Cum au pierdut rușii bătălia decisivă pentru Kiev: cascada de erori care a năruit planurile lui Putin
0Cu șase zile înainte ca Vladimir Putin să ordone invazia Ucrainei, un grup restrâns de ofițeri de informații occidentali prezenta detaliile planului militar rusesc. Așezați la o masă discretă într-un restaurant anonim din Londra, relatau despre o strategie uimitoare: un blitzkrieg pentru a încercui Kievul și celelalte orașe mari ale Ucrainei, urmat de o operațiune de asasinat, condusă de serviciile secrete rusești FSB, pentru lichida conducerea Ucrainei.
Serviciile secrete occidentale nu aveau niciun dubiu asupra intențiilor Kremlinului. Dar mulți dintre soldații ruși care urmau să dea startul cel mai mare război din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace nu aveau o idee clară despre ceea ce urma să se întâmple. În săptămâna dinaintea invaziei, soldații ruși, care pe hârtie se aflau pentru exerciții în Khoyniki, Belarus, la 50 de kilometri la nord de Ucraina, își vindeau motorina și încercau să scape de plictiseală consumând alcool.
Moscova începuse să-și adune trupele la granița ucraineană încă din martie 2021, dar abia în toamnă SUA și Marea Britanie au avut certitudinea că Putin își făcuse planul de invazie. La scurt timp, informații de la servicii au început să se scurgă în mass-media occidentale. Liderilor ucraineni, unii dintre ei sceptici, le-au fost transmise avertismente cu privire la partea esențială a planului: un atac direct din Belarus vizând Kievul via Cernobîl, susținut de preluarea bazei aeriene Hostomel, la nord-vest de capitală, care ar permite Rusiei să introducă în Ucraina trupele și proviziile necesare.
Este bine-cunoscut faptul că directorul CIA, Bill Burns, s-a întâlnit în ianuarie cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pentru a-l avertiza cu privire la planurile Rusiei de lansa un atac de pe Hostomel: aerodromul putea fi o platformă de transport pentru mii de soldați care să fie trimiși să captureze Kievul. A fost doar una dintre numeroasele informări detaliate transmise de Occident, doar începutul unei perioade de cooperare strategică care a ajutat Ucraina să își pregătească apărarea pentru cea mai importantă bătălie de până acum.
Un plan care s-a destrămat rapid
În același timp, planul inițial al Rusiei a fost atât de prost organizat și comunicat, încât s-a dovedit ușor de contracarat. În timp ce grosul soldaților care erau comasați la graniță nu aveau nici cea mai mică idee despre strategia lui Putin, altora, în special celor din unitățile de elită, li s-a cerut să cucerească Kievul în doar o jumătate de zi. În unele cazuri, soldații au primit ținute de paradă pentru a putea mărșălui pe Khreshchatyk, strada principală a Kievului, în doar trei zile de la atac. Toate acestea au fost posibile prin prisma convingerii eronate că totul se rezuma la un soi operațiune de menținere a ordinii împotriva unei populații docile.
Trecuse o zi de la invazie, iar controlul capitalei era tot ce conta. După cum își amintește Oleksi Reznikov, ministrul ucrainean al apărării, mulți din vest, împreună cu Kremlinul, au crezut că Ucraina se va prăbuși rapid - "că în 72 de ore, Kievul va cădea". Cu tot ajutorul serviciilor de informații, forțele ucrainene fuseseră slab înarmate de către Occident, cu arme antitanc Javelin din SUA și NLAW din Marea Britanie, concepute pentru o campanie de gherilă împotriva unei forțe de ocupație. Rusia avea la dispoziție peste 150.000 de soldați, o forță similară cu armata ucraineană luată ca întreg, dar cu un volum mai mare de tancuri și o putere aeriană și de rachete superioară.
„Am văzut personal un ordin secret al comandanților ruși către trupele lor de asalt aerian că trebuie să controleze cartierul guvernamental... în decurs de 12 ore", a dezvăluit Reznikov la începutul acestei luni. Ordinul fusese recuperat de pe trupul unui soldat, a adăugat el, probabil ucis în urma luptelor de la Hostomel.
Baza aeriană strategică, situată la circa 24 km nord-vest de capitală, a fost capturată la 25 februarie de parașutiștii ruși, care au aterizat în două valuri dramatice de câte 10 elicoptere. Doar că, în lipsa sprijinului aerian, apărarea terestră a Ucrainei din apropiere a putut rămâne mare parte intactă, astfel încât a reușit să împiedice trimiterea a sute de întăriri rusești.
A fost un element decisiv, dar totodată a fost o bătălie câștigată la limită, nu în ultimul rând pentru că Kievul și-a păstrat majoritatea celor mai bune forțe - 10 brigăzi - în est, ca să apere Donbasul. Andri Antonișceak, fost deputat și colonel al Gărzii Naționale a Ucrainei, care a luptat la Kiev, a declarat că apărarea a căzut inițial pe umerii unei mici desfășurări de gărzi naționale.
"De asemenea, vreau să subliniez isprava brigăzii noastre din Hostomel, 150 de persoane, care nu erau luptători. A existat o rotație, iar cei care erau pregătiți de luptă au fost trimiși în est", a declarat comandantul. Dacă gărzile și întăririle lor nu ar fi intervenit pentru a împiedica aterizarea avioanelor de transport, a adăugat Antonișceak, "drumul spre Kiev ar fi fost deschis".
O cascadă de erori
Rusia nu reușea să facă să conteze avantajele sale militare, dovedind că nu înțelegea prea bine cu ce se confruntă. "Rusia nu a efectuat o campanie aeriană și de rachete în toată regula în scopul de distruge elementele de comandă și control ucrainene și a lovi concentrări de forțe convenționale. Campania lor aeriană inițială a durat doar șapte ore, când, pentru a fi eficientă, ar fi trebuit să dureze 72 de ore", a observat George Barros, expert în Rusia la Institutul pentru Studiul Războiului din SUA. Aceasta s-a concentrat în mare parte asupra unor ținte militare statice, reflectând lipsa de informații în timp real și, spune Barros, convingerea că "ucrainenii nu vor lupta prea mult".
Nu au existat tentative coordonate de a ataca reședința oficială a președintelui, Palatul Mariinsky, sau alte clădiri guvernamentale din Kiev. În schimb, au avut loc raiduri ale forțelor speciale care au avut drept scop capturarea sau uciderea lui Volodimir Zelenski, o abordare similară cu cea a asaltului bătător la ochi și, în cele din urmă, prea încrezător asupra Hostomel. Două luni mai târziu, președintele ucrainean a dezvăluit pentru revista „Time” că fusese avertizat că echipe de atac rusești s-au parașutat în Kiev pentru a-l ucide sau captura pe el și familia sa.
La căderea nopții, în prima zi de război, au avut loc schimburi de focuri în jurul cartierului guvernamental, forțele rusești încercând în două rânduri să pătrundă înăuntru. Puști de asalt și veste antiglonț au fost aduse pentru Zelenski și pentru ajutoarele sale, în mijlocul unor scene haotice. „A fost o adevărată casă de nebuni", și-a amintit Oleksi Arestovici, unul dintre cei mai importanți consilieri ai președintelui, pentru revista americană. "Arme automate pentru toată lumea". În mod memorabil, Zelenski a refuzat oferta americană de a părăsi țara - "Am nevoie de muniție, nu de transport" - și, la lăsarea întunericului pe 25 februarie, a publicat o înregistrare video pentru a confirma că el și oficialii săi sunt în viață. „Suntem aici", au transmis ei.
Un avantaj numeric de care Moscova nu a știut să profite
Zelenski a fost criticat pentru că a reacționat cu întârziere la masările de trupe ale Rusiei și la avertismentele occidentale. Rezerviștii ucraineni au fost mobilizați abia cu o zi înainte de invazie, la 23 februarie. Președintele nu a fost "suficient de responsabil și de atent la informațiile primite de la serviciile secrete britanice", s-a plâns un parlamentar ucrainean de rang înalt. Totuși, refuzând să plece și luptând, Zelenski a oferit Ucrainei un punct de sprijin în jurul căruia să-și mobilizeze rezistența.
Sarcina de a ataca Kievul a revenit general-colonelului Alexander Chaiko și forțelor din Districtul militar de est al Rusiei, în mod tradițional "partea cea mai puțin capabilă a armatei ruse", potrivit lui Barros. În timp ce invadatorii ruși din sud și est au adoptat planuri de luptă militare mai convenționale, potrivite pentru un război, un document publicat recent de centrul de studiu RUSI a descris forțele care se îndreptau spre Kiev din Belarus ca mărșăluind "în coloană administrativă pe șosea", ca și cum se pregăteau să intre într-un oraș deja pacificat.
În contextul în care cele mai bune forțe ale Ucrainei erau concentrate în est, Rusia avea la un moment dat un avantaj numeric uimitor de 12 la 1 la nord de Kiev, potrivit RUSI. Dar rușii, ale căror tancuri și camioane erau vopsite cu simbolul invaziei (V), nu au putut profita de acest avantaj. Între timp, sarcina de a apăra capitala a căzut în seama a trei brigăzi ucrainene, dintre care două erau de artilerie, într-un moment în care forțele Kievului puteau să țină oarecum piept tunurilor grele rusești.
Cheia apărării a fost artileria
Deși nu a lipsit publicitatea - însoțită de videoclipuri - în care ucrainenii reușeau să doboare cu succes tancuri cu rachete Javelin și NLAW-uri, evaluarea retrospectivă a RUSI este că nu au fost nici pe departe suficiente pentru a face diferența pe câmpul de luptă. În schimb, tunurile grele au fost decisive. "În ciuda proeminenței armelor ghidate antitanc în narațiunea publică, Ucraina a zădărnicit încercarea Rusiei de a cuceri Kievul folosind focurile masive a două brigăzi de artilerie", conchide thinktank-ul.
După trei zile de război, cele mai avansate forțe rusești au fost oprite între Bucea și Irpin, la circa 20 km nord-vest de capitală, lăsând în urmă o dâră de rămășițe contorsionate și fumegânde, descrisă de unul dintre primii reporteri care au vizitat-o ca fiind o "Vale a Morții rusească". Invadatorii nu aveau să mai avanseze niciodată. În schimb, au rămas aliniați într-o coloană care șerpuia până la granița cu Belarus și care a ajuns să aibă o lungime de 65 de kilometri, o țintă din ce în ce mai ușoară pentru contraatacurile ucrainene, care au reușit să creeze blocaje prin distrugerea a tot mai multe blindate rusești.
Lovită de artilerie, prinsă în ambuscade - și chiar bombardată din aer, timp de câteva zile, de ceea ce mai rămăsese din mica forță aeriană ucraineană - a devenit clar că coloana care viza Kievul suferea prea multe pierderi. Puține întăriri erau disponibile, deoarece invazia pe scară largă a Rusiei a însemnat împrăștierea trupelor în toată Ucraina, de la Herson la Harkov. Era inevitabil ca atacul asupra Kievului să fie abandonat - și după 35 de zile asta s-a și petrecut, ceea ce a însemnat că, indiferent de ce ar fi urmat, supraviețuirea existențială a Ucrainei era garantată.
Atacatorii au eșuat pentru că Putin și Kremlinul au judecat complet greșit situația și pe adversarii lor. "Maniera în care rușii și-au conceput campania și asumpțiile cheie ale planului lor militar au subminat în mod fundamental șansele lor de succes pe câmpul de luptă", a explicat Barros.
Se încarcă comentariile...
