Cum i-a schimbat viaţa prinţului Philip căsătoria cu regina Elisabeta a II-a. Imagini de la nunta regală VIDEO
0Prinţul Philip, soţul de peste şapte decenii al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, decedat, astăzi la vârsta de 99 de ani, a jucat un rol cheie în dezvoltarea monarhiei moderne în Marea Britanie. Imagini de la nunta regală.
Philip, al cărui titlu oficial este cel de duce de Edinburgh, a fost cel mai vârstnic şi cel mai longeviv consort din istoria Marii Britanii, descris de regina drept un "sprijin şi ghid constant" al său. Era cunoscut atât pentru un pronunţat simţ al datoriei şi popularitatea de care se bucură în rândul publicului, dar şi pentru gafele sale.
Ducele de Edinburgh, care a onorat anual sute de îndatoriri oficiale şi printre ale cărui pasiuni s-au numărat jocul de polo, pilotarea avioanelor şi navigarea, a continuat să concureze în competiţii de echitaţie chiar şi după ce a împlinit vârsta de 80 de ani.
Regina şi Philip au împreună patru copii, opt nepoţi şi şase strănepoţi, printre aceştia numărându-se prinţul George, prinţesa Charlotte şi prinţul Louis ai căror părinţi sunt prinţul William şi Kate, ducesă de Cambridge.
Prinţesa Elisabeta, titlul deţinut de suverana în epocă s-a căsătorit cu Philip Mountbatten, ofiţer în Marina Britanică, în catedrala Westminster din Londra pe 20 noiembrie 1947, la doar doi ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, în cadrul unei ceremonii spectaculoase, la care au participat numeroşi şefi de state şi reprezentanţi ai unor familii regale din lumea întreagă.
Prinţul Philip, cu origini greceşti şi daneze, s-a născut pe 10 iunie 1921, în Corfu. Tatăl lui a fost prinţul Andrew al Greciei şi Danemarcei, iar mama lui, prinţesa Alice, fiica lordului Louis Mountbatten şi strănepoată a reginei Victoria.
A fost educat în Franţa, Germania şi Marea Britanie, după ce familia lui a fost exilată când el era copil.
A murit prinţul Philip, soţul Reginei Elisabeta a II-a
Prinţul Philip al Greciei şi Danemarcei, titlu primit la naştere, s-a înrolat în Marina britanică în 1939. Din luna iulie a aceluiaşi an, a început să corespondeze cu prinţesa Elizabeth, pe care o întâlnise prima dată în 1934. După război, a primit permisiunea regelui George VI să se căsătorească cu Elizabeth.
În iulie 1947, a fost anunţată logodna. El a renunţat la titlurile deţinute şi a fost numit Duce de Edinburgh, Earl of Merioneth şi Baron Greenwich of Greenwich în dimineaţa zilei în care s-a căsătorit - 20 noiembrie 1947.
Prinţul Philip, care s-a caracterizat la un moment dat ca „un prinţ discreditat din Balcani fără vreun merit sau distincţie deosebită”, a jucat un rol cheie în dezvoltarea monarhiei moderne în Marea Britanie.
Prinţul Philip a fost crescut de către Lordul Louis Mountbatten şi a urmat o carieră minunată în Marină. Când el şi regina Elisabeta a II-a s-au căsătorit şi au avut copii, acesta a continuat să se bucure de cariera sa, navigând alături de camarazii săi mult timp.
După ce tatăl reginei Elisabeta a II-a, Regele George al VI-lea, s-a stins în 1952, lucrurile s-au schimbat pentru totdeauna. Regina a fost nevoită să urce pe tron, iar prinţul a fost nevoit să renunţe la cariera din Marină, deoarece ştia că trebuie să fie alături de ea. În cartea sa, „Long Live the Queen! 13 Rules for Living from Britain’s Longest Reigning Monarch”, Bryan Kozlowski spune următoarele:
„Moartea prematură a regelui a schimbat drastic planurile prinţului Philip. Oprindu-se din a-şi mai urmări cariera în Marină, el a devenit consoartul reginei, o poziţie vagă pe care Philip a descris-o odată ca făcându-l să se simtă mai mult ca „o amibă sângeroasă” decât un bărbat. Fără un rol definibil (sau unul pe care l-a considerat teribil de important), Philip a devenit hotărât, dur şi insensibil.”