„Murim de foame!” Criză umanitară în Nagorno-Karabakh, din cauza blocadei impuse de Azerbaidjan

Locuitorii din Nagorno-Karabakh se confruntă cu o criză umanitară dezastruoasă din cauza blocadei instituită indirect de Azerbaidjan, cu o scădere a proviziilor care duce la malnutriție, creșterea numărului de avorturi spontane și apeluri de intervenție globală.

„Dacă nu ar fi fost blocada, astăzi m-aș fi jucat cu copilul meu”

Bucuria lui Ani Kirakosyani de a descoperi că este însărcinată a fost umbrită de blocada din Nagorno-Karabakh, scriu jurnaliștii CNN. Locuind în satul Haterk, situat în mijlocul dealurilor din Caucaz, ea s-a confruntat cu o scădere a rezervelor de alimente. Singura sursă de hrană disponibilă provenea din grădina sa, în principal roșii și fasole.

Impactul blocadei a fost resimțit profund atunci când Kirakosyani nu a putut participa la consultațiile din spital din cauza lipsei de combustibil.

În schimb, ea a mers kilometri întregi până la o clinică locală, care nu avea echipamentul necesar pentru a detecta problemele de sarcină timpurie.

În mod tragic, la șase luni de sarcină, au apărut complicații care au dus la o naștere prematură și la pierderea copilului din cauza malnutriției și a stresului.

Imaginea de ansamblu din Nagorno-Karabakh

Nagorno-Karabah, sau Republica Artsakh, așa cum o numesc localnicii, este un teritoriu disputat cu o populație majoritar de etnie armeană. Acolo trăiesc cel puțin 120.000 de persoane, în majoritate covârșitoare de origine armeană. 

Blocada a început în decembrie 2022, când coridorul Lachin, singura cale de acces în regiune, a fost blocată de activiști ecologiști susținuți de guvernul azer.

Coridorul este cunoscut pe plan local sub numele de „drumul vieții”, deoarece 90% din alimentele consumate în Nagorno-Karabah veneau din Armenia pe această rută.

Această acțiune de a bloca „drumul vieții” a alarmat Asociația Internațională a Specialiștilor în Genocid (IAGS), care a avertizat cu privire la un potențial genocid împotriva locuitorilor armeni.

În timp ce protestatarii pretind că cer oficialilor de mediu din Azerbaidjan să inspecteze minele din Karabakh pentru presupusa extragere ilegală a resurselor, mulți cred că este vorba de o perdea de fum. Motivul de bază pare a fi creșterea presiunii asupra armenilor pentru a renunța la mai mult control asupra Karabakhului.

Consecințe grave pentru populația armeană

Repercusiunile blocadei sunt evidente. Numărul de avorturi spontane a crescut de patru ori față de anul precedent. Primul deces din cauza malnutriției a fost raportat la 15 august. Blocada a împiedicat, de asemenea, accesul presei internaționale în regiune, ceea ce a limitat gradul de conștientizare globală a crizei.

În august, experți ONU și fostul procuror-șef al Curții Penale Internaționale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la criza umanitară și la un potențial genocid.

Cu toate acestea, Azerbaidjanul respinge acuzațiile privind blocada, subliniind măsurile sale de securitate la frontieră. Ei sugerează o rută alternativă de aprovizionare prin orașul azer Aghdam, dar localnicii nu au încredere în siguranța produselor din Azerbaidjan.

Impactul local din Nagorno-Karabakh

În interiorul Nagorno-Karabahului, articolele esențiale precum produsele lactate, cerealele, uleiul de gătit și produsele de igienă sunt rare.

Max Mkhitaryan, un comerciant local, a evidențiat situația dezastruoasă, dezvăluind că ar putea să își închidă în curând magazinul din cauza lipsei de aprovizionare.

Infrastructura este, de asemenea, afectată. Colectarea gunoiului este sporadică, farmaciile rămân fără provizii, iar serviciile de electricitate și apă sunt compromise.

Tensiuni istorice între Armenia și Azerbaidjan

Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan pe tema Nagorno-Karabah datează de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Ambele națiuni au nemulțumiri istorice, cu pretenții de epurare etnică.

Războiul din 2020 a tensionat și mai mult relațiile, Azerbaidjanul revendicând teritorii și lăsând cicatrici adânci asupra populației locale.

Atunci, un scurt conflict a permis Azerbaidjanului să recupereze o porțiune semnificativă din teritoriul pierdut anterior de Armenia în anii 1990. Acum, Azerbaidjanul caută un acord pentru a-și consolida dominația asupra părților rămase din Karabah și pentru a stabili o rută directă prin teritoriul armean către enclava sa Nakhchivan.

„Dreptul legitim” al Azerbaidjanului

Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, afirmă că stabilirea de puncte de control pe drumul Stepanakert este „dreptul lor legitim”. El subliniază că comunitatea internațională recunoaște teritoriul ca fiind al lor.

Această mișcare este văzută ca o strategie a Azerbaidjanului de a profita de o situație globală favorabilă. În condițiile în care Rusia, un actor regional important și aliat al Armeniei, este preocupată în Ucraina, iar Uniunea Europeană curtează Azerbaidjanul, care dispune de energie din belșug, pentru a reduce dependența de gazul rusesc, momentul pare oportun pentru Azerbaidjan.

Rezistența Karabakhului

În ciuda provocărilor, armenii rămân fermi, scrie și „The Economist”. Ruben Vardanyan, liderul de facto al Karabakhului, crede că presiunea blocadei nu îi va descuraja.

„Nu este vorba de mâncare. Este vorba despre faptul că trăim în patria noastră sau vom face parte din Azerbaidjan?”, se întreabă el.

Ascensiunea bruscă a lui Vardanyan la putere în Karabakh și asocierea sa anterioară cu Vladimir Putin a iritat Azerbaidjanul, alimentând suspiciunile privind legăturile sale cu Moscova.

Răspunsul internațional

În timp ce UE și SUA și-au exprimat îngrijorarea, acțiunile tangibile sunt încă nevăzute. Implicațiile geopolitice, inclusiv dependența energetică a Europei de Azerbaidjan, ar putea influența răspunsul lor.

Pe măsură ce se apropie iarna, locuitorii din Nagorno-Karabah sunt disperați. Anahit Gharaghazaryan, o mamă a trei copii, a exprimat sentimentul colectiv: „Cu toții suntem în criză de speranță. Câți oameni vor mai trebui să moară înainte ca lumea să ia aminte?”.

În timp ce comunitatea mondială condamnă blocada, președintele Aliyev rămâne inflexibil. El a declarat recent: „Nimeni nu ne poate influența”. Blocada a adunat sprijin în rândul azerilor, deoarece este percepută ca o provocare pentru forțele de menținere a păcii rusești.

Cu toate acestea, Zaur Shiriyev, de la International Crisis Group, sugerează că rezultatele tangibile, cum ar fi inspecțiile miniere sau controlul oficial azer asupra drumului, sunt cruciale pentru administrația Aliyev.

Miza Rusiei în cel mai vechi conflict înghețat din Europa

Având în vedere interesul istoric al Rusiei în menținerea stabilității regionale, conflictul recent pare contraintuitiv.

Războiul nu numai că a slăbit stăpânirea Armeniei asupra Nagorno-Karabakh, dar a schimbat și echilibrul regional, invitând potențial intervenții din partea unor actori globali precum Turcia și SUA, scrie „Stiftung Wissenschaft und Politik”, publicație a Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate.

Presiunea indirectă și strategia haosului

Ambiția principală a Rusiei în domeniul post-sovietic a fost aceea de a-și reintegra fostele teritorii. Cu toate acestea, eforturile din trecut au fost în mare parte nereușite. Dinamica politică recentă din Belarus sugerează o strategie potențială: valorificarea unei insecurități sporite pentru a promova integrarea politică.

Influența Moscovei asupra prim-ministrului Armeniei, Nikol Pashinyan, a fost minimă. Rapoartele sugerează că Kremlinul îl percepe pe Pashinyan ca pe un „numit de Soros” și îl critică pentru că susține politicieni pro-americani. Acest context oferă un context pentru obiectivele Rusiei în conflictul recent:

Favorizarea Azerbaidjanului de către Rusia

Este interesant faptul că Rusia s-a abținut să folosească războiul său electronic împotriva dronelor Azerbaidjanului, o mișcare care a contribuit semnificativ la succesul militar al Azerbaidjanului. Acest gest transmite un mesaj clar Azerbaidjanului: menținerea câștigurilor lor teritoriale necesită menținerea unor relații bune cu Moscova.

Rolul Turciei și oportunitatea Rusiei

Implicarea Turciei în conflict oferă Rusiei o șansă de a limita influența regională în expansiune a Turciei. Prin poziționarea Turciei ca parte a conflictului, Rusia ar putea încerca să obțină un acord din partea Consiliului de Securitate al ONU pentru ”forțele de menținere a păcii” ale CSTO, marcând o victorie strategică semnificativă.

A fost escaladarea accidentală?

Având în vedere capacitățile de informații ale Rusiei în Caucazul de Sud, este improbabil ca acestea să fi fost luate prin surprindere de intențiile Azerbaidjanului. Momentul în care a avut loc ofensiva Azerbaidjanului, imediat după exercițiul strategic Kavkaz-2020 al Rusiei, sugerează și mai mult un nivel de coordonare sau cel puțin de conștientizare.

Din punct de vedere istoric, Rusia a fost promptă în contracararea amenințărilor la adresa status quo-ului post-sovietic, așa cum s-a văzut în Georgia și Ucraina. Cu toate acestea, răspunsul său calm la acțiunile Azerbaidjanului indică o strategie mai profundă în joc, în care beneficiile potențiale depășesc riscurile.