Mizele summitului de la Riga. Ce aşteaptă Moldova de la reuniunea la nivel înalt

Majoritatea moldovenilor continuă să-şi dorească aderarea la UE, deşi se declară dezamăgiţi de actualii lideri pro-europeni. FOTO: Tudor Iovu

Summitul Parteneriatul Estic de la Riga este primul după Vilnius care a marcat izbucnirea Euromaidanului ucrainean. Şi de această dată, atenţia va fi îndreptată prea puţin către moldoveni.

Parteneriatul Estic este cea mai importantă structură a Uniunii Europene privind regiunea est-europeană, devenită atât de importantă de la izbucnirea războiului din Ucraina. Prin acest Parteneriat Estic, Bruxelles-ul încearcă să-şi cimenteze relaţiile cu  şase state – Republica Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Belarul. Toate acestea sunt curtate – şi, după caz, sancţionate – de Moscova în efortul de a le convinge să se alipească uniunii Eurasiatice pe care Vladimir Putin insistă s-o ridice în spaţiul ex-sovietic şi pe care o visează o alternativă la UE. Deja, Moscova a catalogat Summitul Parteneriatului Estic de la Riga drept „anti-rus”. 

Mize diferite pentru statele membre

Trei dintre aceste state – Moldova, Ucraina şi Georgia – au semnat deja acorduri de asociere şi liber-schimb cu UE în cadrul Parteneriatului Estic. Azerbaidjanul şi Belarusul nu au nicio ambiţie în acest sens – Belarusul face deja parte din Uniunea Eurasiatică. Armenia, deşi este membru al acestei uniuni conduse de Rusia, a anunţat că se va folosi totuşi de Summitul de la Riga pentru a încerca să relanseze negocierile privind asocierea la UE. Este însă foarte puţin probabil ca Moscova să accepte o astfel de mişcare, oficialii ruşi declarând în repetate rânduri că o suprapunere a celor două spaţii de liber-schimb este imposibilă. Mai mult, Kremlinul a acţionat de fiecare dată când a sesizat un astfel de pericol. Embargourile impuse vinurilor, legumelor şi fructelor moldoveneşti ca urmare a apropierii de UE reprezintă cel mai bun exemplu. 

„Negocierile cu UE în niciun caz nu ne vor rupe de spaţiul nostru natural”, a încercat să asigure Serj Sargsian, preşedintele armean, referindu-se la spaţiul ex-sovietic, notează jurnaliştii armeni. „Credeţi că, dacă Armenia nu ar fi intrat în Uniunea Eurasiatică şi, în schimb, ar fi semnat un acord de liber schimb cu UE, francezii ar vinde în supermarketurile lor coniac armenesc? Pe câtă vreme în Rusia coniacul armenesc este foarte apreciat”, a explicat preşedintele în martie, atunci când a fost întrebat despre aşa-numitele modele divergente de integrare, adică aderarea la Uniunea Economică Eurasiatică şi calitatea de membru al Parteneriatul Estic cu UE şi un eventual tratat de liber-schimb cu blocul comunitar. 

Aderarea la UE, proiectul de ţară al Moldovei

Astfel că mizele celor şase state sunt cât se poate de diferite. În timp ce Ucraina şi Georgia speră să obţină, la fel ca moldovenii, ridicarea vizelor pentru a călători în spaţiul comunitar, Chişinăul îşi dozează aşteptările. Singura „victorie” pe care şi-o poate propune este aprofundarea şi consolidarea relaţiilor cu UE, în primul rând prin continuarea aplicării aquis-ului comunitar – un pas vital şi pentru momentul în care Republica Moldova va deveni stat candidat, acesta fiind proiectul de ţară asumat de precedenta şi actuala guvernare de la Chişinău. 

Deşi politicienii de peste Prut s-au grăbit să lege summitul de la Riga de începerea negocierilor de aderare ale Moldovei la UE, vorbind chiar despre posibilitatea ca delegaţia de la Chişinău să înainteze oficial cu această ocazie cererea de a deveni stat candidat pentru aderarea la UE, un astfel de pas ar fi prematur, apreciază analiştii. 

Deşi Bruxelles-ul a subliniat în repetate rânduri că Parteneriatul Estic nu are ca obiectiv final integrarea statelor, cel puţin în cazul Republicii Moldova şi al Ucrainei s-au făcut eforturi şi concesii pentru a aduce ţările pe acest traseu. În cazul Chişinăului, semnarea acordului de asociere a fost devansată cu luni buni, unele voci pledând pentru accelerarea procedurilor ca măsură de protecţie în faţa tendinţelor expansioniste ale Rusiei. 

Chişinăul încă trage spre UE

Victoria extrem de fragilă obţinută de partidele pro-europene de la Chişinău la alegerile parlamentare din noiembrie 2014 scade considerabil credibilitatea Republicii Moldova în dialogul cu Bruxelles-ul. 

Scandalurile răsunătoare izbucnite în ultima perioadă peste Prut şi asociate cu actualii lideri care se declară pro-europeni au determinat o bună parte a electoratului să opteze mai degrabă pentru formaţiuni nou-apărute, precum Partidul Socialiştilor al lui Igor Dodon (fost acolit al preşedintelui comunist Vladimir Voronin) sau Partidul Patria al controversatului om de afaceri Renato Usatîi, care a fost exclus din cursa electorală cu doar două zile înainte de alegeri, după ce s-a descoperit că a primit finanţare din Rusia pentru campanie. 

Alegerile locale de la începutul lunii iunie vor aduce, cel mai probabil, noi victorii pentru comunişti, socialişti şi, de data aceasta, şi Usatîi, care şi-a înfiinţat o nouă grupare politică – Partidul Nostru – şi este considerat favorit în cursa pentru primăria oraşului Bălţi (bastion rusofon din nordul Moldovei în care, paradoxal, majoritatea populaţiei este moldo-română).