Întrebările care îi tulbură pe soldații ucraineni în mijlocul contraofensivei: „Nu ai unde să ascunzi”
0Staromaiorske (Donețk) este doar un sat în ruine dar rușii și ucrainenii deopotrivă au continuat să lupte pentru el. Astfel de bătălii devin un simbol și o măsură a contraofensivei ucrainene care se străduiește să capete ritm, relatează CNN.
Valoarea simbolică a acestei așezări îi depășește importanța, or asta este întrebarea care stă de buzele soldaților ucraineni: de ce luptă rușii și de ce se întorc pentru a recupera un sat în ruine?
Bătălii precum acestea – în care soarta unei localități recuperate nu este deloc bătută în cuie- reflectă o problemă mai mare pe măsură ce ucrainenii caută să avanseze: cum să apere un teritoriu în ruine unde nu mai există aproape nimic în picioare.
„Când ataci sub bombardamentul inamicului, nu ai unde să te ascunzi. Asta este partea cea mai dificilă, spune un soldat cu indicativul Krivbas din Forțele Teritoriale AREY.
Rușii au încercat să recucerească satul de două ori cu grupuri mici de trupe de când l-au pierdut săptămâna trecută.
Sarcina apărătorilor e cu atât mai dificilă cu cât rușii s-au instalat pe malul unui râu, și astfel pot exploata granița naturală oferită de acesta pentru a trage cu artileria.
Speranțele pentru un ritm mai rapid de avansare sunt temperate nu doar de puterea aeriană a rușilor, o amenințare mare și foarte concretă, ci și de epuizarea soldaților care trebuie să lupte din nou după ce abia au recâștigat, cu multă trudă, câteva sute de metri de pământ.
Krivbas a mers printre ruinele din Neskucine, un oraș mai mare eliberat de Ucraina cu câteva săptămâni mai devreme, în timp ce descria tenacitatea și viclenia forțelor rusești cu care a luptat acolo.
Înainte de atac, ucrainenii au evaluat o forță inamică alcătuită din doar 20 soldați, dar alții 200 stăteau ascunși prin subsoluri și nu ieșeau nici măcar la toaletă, probabil pentru a evita să fie reperați de drone.
Așadar, ucrainenii au crezut că aveau o forță copleșitoare cu cei 70 de soldați ai lor, dar au întâmpinat o rezistență mai dură decât se așteptau.
Inamicii erau instalați în sala de sport a unei școli, și nu s-au retras decât după ce parașutiștii lor au lansat un ultim asalt, dintr-o clădire în flăcări. Soldatul ucrainean indică spre condițiile mizere în care trăiau ocupanții, și mesajele de pe pereți, la fel de macabre: „Nu există dragoste”, „Dumnezeu este pentru Rusia”. „Bine ați venit în Mordor”.
Aceste cuvinte lipsite de orice speranță nu fac decât să amplifice o întrebare cheie pe care și-o pun forțele ucrainene: De ce luptă trupele rusești cu atâta îndârjire pentru aceste mici așezări?
Perseverența în luptă a rușilor a stârnit îndoieli cu privire la afirmațiile conform cărora linia defensivă a Rusiei este feroce, dar subțire.
„Sper că atunci când vom trece de ultima lor linie de apărare, atunci vor începe să fugă. Deocamdată ei încă simt că există ceva în spatele lor”, a subliniat Krivbas.
Trimiterea recentă a rezervelor pe câmpul de luptă și indiciile despre o nouă fază a contraofensivei au darul să le ridice moralul, dar până la un punct.
„Simțim că avem sprijin, dar suntem foarte foarte obosiți”, a încheiat Krivbas.
„Nu le înțeleg motivația”
Soldații din prima linie admit faptul că tacticile rusești rămân pe cât de tenace pe atât de brutale – asalturile cu valuri umane sau soldați folosiți drept „carne de tun” nu s-au diminuat.
„Tacticile lor nu s-au schimbat. I-au pus pe pușcăriașii din [unitățile] Storm Z în față, fără comunicații sau informații”, explică Serhei, comandant al trupelor de apărare teritorială AREY.
Astfel de asalturi ale pușcăriașilor- recruți slab echipați din închisorile rusești- au scopul să expună pozițiile de tragere ucrainene, astfel încât soldații ruși mai bine pregătiți să îi poată ataca, a spus el.
„Ei rezistă până la moarte. Nu le înțeleg motivația. Sau pentru ce luptă”, spune el.
Totuși, unitatea lui a găsit un indiciu în acest sens – rușii au lăsat în urmă o broșură intitulată „De ce luptăm”, în care este prezentată o versiune deformată a cauzelor invaziei, în esență cum că Rusia a fost atacată și a fost obligată să riposteze.
Un soldat cu indicativul „Reva”, care a luat și el parte la eliberarea satului Staromaiorske, a descris mijloacele imprevizibile și derutante la care apelează rușii.
„Se trăgea haotic [din partea rușilor], pentru a afla unde ne aflam. Apoi, gazul. Nu îl simți. Se răspândește lent de la nivelul solului. Îmi împachetam rucsacul când am simțit arsuri în gât și în nas”, și-a amintit el.
Totul este o capcană în capcană.
Un tânăr genist cu indicativul „Volt”, povestește cum a descoperit mine antitanc cu grenade sub ele, pentru o explozie dublă.
Ucraina a accelerat ritmul și înaintează. Doar că soldații încep să-și pună întrebarea cât va mai continua această luptă acerbă.
Se încarcă comentariile...
