Analiză Modalitățile neașteptate în care războiul din Iran a întărit mâna Ucrainei

Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în Arabia Saudită, în luna martie, în contextul războiului în desfășurare în Orientul Mijlociu, a marcat un moment de cotitură oarecum neașteptat. Îmbrăcat în negru și cu o expresie gravă, liderul de la Kiev a pășit pe un covor liliachiu într-un moment în care atenția globală era concentrată asupra conflictului dintre Statele Unite și Iran, scrie BBC.

FOTO SHUTTERSTOCK

Într-un mesaj publicat pe platforma X, Zelenski a explicat scopul vizitei: „să întărească protecția vieților”. Deplasarea sa a avut însă o miză clară: valorificarea experienței acumulate de Ucraina în războiul cu Rusia, în special în domeniul utilizării dronelor, și transformarea acesteia într-un atu geopolitic și economic.

De la începutul invaziei ruse din 2022, Ucraina a devenit un veritabil laborator de inovație militară, în special în ceea ce privește războiul cu drone. Acum, Kievul încearcă să exporte acest know-how. Potrivit autorităților ucrainene, au fost deja semnate acorduri cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar - state care au fost, la rândul lor, ținta unor atacuri recente cu rachete și drone iraniene.

„Vrem să ajutăm statele din Golf să se apere. Și vom continua să construim astfel de parteneriate cu alte țări”, a declarat Zelenski. În același timp, aceste colaborări deschid ușa unor beneficii economice și, posibil, unor contracte de apărare consistente cu state bogate și aliate ale Statelor Unite.

Presiunea energetică

Totuși, izbucnirea conflictului cu Iranul nu a fost inițial în avantajul Ucrainei. Dimpotrivă, existau temeri serioase că acest nou focar de tensiune va distrage atenția Washingtonului de la războiul din Ucraina. În plus, creșterea prețurilor la energie, alimentată de instabilitatea din Orientul Mijlociu, a oferit Rusiei oportunitatea de a-și crește veniturile din exporturile de petrol.

Moscova a profitat de perturbarea rutelor energetice, în special din cauza dificultăților de tranzit prin Strâmtoarea Ormuz, pentru a vinde mai mult petrol, la prețuri mai mari. În același timp, Donald Trump a reînnoit o derogare care permite anumitor state să cumpere petrol rusesc sancționat, invocând creșterea costurilor globale. Acest context a alimentat visteria Rusiei și, implicit, capacitatea sa de a continua războiul.

Cu toate acestea, Ucraina a reușit din nou să sfideze așteptările. Zelenski a profitat de mâna sa de cărți, încercând să transforme un context nefavorabil într-un avantaj. Vizitele sale în Golf au avut și rolul de a semnala că Ucraina nu este doar un beneficiar de ajutor, ci și un furnizor de expertiză valoroasă.

Liderul ucrainean a subliniat că state precum Arabia Saudită se confruntă cu aceleași tipuri de amenințări ca și Ucraina: atacuri cu rachete balistice și drone. Una dintre cele mai utilizate arme de către Rusia sunt dronele Shahed-136, de origine iraniană, produse la un cost relativ redus, dar cu eficiență ridicată.

Zelenski a evidențiat tocmai acest aspect: raportul cost-eficiență. O dronă Shahed are un preț între 80.000 și 130.000 de dolari, însă poate fi interceptată cu sisteme care costă doar aproximativ 10.000 de dolari - mult mai puțin decât rachetele clasice de apărare antiaeriană, care pot ajunge la milioane de dolari. Această realitate a atras atenția inclusiv statelor NATO, care analizează atent lecțiile învățate de Ucraina în contextul survolărilor de drone în orașele europene.

În paralel, Kievul și-a consolidat cooperarea în materie de drone cu aliații europeni. În aprilie, Ucraina a semnat două acorduri majore: unul cu Norvegia, în valoare de 8,6 miliarde de dolari, parte a unui pachet de sprijin de 28 de miliarde până în 2030, și altul cu Germania, evaluat la 4,7 miliarde de dolari, care include drone, rachete, software și sisteme moderne de apărare.

Pe lângă aceste acorduri, Zelenski speră să obțină sprijin și din partea statelor din Golf. „Ne-am dori ca statele din Orientul Mijlociu să ne ofere, de asemenea, oportunitatea de a ne consolida apărarea. Ele dețin anumite rachete de apărare antiaeriană din care noi nu avem suficient. Asta ne-am dori să negociem”, a declarat el într-un interviu pentru Le Monde.

Țintirea infrastructurii din Rusia

Un alt element strategic adoptat de Ucraina este intensificarea atacurilor asupra infrastructurii energetice ruse. Kievul și-a luat propriile lecții din impactul atacurilor asupra instalațiilor petroliere din Iran, făcând de acum o prioritate din vizarea exporturilor de energie ale Moscovei cu ajutorul dronelor sale cu rază lungă de acțiune.

Potrivit lui Zelenski, Rusia suferă pierderi „critice”, de ordinul miliardelor de dolari, în sectorul energetic. Deși creșterea prețului petrolului a dus inițial la dublarea  veniturilor rusești față de lunile precedente, atacurile ucrainene au redus aceste câștiguri cu aproximativ un miliard de dolari într-o singură săptămână, anulând o mare parte din avantajele obținute anterior.

Cu aceste „victorii” asigurate, plus bornele atinse pe câmpul de luptă - de pildă că Ucraina ucide lunar mai mulți soldați ruși decât cei aproximativ 30.000 recrutați, Zelenski nu se mai simte în defensivă și ar putea negocia pacea dintr-o poziție mai bună.

Pe de altă parte, războiul trenează de prea mult timp și populația e epuizată, recrutarea e dificilă, iar soldații de pe front vor să se întoarcă acasă.

Ucraina a obținut ulterior un alt succes important: aprobarea împrumutului de 90 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Fondurile sunt esențiale pentru producția și achiziția de echipamente militare în anul următor. Împrumutul fusese blocat anterior de Ungaria, sub conducerea lui Viktor Orbán, dar venirea unui nou lider la Budapesta a deblocat situația.

Perspectivele de pace

În ciuda acestor progrese, perspectivele de pace rămân neclare. Donald Trump a declarat recent că este încrezător că o „soluție” ar putea fi găsită „relativ rapid” după o discuție „foarte bună” cu Vladimir Putin. Totuși, el a adăugat că „anumite persoane i-au îngreunat posibilitatea de a ajunge la un acord”, o aluzie interpretată de mulți ca fiind îndreptată către Ucraina.

Negocierile nu au produs rezultate concrete până acum. Zelenski a criticat indirect lipsa de implicare a emisarilor americani, afirmând că absența acestora, prin faptul că nu au vizitat până acum Ucraina, este „lipsită de respect”. Discuțiile continuă la nivel „tehnic”, dar liderul ucrainean se teme că nu vor exista progrese reale până la încheierea conflictului cu Iranul.

În același timp, strategia administrației Trump ridică semne de întrebare în Europa. Noua Strategie de Securitate Națională a SUA nu mai definește Rusia drept o amenințare directă, punând accent pe „stabilitate strategică” și pe posibilitatea unei colaborări viitoare cu Moscova. Kremlinul a salutat documentul, afirmând că este „în mare măsură în concordanță” cu viziunea sa.

Profitând de distragerea războiului cu Iranul, Rusia continuă ofensiva, intensificând atacurile asupra infrastructurii civile ucrainene. În Europa, cresc temerile că, chiar și în cazul unui acord de pace, Moscova ar putea continua acțiunile destabilizatoare în alte țări.

„Dacă Rusia ar avea o conducere rațională, ar pune capăt conflictului”, apreciază Luke Cooper, cercetător asociat în relații internaționale la London School of Economics și director al programului pentru Ucraina din cadrul PeaceRep.

El subliniază că economia stagnează sau chiar intră în recesiune, în timp ce Rusia trimite un număr uriaș de oameni să moară, deși aceștia ar putea contribui la forța de muncă. Economia civilă privată este afectată de impunerea unei funcționări de război, în timp ce rezultatele obținute sunt modeste: doar o mică parte din teritoriul Ucrainei. În opinia sa, un armistițiu, mai ales dacă ar veni la pachet cu relaxarea sancțiunilor, ar fi benefic. Totuși, Putin nu abordează situația din această perspectivă, fiind motivat de ambiții imperiale.

În acest context, Ucraina este sceptică în privința rolului SUA. Mulți oficiali de la Kiev se îndoiesc chiar că Washingtonul va oferi garanțiile de securitate solide care ar fi necesare pentru un acord de pace durabil. După cum a explicat analistul Mark Cancian, „este dificil de imaginat un set de garanții de securitate pe care Ucraina să le considere suficient de credibile” pentru a semna un acord de pace și care să fie acceptate de toate părțile implicate.

Între timp, liderii europeni sunt presați să acționeze mai decisiv. Deși au promis sprijin „atât timp cât va fi necesar”, criticii susțin că Europa gestionează conflictul mai degrabă decât să acționeze agresiv pentru pace. „Acționează atât de timid, deși Uniunea Europeană este un bloc comercial uriaș”, a declarat Tom Keatinge, subliniind că există resurse pentru a exercita presiuni economice mai puternice asupra Rusiei.

Liderii europeni ar putea lua măsuri împotriva Rusiei cu un impact mult mai mare, susține expertul. „Pur și simplu nu sunt dispuși – sau suficient de uniți – să acționeze cu toată forța pentru a pune capăt războiului.”

În final, Zelenski continuă să joace o carte esențială: vizibilitatea. Chiar dacă unele inițiative ale sale nu primesc imediat răspunsul dorit, liderul ucrainean știe că menținerea Ucrainei în centrul atenției internaționale este crucială. Fiecare vizită, fiecare acord și fiecare declarație reprezintă o încercare de a se asigura că războiul din Ucraina nu devine un conflict uitat.