Diferența între arsenalul nuclear al Franței și cel al SUA: Parisul nu are arme nucleare tactice
0În Europa, se preconizează o nouă eră, una în care stabilitatea oferită de angajamentele neclintite ale Statelor Unite față de apărarea continentului împotriva Rusiei este tot mai incertă. Sub conducerea lui Donald Trump, politica americană a devenit mai tranzacțională, iar Europa este nevoită să se adapteze unui context mult mai imprevizibil, cu mize extrem de mari.
La începutul lunii februarie, vicepreședintele american JD Vance a transmis un mesaj clar la München: Europa trebuie să își „asume o responsabilitate semnificativă pentru propria apărare”. Răspunsul Europei a fost rapid și pragmatic – angajamente de creștere a cheltuielilor pentru securitatea internă și pentru sprijinirea Ucrainei, alături de dorința de a achiziționa armament produs pe continent. Cu toate acestea, o propunere mai îndrăzneață a început să prindă contur: o „umbrela nucleară” europeană, relatează CNN.
Dacă în trecut Statele Unite erau percepute ca protectorul principal al Europei, Franța și Marea Britanie, cu istorii lungi în domeniul armamentului nuclear, ar putea să joace acum un rol mai proeminent. Tot mai mulți lideri europeni se întreabă dacă descurajarea finală în fața Rusiei nu ar trebui să vină chiar din inima Europei.
Dacă Statele Unite au fost întotdeauna fratele mai mare al Europei, Franța și Marea Britanie sunt și ele puteri nucleare de multă vreme. Unii lideri europeni se întreabă acum dacă, în fața unei Rusii tot mai agresive, descurajarea finală ar putea veni mai aproape de casă.
În timp ce majoritatea armamentelor nucleare sunt în mâinile Statelor Unite și ale Rusiei, Franța deține aproximativ 290 de focoase nucleare, iar Marea Britanie 225 de rachete Trident, proiectate de SUA.
În ultimele săptămâni, comentariile liderilor europeni s-au concentrat pe întărirea apărării comune sub umbrela nucleară a Franței sau a Marii Britanii, în condițiile în care fiabilitatea Washingtonului pare tot mai nesigură, relatează CNN.
Președintele francez Emmanuel Macron a promis în această lună să „deschidă dezbaterea strategică asupra protecției aliaților din Europa, prin intermediul descurajării nucleare”.
Declarațiile sale au venit după ce Friedrich Merz, posibilul viitor cancelar al Germaniei, a cerut discuții cu Franța și Marea Britanie pentru extinderea protecției nucleare.
Prim-ministrul polonez Donald Tusk a spus că propunerea Franței nu este „nouă” și că a fost discutată de mai multe ori, adăugându-și sprijinul pentru idee.
Alți lideri din țări istorice reticente față de armele nucleare, precum Suedia și Danemarca, au salutat deschiderea Franței față de aliații europeni.
De la înființarea forțelor nucleare franceze de către generalul Charles de Gaulle în anii '50, Franța a avut un program nuclear suveran, „francez până la capăt”, cum l-a descris Macron.
Franța a dorit să aducă aliații europeni sub umbrela sa nucleară
Totuși, în decursul Războiului Rece, Franța a dorit să aducă aliații europeni sub umbrela sa nucleară, a declarat istoricul Yannick Pincé, de la Centrul Interdisciplinar pentru Studii Strategice din Franța (CIENS).
Marea Britanie nu a făcut încă o propunere publică de a împărți sau modifica protecția nucleară, dar focoasele sale sunt deja integrate în comanda NATO dominată de SUA, oferind astfel o protecție strategică aliaților europeni.
Totuși, unii lideri europeni continuă să spere într-un sprijin mai puternic din partea SUA.
Joia trecută, președintele polonez Andrzej Duda i-a cerut lui Trump să disloce arme nucleare americane în Polonia, comparând această decizie cu mișcarea Rusiei de a staționa unele dintre propriile rachete nucleare în Belarus, în 2023.
„Cred că nu doar că a venit momentul, dar ar fi mai sigur ca acele arme să fie deja aici”, a declarat Duda pentru Financial Times.
Diferența între arsenalul nuclear al Franței și cel a SUA
Fără un arsenal la fel de vast ca al Rusiei, Franța „poate doar să amenințe cu represalii strategice, adică lovirea inamicului puternic pentru a-l descuraja”, a explicat istoricul nuclear Yannick Pincé. Altfel spus, dacă Franța lovește cu o armă nucleară Moscova sau Sankt-Petersbourg, orașele vor fi distrus în totalitate. Nu au încă arme cu o putere mai mică, tactice.
Dimensiunea relativ mică a arsenalului nuclear francez față de cel american a dus la subestimarea sa, chiar și printre generalii de top ai Occidentului, ne-a spus generalul în retragere Michel Yakovleff, fost comandant adjunct al forțelor NATO din Europa.
Pe lângă puterea sa imensă, dimensiunea și diversitatea arsenalului american oferă un avantaj cheie în războiul nuclear: posibilitatea de a minimiza un schimb termonuclear. SUA „pot utiliza ceea ce numim o reacție gradată”, a adăugat Pincé, posibil chiar pentru a lansa o lovitură unică, în loc să dezvăluie întregul lor arsenal.
În contrast, arsenalul nuclear francez – cu submarine echipate cu rachete și bombardiere nucleare – a fost gândit istoric ca un ultim recurs, în cazul în care forțele rusești din perioada Războiului Rece amenințau Franța, bombardând locații cheie din teritoriile sferei sovietice pentru a forța retragerea inamică.
Armele nucleare tactice sunt focoase nucleare mici, destinate utilizării pe câmpul de luptă sau pentru lovituri limitate.
O armă nucleară de acest fel nu poate, precum armele nucleare strategice, să distrugă orașe de mari dimensiuni sau chiar continente. Armele nucleare tactice sunt menite să devasteze țintele inamice într-o anumită zonă, fără a provoca distrugeri pe scară largă și efecte radioactive.
Mii de arme nucleare tactice au fost fabricate, atât de SUA cât și de Uniunea Sovietică, în timpul Războiului Rece.
Cu toate acestea, niciuna nu a fost folosită vreodată în luptă. Pentru distrugerea țintelor mici, munițiile convenționale moderne s-au dovedit a fi la fel de eficiente ca și armele nucleare. Principalul avantaj al armelor nucleare tactice este că un focos poate fi folosit în locul multor explozibili convenționali.
Statele Unite au început să dezvolte focoase nucleare ușoare în anii 1950. Unul dintre primele astfel de dispozitive a fost focosul W-54, a cărui forță explozivă, sau randament, a variat de la 0,1 la 1 kilotonă (1 kilotonă este o forță egală cu 1.000 de tone de TNT). Prin comparație, bombele atomice aruncate asupra Japoniei în al Doilea Război Mondial au avut randamente de 15 și 21 de kilotone.
Diferențele dintre aceste două modele pun o provocare majoră în realizarea unei umbrele nucleare centrate pe Europa.
„Un lucru pe care europenii nu îl au este cultura nucleară. Nu o înțeleg pentru că au presupus întotdeauna că americanii o vor face”, a declarat Yakovleff. „Suspectez că Macron se gândește să educe pe oricine vrea, în privința dialogului nuclear.”
Macron a propus ca aliații să participe la exercițiile nucleare secrete ale Franței, pentru a înțelege mai bine capacitățile și deciziile de lansare.
Însă a fost clar că nu va renunța niciodată la „butonul nuclear” și nu îl va împărți cu aliații sau chiar cu Bruxelles-ul. Decizia de a lansa un atac nuclear „a rămas și va rămâne întotdeauna” în mâinile sale, a spus Macron într-o adresare națională.
Marea Britanie a fost „foarte activă în ceea ce privește creșterea IQ-ului în descurajarea nucleară în cadrul NATO”, a declarat Lukasz Kulesa, directorul programului de proliferare și politici nucleare la RUSI, asigurându-se astfel că toți aliații sunt conștienți și înțeleg „gramatica descurajării nucleare”.
În acest sens, dacă propunerea lui Macron ar deveni realitate, „Franța nu ar intra într-o tabula rasa. Acestea sunt țări care, de decenii, au fost protejate de descurajarea nucleară extinsă”, a spus Heather Williams, directorul Proiectului pentru Probleme Nucleare al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale.
Cu toate acestea, este esențial de subliniat că SUA nu a spus că își retrage angajamentul de protejare a aliaților NATO, a adăugat ea.
În această săptămână, un bombardier american capabil de transportul armelor nucleare a survolat centrul Stockholmului pentru a marca aniversarea unui an de la aderarea Suediei la NATO – un semn simbolic puternic.
Între timp, un raport din februarie al Federației Oamenilor de Știință Americani a semnalat „dovezi din ce în ce mai numeroase, obținute în urma a trei ani de colectare de documente și observații”, care indică faptul că SUA se pregătesc să redeplaseze focoase nucleare la principala lor bază aeriană din Regatul Unit, pentru prima dată în peste 15 ani. CNN a contactat Departamentul american al Apărării pentru comentarii.
O astfel de mișcare ar putea semnala cât de serios privește Washingtonul creșterea temperaturilor în Europa.
Împotriva Moscovei
Megatonă pentru megatonă, arsenalul Europei nu poate concura cu cel al Moscovei.
Creșterea arsenalului nuclear european ar fi „o chestiune de ani, dacă nu de decenii”, din punct de vedere al investițiilor și dezvoltării, a declarat Kulesa de la RUSI.
Dar descurajarea nu este doar o chestiune a numărului de rachete; demonstrând credibilitatea operațională a forțelor nucleare europene este esențială.
O cooperare mai coezivă între aliați în jurul forțelor nucleare ar întări semnificativ descurajarea, a spus Kulesa. Aceasta ar putea include alimentarea aeriană a bombardierelor franceze din partea aliaților sau capacități de război antisubmarin pentru a proteja manevrele submarinele nucleare britanice sau franceze.
Având în vedere decenii de investiții tot mai reduse în armata britanică, s-au ridicat întrebări despre descurajarea pe care armele convenționale și nucleare ale Marii Britanii o oferă, mai ales în condițiile dependenței sale de o rețea de aprovizionare americană.
În ultimii opt ani, Marea Britanie a recunoscut public două eșecuri ale testelor de rachete nucleare, unul dintre ele în apele Floridei, când rachetele dummy nu au fost lansate așa cum era prevăzut.
Prim-ministrul britanic Keir Starmer a promis luna trecută ceea ce guvernul a descris ca fiind „cea mai mare investiție în cheltuielile de apărare dincepând din perioada Războiului Rece”, într-o lume din ce în ce mai periculoasă.
Alți aliați europeni non-nucleari își măresc cheltuielile pentru arme convenționale – iar acest lucru contează și el, susțin analiștii.
În fond, „armele nucleare nu sunt un instrument magic”, a spus Kulesa.
O adevărată descurajare împotriva Rusiei va necesita atât forțe convenționale, cât și nucleare, a spus el, iar sub administrația Trump, „întrebarea este dacă te poți baza pe angajamentul și implicarea americană”.
Se încarcă comentariile...
