconceput. 

Oferta de îmbunare făcută de Londra Scoţiei a fost deschisă George Osborne, care a promis duminică mai multă autonomie pentru liderii scoţieni în ceea ce priveşte cadrul fiscal al regiunii şi chiar sectorul cheltuielilor publice – toate acestea în cazul în care, la 18 septembrie, când va avea loc un referendum în Scoţia, vor vota pentru rămânerea în uniunea din care fac parte de 300 de ani. 

Ministrul Finanţelor a avut însă grijă să dubleze oferta privind sporirea autonomiei cu ameninţările prin care Londra a încercat până acum să-i convingă pe scoţieni să rămână în Regatul Unit. „A împărţi o monedă comună după separarea Scoţiei de Marea Britanie ar fi echivalent cu un cuplu care divorţează, dar îşi păstrează contul comun la bancă”, a avertizat Osborne. Guvernul de la Londra a afirmat clar că nu va permite scoţienilor să mai folosească lira sterlină dacă vor decide că vor independenţa de Marea Britanie. În plus, o Scoţie independentă ar fi, cel mai probabil, exclusă din Uniunea Europeană şi, în cel mai fericit caz, ar primi statut de stat candidat, ceea ce ar putea însemna câţiva ani până când regiunea va recăpăta calitatea deplină de stat comunitar. 

Lupta pentru Scoţia şi resursele sale a intrat pe ultima sută de metri, cu mai puţin de o lună până când locuitorii acesteia vor merge la urne pentru a decide dacă vor independenţa ţării de Marea Britanie sau dacă vor să rămână în Regatul Unit. Luni seară a avut loc şi ultima dezbatere politică pe această temă între Alex Salmond, actualul premier scoţian şi susţinător al separării de Marea Britanie, şi Alistair Darling, liderul coaliţiei unioniste Better Together („Mai bine împreună”). 

Confruntarea dintre Partidului Naţional Scoţian coaliţia unionistă este una strânsă, având în vedere că sondajele arată că aproximativ 11% din scoţieni încă nu ştiu cum vor vota. În plus, 700.000 de scoţieni care vor vota prin poştă au primit deja, luna trecută, buletinele de de vot. Acest segment, alături de nehotărâţi, s-ar putea dovedi cel care hotărăşte soarta Scoţiei.

Dezbaterea publică pentru independenţa Scoţiei s-a axat pe trei teme principale: sistemul public de sănătate, de care locuitorii Regatului sunt din ce în ce mai nemulţumiţi, rezervele de ţiţei şi gaze din largul coastelor Scoţiei, asupra cărora britanicii ridică pretenţii în eventualitatea secesiunii, şi moneda, având în vedere că Londra a anunţat clar că nu le va mai permite scoţienilor să folosească lira sterlină dacă ies din Regat.

Referendum în Scoţia. Tratatele UE nu prevăd o astfel de situaţie

De cealaltă parte, susţinătorii independenţei contraatacă şi susţin că secesiunea de Marea Britanie este singura care poate garanta că scoţienii nu vor mai fi supuşi altor măsuri de austeritate. Mai mult, exact aşa cum extremiştii de dreapta au câştigat alegerile europarlamentare în Marea Britanie mizând pe nemulţumirea cetăţenilor faţă de „deciziile luate la Bruxelles“, naţionaliştii scoţieni pariază pe aceeaşi carte.

„Principalul risc pe care-l acceptăm dacă nu votăm pentru independenţă este că toate aceste decizii-cheie, care ne conturează viitorul, vor fi luate la Palatul Westminster (parlamentul britanic - n.r.) şi nu de noi, iar scoţienii rămân pe margine, plângându-se şi dorindu-şi ca lucrurile să fie altfel“, spune Nicola Sturgeon, vicepremier scoţian.

De cealaltă parte, unioniştii conduşi de Darling atrag atenţia că există probabilitatea ca economia scoţiană să intre în criză după secesiune, mai ales că aceasta ar atrage după sine şi ieşirea Scoţiei din Uniunea Europeană. În tratatele UE nu există prevederi pentru o astfel de situaţie, însă ţara nu ar putea deveni un al 29-lea membru doar prin referendum.