Erdoğan și Merz deschid un nou capitol în relațiile dintre Turcia și Germania: relansarea cooperării în domeniul apărării
0Vizita cancelarului german Friedrich Merz la Ankara a marcat prima schimbare reală de ton în relațiile dintre Berlin și Turcia după aproape un deceniu de stagnare. De data aceasta, nu diplomația, ci pragmatismul pare să dicteze agenda.
Merz a venit cu un obiectiv clar: relansarea cooperării în domeniul apărării. Recep Tayyip Erdoğan a răspuns imediat, declarând că „a venit timpul ca Germania și Turcia să înceapă proiecte comune” și că problemele legate de livrările de armament „au rămas în urmă”.
Afirmația sa face trimitere la blocajul impus ani la rând de Berlin privind exporturile militare către Ankara. Schimbarea a devenit vizibilă în vară, când Germania a aprobat vânzarea a douăzeci de avioane Eurofighter Typhoon Turciei – un gest interpretat ca semnalul unei apropieri strategice.
Întâlnirea de la Ankara a confirmat această tendință. Cele două state iau în calcul o cooperare industrială extinsă în cadrul programului european de apărare SAFE. Pentru Germania, nu este un gest de bunăvoință, ci o necesitate calculată: războiul din Ucraina a epuizat capacitățile militare europene, iar Turcia deține tehnologia, industria și poziția geostrategică de care Europa are nevoie.
Pentru Erdoğan, avantajul este dublu. Poate reface legătura cu Occidentul nu prin discursuri, ci prin contracte, uzine și lanțuri logistice militare.
Gaza și limitele acordului tacit
La conferința de presă comună, Erdoğan a lansat o întrebare directă către cancelarul german: „Germania nu vede genocidul din Gaza?”
Nu a fost o improvizație. Liderul turc a vrut să arate că Ankara nu acceptă tăcerea Occidentului în fața acțiunilor Israelului.
Merz nu a intrat în polemică. A reafirmat sprijinul Germaniei pentru dreptul Israelului la autoapărare, dar și necesitatea ajutorului umanitar pentru populația palestiniană.
Diferențele de poziție sunt evidente, însă niciuna dintre părți nu pare dispusă să transforme divergențele în obstacole. Merz știe că Germania nu poate avea un dialog coerent cu Orientul Mijlociu fără Turcia. Erdoğan știe că are nevoie de Berlin pentru stabilitate industrială și financiară.
Astfel, cooperarea se reașază pe un fundament nou: interese comune, nu încredere politică.
Migrația și pragmatismul
Problema migrației rămâne centrală în relațiile dintre cele două capitale. Germania insistă asupra returnării solicitanților de azil respinși, în timp ce Turcia cere fonduri suplimentare și sprijin tehnic.
Deși termenii acordului nu au fost făcuți publici, semnalele arată că înțelegerea se va implementa prin mecanismele deja existente.
Pentru Berlin, parteneriatul cu Ankara rămâne principalul instrument de control al fluxurilor migratorii. Pentru Erdoğan, este o pârghie de negociere cu Uniunea Europeană – fiecare nou acord aduce resurse financiare și consolidează poziția Turciei ca actor indispensabil în arhitectura de securitate a Europei.
Schimbarea de ton
Într-un gest calculat, Merz a afirmat că Germania consideră Turcia un „partener apropiat al Uniunii Europene”. Nu a vorbit despre aderare deplină, dar a redeschis un canal de dialog.
Erdoğan nu a protestat. Pentru el, statutul de „partener egal” contează acum mai mult decât promisiunea vagă a integrării europene.
Astfel, relația bilaterală intră într-o nouă etapă, construită nu pe alianțe emoționale, ci pe interese precise. Germania câștigă un partener pentru flancul sudic al Europei; Turcia recâștigă accesul la programe industriale europene din care fusese exclusă de ani buni.
În lunile următoare vor începe discuții tehnice pe teme de industrie militară și migrație. Berlinul trebuie să prezinte Parlamentului un cadru de cooperare cu Ankara, în timp ce Turcia pregătește modificări legislative care vor permite participarea partenerilor străini în producția de armament.
Dacă ritmul actual se menține, până în primăvara lui 2026 ar putea fi semnat un memorandum între ministerele apărării – primul document formal de acest tip din 2014 încoace.
Rezistența cea mai mare vine, previzibil, dinspre Atena și Paris, unde ideea extinderii rolului Turciei în programele de apărare europene este privită cu suspiciune.
Berlinul, însă, pare hotărât să continue politica bilaterală cu Ankara. În ecuația actuală, migrația și apărarea cântăresc mai mult decât simbolismul unității europene.
Realitate în locul frazelor politice
Întâlnirea de la Ankara nu a fost o tentativă de „reparare” a relațiilor, ci începutul unei înțelegeri noi. Germania și Turcia s-au regăsit din același motiv pentru care s-au distanțat: pentru că interesele le cer acest lucru.
Erdoğan știe că economia turcă nu poate susține creșterea industrială fără tehnologie și capital european. Merz știe că Europa nu poate controla migrația și nici stabilitatea Orientului Mijlociu fără Turcia.
Între cele două rațiuni, nu există prietenie – dar există luciditate.
Și, cel puțin pentru moment, asta este mai mult decât a avut Europa în relația cu Ankara în ultimii zece ani.
Se încarcă comentariile...
