Europa trebuie să-și asume apărarea nucleară. Provocările unei strategii independente de securitate

Noua poziție a Statelor Unite față de Europa nu a fost niciodată exprimată cu atâta duritate, cum o arată mesajele din aplicația Signal, publicate de revista The Atlantic.

Avion francez ce poate purta bombe nucleare/FOTO:X

„Pur și simplu urăsc să salvez din nou Europa”, a scris vicepreședintele SUA, JD Vance, referindu-se la atacurile aeriene planificate împotriva rebelilor houti din Yemen, menite să restabilească rutele comerciale sigure.

Răspunsul ministrului apărării, Pete Ghegset, a fost unul și mai tăios: „Împărtășesc disprețul față de acești paraziți europeni. Este de-a dreptul jalnic.”

Pentru cei din Europa care încă mai speră să se bazeze pe Statele Unite ca forță protectoare, aceste mesaje sunt un semnal de alarmă îngrijorător. Pe măsură ce îndoielile privind angajamentele SUA față de Articolul 5 din tratatul NATO cresc, experții de top în securitate avertizează tot mai vocal că Statele Unite nu mai sunt dispuse să intervină pentru a apăra Europa, subliniază Ian Philipp Burgard, editor-șef al televiziunii germane WELT.

Carlo Masala, expert german în securitate la Universitatea Bundeswehr, a cerut NATO să se pregătească pentru o posibilă agresiune rusă în țările baltice, cel mai probabil în 2029. În schimb, René Obermann, președintele consiliului de administrație al Airbus, estimează că atacul asupra flancului estic al NATO ar putea avea loc mult mai devreme.

Europa va avea mari dificultăți în a face față armatei ruse

Dacă Washingtonul va renunța cu adevărat la rolul său de „polițist global”, Europa va avea mari dificultăți în a face față armatei lui Vladimir Putin, cel puțin în următorii ani. Multe țări europene, în special Germania, au neglijat în ultimele decenii dezvoltarea forțelor armate.

Editorul remarcă faptul că, în timp ce Rusia a trecut deja pe economie de război, o parte din Europa încă se trezește din iluzia unui „lumi pașnice”. Potrivit experților militari, pentru a fabrica arsenalul necesar pentru a contracara invazia rusă, Europa ar avea nevoie de mai mult de patru ani. Deși majoritatea observatorilor consideră că un atac rus asupra Germaniei este improbabil, nici acest scenariu nu poate fi exclus.

„Germania a refuzat multă vreme să dețină arme nucleare, parțial din cauza istoriei sale de militarism din secolul XX. Însă, după invazia rusă pe scară largă în Ucraina, a devenit clar că perspectiva unui atac rus asupra Europei nu mai este doar teoretică”, scrie Burgard.

Potrivit editorului, armele nucleare ar putea și ar trebui să facă parte din procesul de înarmare al Europei, pentru a economisi timp și resurse. Eficiența descurajării nucleare este deja bine cunoscută din perioada Războiului Rece, când doctrina distrugerii mutual garantate a ținut sub control orice intenție de utilizare a armelor nucleare. Timp de decenii, nici Statele Unite, nici Rusia nu au folosit arme nucleare, știind că răspunsul ar fi fost mult mai devastator.

Burgard adaugă că „cel care lovește primul, moare al doilea”.

Astăzi, această strategie de descurajare funcționează și pentru Israel, care o numește „varianta Samson” – o doctrină militară inspirată din personajul biblic Samson, care a dărâmat stâlpii templului și a murit împreună cu mii de inamici, atunci când s-a confruntat cu moartea iminentă.

Dacă Israelul ar fi confruntat o amenințare existențială, se spune că ar fi dispus să folosească armele nucleare și să riște un război nuclear. Deși Israelul nu a confirmat niciodată oficial că deține arme nucleare, această strategie s-a dovedit eficientă — fiind recent aplicată în fața Iranului.

Editorul subliniază că pentru Germania, dezvoltarea unui arsenal nuclear propriu, controlat de stat, nu este o opțiune realistă. Asta deoarece țara a renunțat de două ori la arme nucleare: prima dată în 1975, prin Tratatul de Neproliferare Nucleară, și apoi în 1990, prin Acordul „Doi Plus Patru”, care a permis reunificarea Germaniei. Cu toate acestea, discuțiile privind implicarea Germaniei în arsenalul nuclear al Franței, prin mecanisme de control comun, sunt deja în desfășurare.

„Totuși, a te baza doar pe Franța pare riscant, mai ales având în vedere că naționalista Marine Le Pen, cunoscută pentru simpatia sa față de Rusia, sau altă figură din partidul ei naționalist ar putea ajunge la Palatul Elysee în viitorul apropiat. O soluție europeană mai largă, care să includă și potențialul nuclear al Marii Britanii — și, poate, al Poloniei ca stat aflat pe linia frontului — ar fi mult mai înțeleaptă”, adaugă Burgard.

Cine va deține comandamentul asupra armelor nucleare ale Europei

Desigur, există întrebări complicate care trebuie rezolvate, cum ar fi cine va deține comandamentul asupra armelor nucleare ale Europei. Este greu de imaginat că orice președinte al Franței va fi dispus să împartă sau să renunțe la controlul deciziilor privind un atac nuclear. Însă, acest subiect critic nu poate fi ignorat doar din cauza lipsei unor răspunsuri simple. Nu ar trebui să existe tabuuri în acest sens.

Wolfgang Ischinger, președintele Consiliului pentru Fundația Conferinței de Securitate de la Munchen, a propus recent o idee neconvențională, dar convingătoare — plasarea armelor nucleare franceze, temporar sau permanent, în Germania sau Polonia. Pe modelul actualului acord de utilizare comună a armelor nucleare între Germania și SUA, aceste arme ar putea fi lansate de țările partenere, utilizând avioanele corespunzătoare.

Cancelarul ales al Germaniei, Friedrich Merz, a dat dovadă de curaj exprimându-și disponibilitatea de a lua în considerare astfel de idei, după întâlnirea cu președintele francez Emmanuel Macron. Dacă Merz va reuși să convingă viitorii săi parteneri de coaliție — și aliații din Paris, Londra și Varșovia — cu privire la necesitatea unor capacități nucleare europene comune, el ar putea continua moștenirea integrării europene lăsată de lideri precum foștii cancelari germani Konrad Adenauer și Helmut Kohl.

„Merz are oportunitatea de a construi ceea ce ar putea deveni un nou alianță de apărare europeană, care nu va mai depinde de Statele Unite, mai ales în privința descurajării nucleare”, consideră editorul.

Amintim că, conform unui sondaj realizat de Atlantic Council Global Foresight 2025, la care au participat peste 350 de analiști și experți din întreaga lume, răspândirea și utilizarea armelor nucleare reprezintă un risc tot mai mare. Răspunsurile indică Rusia și Coreea de Nord ca fiind cele mai probabile țări care ar putea lansa un atac nuclear.