Încercarea secretă a Ucrainei de a recuceri centrala nucleară Zaporojie

În toiul nopții, în octombrie 2022, o echipă a forțelor speciale ucrainene a urcat la bordul unei nave de patrulare blindate. Pe lângă aceștia, alți peste 600 de soldați de elită se aflau împrăștiați de-a lungul malului nordic al râului Dnipro, care taie regiunea Zaporojie. Echipele au urcat la bordul a peste 30 de vase pline de arme, primite de la țările din Occident. Ordinele lor erau simple: să lanseze un asalt pentru a recuceri centrala nucleară Zaporojie de la rușii de pe malul opus.

FOTO: Profimedia

Kievul nu a recunoscut niciodată că a atacat cea mai mare centrală nucleară din Europa, dar forțele speciale ucrainene, serviciile de informații militare și personalul naval implicat au dezvăluit pentru The Times detalii despre operațiunea extrem de periculoasă de recuperare a amplasamentului.

Până în noaptea raidului, trupele rusești au ocupat centrala timp de peste șase luni, folosind teritoriul acesteia pentru a bombarda orașele ucrainene de peste apă și o importantă uzină siderurgică din Nikopol. Încercarea disperată a Ucrainei de a recuceri centrala a evidențiat riscul unui dezastru nuclear pentru Europa. 

Rafael Grossi, șeful Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), a vizitat uzina săptămâna trecută, în încercarea de a negocia un acord de demilitarizare a zonei din jurul celor șase reactoare nucleare.

„Este foarte, foarte important să cădem de acord asupra principiului fundamental conform căruia o centrală nucleară nu ar trebui să fie atacată în nicio circumstanță”, a declarat Grossi în timpul vizitei sale, care a avut loc la o săptămână după ce The Times a cerut AIEA să comenteze raidul. „Nu ar trebui să fie folosită pentru a-i ataca pe alții. Un accident nuclear cu consecințe radioactive nu va cruța pe nimeni”.

O întâmplare de povestit nepoților

Pe 19 octombrie, soldații ucraineni au fost emoționați. Dacă vor supraviețui războiului, misiunea lor va fi una despre care să le povestească nepoților lor, a declarat un ofițer implicat.

„Ideea era că aceasta va fi o bătălie doar cu infanterie. Nu ar putea folosi artileria împotriva noastră, deoarece este vorba de o centrală nucleară", a declarat ofițerul.

Proveniți din unități selecte ale serviciilor de informații ucrainene, incluzând batalionul Shaman, regimentul Kraken și Legiunea străină ucraineană, chiar și cei mai tineri dintre camarazii săi erau deja căliți în luptă. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu se aștepta la rezistența cu care se vor confrunta.

„Rușii au construit o apărare foarte puternică, au minat totul”, a spus ofițerul. „Când ne apropiam, au scos chiar și tancuri și artilerie și au început să tragă asupra noastră”.

Nivel de pericol ridicat

În ciuda importanței strategice a amplasamentului, trupele ruse au fost prost disciplinate, haotice și periculoase, potrivit lui Petro Kotin, președintele întreprinderii nucleare de stat din Ucraina, Energoatom.

„Există gărzi naționale rusești, FSB (serviciul de securitate), Omon (poliția specială), DNR (Republica Populară Donețk), LNR (Republica Populară Luhansk), băieții lui Kadîrov (în slujba lui Ramzan Kadîrov, liderul Republicii Cecene) și comunică între ei doar în mod limitat”, a adăugat Kotin.

„Astfel, ei fac ce îi taie capul. De exemplu, un grup începe să repare linia care leagă Centrala Zaporojie de rețeaua electrică ucraineană, iar după un alt grup o bombardează”.

Deși reactoarele au fost oprite de la 11 septembrie, centrala are nevoie de electricitate pentru a pompa lichidul de răcire în jurul combustibilului nuclear pentru a evita un dezastru nuclear, a declarat Kotin.

„Au existat deja șase pene de curent, iar centrala a funcționat doar cu generatoare diesel de rezervă. În acest moment nu mai există rezerve de combustibil decât pentru două săptămâni”, a spus el. „Dacă centrala va fi deconectată din nou, șase reactoare și șase bazine cu combustibil uzat se vor topi. Unele reactoare vor rezista doar trei ore, altele o zi”.

Înainte de incursiune, trupele rusești au torturat personalul responsabil cu funcționarea în siguranță a reactoarelor, au declarat lucrătorii centralei, crescând astfel riscul apariției tipului de eroare umană care a provocat catastrofa de la Cernobîl. Cu două zile înainte de asalt, la 17 octombrie, Energoatom a raportat că Oleh Kostyukov și Oleh Oshek, doi angajați de rang înalt, esențiali pentru funcționarea în siguranță a reactorului, au fost răpiți de trupele rusești, ceea ce a ridicat și mai mult nivelul de pericol.

Până în octombrie, fiecare dintre cei șapte piloni ai securității nucleare a fost încălcat la centrală, potrivit AIEA, care a declarat că prezența trupelor rusești pe teritoriul său invită la dezastru. Administrația președintelui Zelenski a făcut apel la Națiunile Unite pentru a ajuta la evacuarea forțelor lui Putin, dar săptămâni întregi de diplomație nu au reușit să rezolve riscul.

Ucraina a decis să ia problema în propriile mâini

În timp ce bărci rapide ale forțelor speciale traversau o porțiune de râu cu o lățime de aproape cinci kilometri, rachete Himars de precizie furnizate de SUA s-au izbit de pozițiile rusești de pe malul râului.

„Aceasta este artileria noastră și rachetele Himars. Aici ne bombardează în apă, pe râul Dnipro”, a povestit ofițerul în timp ce arăta pentru The Times o înregistrare video a asaltului, explicând cum nava sa de patrulare a testat apărarea rusă de pe mal pentru a găsi puncte slabe.

Odată ce ambarcațiunile ucrainene s-au apropiat de țărm, tunurile rusești au deschis focul, obligându-i pe soldați să schimbe direcția.

„Aveam nave rapide, o mulțime de nave”, a spus ofițerul. „Am atacat în mod repetat pozițiile lor, de la țărmul nostru la țărmul lor. Ei continuau să ne bombardeze, bombardamente foarte puternice”.

O mână de oameni ale forțelor speciale ucrainene, aflate în bărci mai mici, au reușit să ajungă la țărm la răsărit, angajându-i pe ruși într-un schimb de focuri de trei ore la periferia orașului Enerhodar, care se învecinează cu uzina. Cu toate acestea, forța principală nu a reușit să debarce.

„A fost imposibil ca un grup atât de mare să pătrundă în uzină”, a declarat ofițerul din forțele speciale. „Cu grupuri mai mici, da, avansam, pătrundeam și ne luptam cu ei. Dar cu un grup mare era imposibil, deoarece erau la pândă peste tot”.

Echipa sa a încercat să atace tancurile de pe mal, dar a fost dificil să tragă cu arme antitanc în timp ce se deplasa cu viteză pe apă. Ambarcațiunile mai mari au încercat să atace Enerhodar de pe flancul opus, dar o grindină constantă de focuri de armă i-a forțat în cele din urmă să se retragă.

„O mulțime de vieți au fost salvate datorită comandantului acestei operațiuni. Când și-a dat seama că va fi foarte, foarte dificil și că vom avea pierderi mari, în loc să spună în mod stupid: «Mergeți înainte!», a decis că ne retragem”.  

Încercarea de a prelua uzina prin forță este considerată controversată

Chiar și printre înalții oficiali ucraineni care sunt ferm convinși că rușii trebuie alungați, încercarea de a prelua uzina prin forță este considerată controversată.

„Dacă armata noastră poate avansa spre sud, spre Crimeea, spre Melitopol, aceasta este singura opțiune - fără bombardarea directă a centralei, fără avansare directă pe teritoriul centralei cu acțiuni directe împotriva rușilor. Este foarte periculos să faci astfel de lucruri în apropierea materialului nuclear. Orice pagubă va aduce radiații pentru oameni și pentru întreaga lume”, a declarat Kotin de la Energoatom. 

Cu toate acestea, cea mai mare amenințare la adresa centralei rămâne prezența rusă acolo, a subliniat Kotin. În prezent, rușii folosesc centrele de control ca barăci, instalează poziții de tunuri pe acoperișurile clădirilor centralei și construiesc fortificații în apropierea locurilor de depozitare a materialelor radioactive. Ei țin camioane cu muniție în interiorul halei unde sunt reactoarele, riscând un incident nuclear care ar putea afecta Ucraina timp de decenii, a adăugat el.

„Observăm degradarea progresivă a centralei în toate sensurile - uzina în sine, echipamentele și personalul; tot felul de acțiuni care, în vremuri normale, pașnice, ar fi considerate inacceptabile”, a adăugat Kotin.

„Suntem într-o stare de urgență, așteptând să se întâmple ceva rău, iar acest lucru s-ar putea întâmpla în orice moment”.