Michel Barnier iese din umbră. Negociatorul-şef pentru Brexit, alternativă la Manfred Weber pentru şefia Comisiei Europene?

Negociatorul-şef pentru Brexit al Uniunii Europene nu mai negociază nimic - şi totuşi Michel Barnier continuă să străbată toată Europa, ţinând discursuri despre viitorul blocului comunitar şi având întruniri cu lideri naţionali care în curând îl vor nominaliza pe viitorul preşedinte al Comisiei Europene.

Sub aparenţa menţinerii unităţii celor 27 de state membre UE şi continuând consultările sale, Barnier, un veteran francez în ale politicii şi de două ori comisar european, desfăşoară o campanie nu prea subtilă pentru funcţia de top a UE – un post pe care l-a râvnit de mult şi care ar putea fi în curând la îndemâna sa, potrivit Politico.

Marţi, Barnier era în drum spre Croaţia, pentru o întâlnire cu prim-ministrul Andrej Plenkovic şi alţi oficiali naţionali. Cu o zi înainte, Barnier a ţinut un discurs la Universitatea Tehnică din Munchen. Faptul că a ales Bavaria a părut drept o incursiune îndrăzneaţă pe teritoriul lui Manfred Weber, europarlamentarul german care este candidatul Partidului Popular European (PPE) – propria familie politică a lui Barnier – pentru funcţia de preşedinte al Comisiei.

La un moment dat, descriind ceea ce UE ar trebui să facă pentru a evita pieredera terenului în faţa populiştilor de estremă-dreapta, Barnier a părut să recunoască ceea ce are de gând să facă. „Ceea ce am încercat să fac prin discursul meu... să îndemn cetăţenii să participe într-o dezbatere publică în această campanie“. Şi-a dat seama de ceea ce a spus şi pentru o fracţiune de secundă a îngheţat. „Nu sunt un candidat“, a spus el, „dar am încercat să iau parte prin rolul meu în responsabilităţi şi să spun ceea ce gândesc“.

Dincolo de negare, Barnier – care a fost învins în candidatura sa pentru nominalizarea PPE din 2014 de Jean-Claude Juncker – se poziţionează clar drept alegere de posibil compromis pentru preşedintele Comisiei.

Prezentarea sa: el este omul care a consolidat unitatea UE27 în faţa ameninţării Brexitului, un conservator care totuţi a construit o relaţie puternică cu liderii UE din toate partidele politice. Şi este un funcţionar public veteran care a fost în prima linie a luptei împotriva populismului de extremă-dreapta şi euroscepticismului.

Retorica sa nu este doar cea a unui cetăţean îngrijorat – ci a unui om care este în campanie. La Munchen, discursul său s-a concentrat în special pe Brexit, dar apoi s-a reorientat către cei patru stâlpi despre care el spune că sunt cruciali pentru viitorul Uniunii Europene: o nouă înţelegere „verde“; migraţia; economia, în special confruntarea revoluţiei tehnologice; şi apărarea şi securitatea.

„Dacă acţionăm singuri, nu mai avem loc la masă“, a declarat el în faţa audienţei din Munchen. „Devenim cu siguranţă spectatori ai propriului nostru viitor, propriului nostru destin. Şi eu nu sunt implicat în politică pentru a fi spectator, nu? Trebuie să fim actori“.

Joia trecută, în timp ce Weber şi alţi trei candidaţi pentru preşedinţia Comisiei erau pe o scenă pentru o dezbatere electorală din Florenţa, Italia, Barnier era la Valletta. Acolo, el s-a întâlnit cu prim-ministrul maltez Joseph Muscat, unul dintre socialiştii de top ai Europei, precum şi cu alţi parlamentari naţionali. Barnieer a făcut o vizită şi în cel mai mare port al ţării, aparent pentru a arăta valoarea uniunii vamale a blocului comunitar.

Trei zile mai devreme, în timp ce cinci candidaţi se luptau în dezbaterea electorală organizată de Politico la Maastricht, Barnier se afla pe propria lui scenă, ţinând un discurs important la Universitatea Catolică din Leuven, Belgia. Abia dacă a adus în discuţie subiectul Brexit, în schimb concentrându-se pe viziunea sa optimistă şi ambiţioasă asupra priorităţilor majore ale UE în anii care vin. Evenimentul din Leuven a fost organizat parţial cu ajutorul lui Joseph Daul, şeful PPE, care este susţinătorul lui Weber, dar care rămâne apropiat de Barnier.

Barnier nu l-a criticat în mod public pe Weber, care este considerat de către mulţi loialişti PPE drept un candidat lipsit de strălucire.

Din contră, el a lăudat campania lui Weber. Dar de când europarlamentarul bavarez a obţinut nominalizarea PPE în Helsinki, toamna trecută, Barnier nu a mai fost prezent la evenimentele majore ale lui Weber. În schimb, francezul pare să se bucure de libertatea de a fi propriul său non-candidat. 

În mod notabil, Barnier evită orice apreciere în public pentru procesul „candidatului principal“, pe care odată l-a considerat promotor al democraţiei în UE. Şi Weber şi aliaţii săi văd asta drept o ameninţare.

În sistemul Spitzenkandidat, folosit doar o singură dată înainte de alegerea lui Juncker în 2014, Consiliul desemnează candidatul partidului care câştigă cele mai multe locuri în alegerile pentru Parlamentul European. Însă Consiliul a precizat deja că din punct de vedere legale, nu este obligat să respecte acest proces, în ciuda unei rezoluţii din Parlament care insistă tocmai asupra acestui lucru.

Niciodată Weber

Pentru Barnier şi susţinătorii săi, cu siguranţă se va deschide o cale dacă ceilalţi lideri vor adera la poziţia „Niciodată Weber“ a preşedintelui francez Emmanuel Macron.

Macron, care vrea să creeze o nouă forţă liberală centristă la Bruxelles, a sugerat deja prin intermediul consilierilor săi că se va opune vehement candidatului principal al PPE şi ar fi de ajuns doar ca alţi câţiva lideri, în special liberali şi socialişti, care să se alăture lui Macron la summitul de la sfârşitul lui mai, pentru ca şansele lui Weber să ajungă aproape de zero.

Macron nu a oferit încă indicii dacă l-ar accepta pe Barnier drept compromis, deşi s-ar putea dovedi dificil de respins o astfel de propunere, având în vedere că Barnier e francez.

Problema Brexitului

O altă variabilă care nu poate fi prevăzută este Brexitul, care nu este încă un proces încheiat.

În ceea ce s-ar dovedi a fi o întorsătură cu adevărat ironică, şansele lui Barnier ar putea să crească datorită Regatului Unit, care ar fi trebuit să părăsească UE până acum, dar a fost forţar să întârzie plecare din cauza diviziunilor politice interne. 

Nominalizarea Consiliului este făcută prin majoritate calificată – un calcul care oferă Marii Britanii, a treia cea mai mare ţară a blocului, un posibil cuvând greu, dacă va alege să nu se abţină. 

Unii analişti susţin că promovarea lui Barnier la preşedinţia Comisiei ar putea fi cea mai bună garanţie pentru Londra că UE va respecta toate angajamentele din Acordul de retragere negociat cu Bruxellesul. În cale de arhitect-şef al acordului, Barnier are un interes aparte ca acesta să fie o reuşită.