Europa se scaldă în ape tulburi. Care este viziunea liderilor europeni pentru crizele care se profilează?
02024 s-ar putea dovedi unul de coșmar pentru UE pe fondul provocărilor interne și internaționale ce ating apogeul și pe care nu pare a fi pregătită să le înfrunte, se arată într-o analiză The Guardian.

Ucraina are nevoie de mai mult ajutor, extrema dreaptă este în ascensiune, iar criza din Orientul Mijlociu se agravează.
2024 se profilează a fi plin de provocări, iar UE nu pare pregătită să le facă față.
Un exemplu este criza provocată de atacurile rebelilor yemeniți Houthi asupra navelor comerciale din Marea Roșie. SUA și Marea Britanie au lansat lovituri asupra lor drept ripostă din proprie inițiativă.
Și pentru UE există o miză importantă: circa 40% din comerțul cu Asia și Orientul Mijlociu are loc prin Canalul Suez. Totuși numai Olanda a a sărit în ajutor. Germania a oferit sprijin într-o declarație scrisă. Franța, Italia și Spania s-au eschivat. Scuza invocată la Bruxelles este că UE intenționează să lanseze propria misiune la Marea Roșie. Cu toate acestea, în ciuda necesității evidente de a acționa de urgență, miniștrii de externe au amânat luarea unei decizii până la 19 februarie. Belgia ar putea totuși trimite o fregată.
Toate acestea revelează unele particularități familiare ale UE: ambivalența în ceea ce privește urmarea exemplului american, spaima că va intra într-un război, consilii divizațe și preocuparea de a nu percepută că ia partea Israelului. Europa dă dovadă că nu-și poate coordona interesele proprii și aspirațiile de actor global cu reacții și decizii punctuale.
Războiul din Gaza a distrus o altă iluzie înainte de summitul crucial al UE din această săptămână. Guvernele consideră că acest conflict și escaladarea regională le amenință interesele vitale. În calitate de cel mai mare partener comercial al Israelului, ele cred că UE are influență. Toți susțin o soluție cu două state. Dar când Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, a prezentat săptămâna trecută un plan de pace în 10 puncte pentru Palestina, invitatul său, Israel Katz, ministrul israelian de externe, l-a ignorat. „Care sunt celelalte soluții pe care le au în minte [israelienii]?" a răbufnit Borrell. „Să-i determine pe toți palestinienii să plece? Să-i ucidă?"
Faptul că Europa nu reacționează dăunează Ucrainei, unde, la doi ani de la invazia sa, Rusia pare să câștige încet-încet avantajul. Între timp, premierul maghiar Viktor Orbán, calul troian al Moscovei, continuă să blocheze un pachet financiar de 50 de miliarde de euro pentru Kiev.
Incapacitatea unor țări din UE, în special Franța, de a furniza arme mai multe și mai bune, pe măsură ce livrările SUA se diminuează, dăunează, de asemenea, șanselor Ucrainei și, în consecință, speranțelor Europei de a-și apăra granițele de viitoarele agresiuni rusești. Acest fapt este deosebit de relevant având în vedere posibila revenire a lui Trump la Casa Albă peste un an.
Reîntoarcerea lui Trump „ar pune în pericol interesele europene, dar Europa nu investește în atenuarea riscurilor", a atenționat Ian Bond, de la Centrul pentru Reformă Europeană.
„Majoritatea liderilor europeni continuă să fie nesinceri cu populațiile lor în legătură cu situația strategică în care se află Europa. Rusia își pune din ce în ce mai mult economia pe picior de război", a scris Bond.
Manfred Weber, liderul Partidului Popular European din Parlamentul European, propune o umbrelă nucleară la nivelul UE. „Indiferent de cine este ales în America, Europa trebuie să fie capabilă să se descurce singură în ceea ce privește politica externă și să se poată apăra în mod independent", a declarat el.
În opinia lui Judy Dempsey, de la Carnegie Europe, pericolele geopolitice cu care se va confrunta UE în 2024 sunt globale - și exacerbate de indecizia celui mai bogat membru al său. Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, „nu oferă niciun fel de leadership politic sau strategic unei Europe care este prost pregătită pentru o posibilă ruptură a relației transatlantice", a scris Dempsey.
„În mod similar, nici Germania și nici Europa nu sunt pregătite să reziste influenței crescânde a regimurilor care contestă proeminența tradițională a Occidentului" - o referire la China, un mare partener comercial și o amenințare potențială mai mare. „Modul de viață al Europei, ancorat în democrație, drepturile omului și securitate, trăiește pe timp împrumutat".
Germania este un punct fierbinte în principala provocare politică internă cu care se confruntă UE - ascensiunea extremei drepte, pe care Scholz și zeci de mii de manifestanți germani o consideră o amenințare existențială la adresa democrației liberale. În Franța, sentimentul anti-UE este exploatat în mod cinic de către dreapta pentru a alimenta actualele proteste agricole.
Un nou sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe sugerează că partidele populiste „antieuropene", în principal de dreapta, vor obține câștiguri importante în alegerile europene și naționale din acest an. Migrația, bugetele, energia și clima sunt alte probleme explozive.