Negocierile de pace de la Geneva se complică. Diferențe de opinie între grupul lui Budanov și celui al fostul șef al cabinetului lui Zelenski

În interiorul delegației ucrainene prezente la Geneva pentru negocieri trilaterale în perioada 17-18 februarie ar fi apărut divergențe legat de momentul oportun pentru a încheia un acord de pace, pe fondul și al altor evoluții care complică procesul discuțiilor, relatează Economist.

Publicația scrie, citând surse, că s-ar fi conturat două grupuri, care ar avea o percepție diferită asupra  celui mai bun moment pentru încheierea unui acord de pace. Grupul condus de șeful cancelariei prezidențiale ucrainene, Kirilo Budanov, ar favoriza un acord rapid mediat de Statele Unite, pe fondul temerilor că „fereastra de oportunitate s-ar putea închide în curând”. Celălalt grup, care s-ar afla „sub influența” lui Andrii Iermak, demis din funcția de șef al cancelariei prezidențiale din cauza unui scandal de corupție nu ar privi cu entuziasm ideea unui acord rapid. Poziția președintelui ucrainean Volodimir Zelenski s-ar situa undeva la mijloc.

The Economist notează că atât Rusia, cât și Ucraina au selectat personalități mai pragmatice în echipele lor de negociatori în 2026.

În special, Kirilo Budanov, fostul șef al Serviciilor de Informații ale Apărării din Ucraina, a făcut o impresie puternică în calitate de noul șef de facto al delegației ucrainene.

O sursă apropiată echipei ucrainene a evaluat șansele unui progres în negocieri ca fiind  „50-50”.

Între timp, Kremlinul l-a readus neașteptat în delegația rusă pe Vladimir Medinski ca șef al echipei sale de negocieri. Editorialistul ziarului The Economist îl descrie pe Medinski drept „un demagog cu înclinație spre fantezia istorică”.

„Diviziuni apar și în cadrul delegației Ucrainei. O facțiune, avându-l în centru pe Budanov, consideră că interesele Ucrainei sunt mai bine servite de un acord rapid condus de americani și se teme că fereastra de oportunitate s-ar putea închide în curând. Însă o altă facțiune, aparent încă influențată de controversatul fost șef de cabinet Andrii Yermak, care a plecat după un scandal de corupție, este mai puțin entuziastă. Zelenski pare să penduleze între aceste poziții, având în același timp propriile idei”, a scris The Economist.

Opțiunile - de a încheia cât mai rapid un acord sau a aștepta un moment mai favorabil - constituie o dilemă ce presupune o judecată atentă, întrucât ambele vin cu riscuri importante. 

Unii sunt de părere că poziția strategică a Ucrainei s-ar putea îmbunătăți în timp - prin noi reforme în materie de apărare, în timp ce Rusia se confruntă cu presiuni economice, dar și militare în ceea ce privește recrutarea. Aceasta este, în esență, poziția Europei, în măsura în care este motivată și de propriul interes de a câștiga timp pentru a-și dezvolta propriile industrii de apărare. Pe de altă parte, marja de eroare a Ucrainei este extrem de mică, în condițiile în care vorbim despre potențiale probleme în Rusia într-un orizont temporal incert. Or, Ucraina este deja în criză, luptând să umple golurile de pe linia frontului, în timp ce populația suferă de pe urma penelor de curent, pe fondul atacurilor rusești.

Scenariul ideal pentru Ucraina ar fi să încheie un acord durabil, însoțit de garanții de securitate robuste din partea SUA. Însă asta ar presupune forțarea Rusiei să facă la rândul său concesii, adică o presiune americană reală asupra Moscovei, care nu pare probabilă dat fiind cursul de până acum al negocierilor.

Posibile complicații

Potrivit The Economist, la începutul anului, au existat semne că cele două părți se apropie de un posibil acord, în contextul în care discuțiile sugerau un cadru de securitate bilateral mai solid decât așteptat, în timp ce ambele țări au schimbat componența echipelor de negociere.

Totuși, săptămâna trecută a adus unele complicații. Un articol apărut în Financial Times, care sugera că SUA ar face presiuni pentru alegeri rapide în Ucraina, a stârnit dezbateri politice la Kiev. Deși articolul conținea inexactități – cum ar fi atribuirea impulsului pentru alegeri rapide influenței americane, și nu inițiativei proprii a Ucrainei – acesta a creat unele tensiuni care au încetinit discuțiile.

Între timp, Moscova a luat o decizie surprinzătoare privind componența delegației, reinstalându-l pe Vladimir Medinski – cunoscut pentru retorica naționalistă și reinterpretările istorice – ca șef al delegației ruse.

Structura medierii conduse de SUA complică, de asemenea, progresul. În loc de o singură negociere coerentă, Statele Unite desfășoară mai multe discuții paralele. Această abordare oferă Moscovei flexibilitatea de a controla ritmul negocierilor, în timp ce președintele rus Vladimir Putin are în continuare pârghia finală: refuzul unui armistițiu, care poate bloca orice garanții de securitate între SUA și Ucraina.