Cum ar putea arăta o Europă cu mai multe viteze
0Uniunea Europeană pare tot mai aproape de momentul în care va admite oficial ceea ce, până acum, doar sugera diplomatic: nu toate statele membre vor merge în același ritm și nu toate vor beneficia de aceleași avantaje.
Ani la rând, Bruxelles-ul a cultivat imaginea unei Uniuni care avansează „la unison”, chiar dacă realitatea din culise arăta altceva. Astăzi, însă, conceptul unei Europe „cu mai multe viteze” capătă tot mai mult contur. La o reuniune informală desfășurată luna aceasta în Belgia, mai mulți lideri au admis deschis că unele reforme vor trebui implementate de un grup mai restrâns de state, dispuse să meargă înainte fără a mai aștepta consensul general, scrie politico.eu.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a explicat plastic situația: „De multe ori avansăm cu viteza celui mai lent”. În limbajul tehnic al Bruxelles-ului, „cooperare consolidată” înseamnă, în esență, că cei hotărâți să meargă înainte o vor face, chiar dacă alții se opun.
Un episod sugestiv a avut loc chiar înaintea summitului: 19 dintre cei 27 de lideri au participat la un mic dejun informal, în timp ce premierul spaniol Pedro Sánchez și omologul său irlandez Micheál Martin au reclamat că nu au fost invitați. „Nu înțeleg necesitatea unui club privat care se întrunește separat”, a spus Martin. Realitatea este însă că astfel de „cluburi” par să devină noua normalitate.
Motorul franco-german și presiunea geopolitică
Ideea unei Europe cu mai multe viteze nu este nouă. Franța a susținut-o insistent în ultimii ani, iar contextul geopolitic actual îi dă un nou impuls. Imprevizibilitatea politicii externe americane, sub administrația lui Donald Trump, a amplificat sentimentul că Europa trebuie să își consolideze autonomia strategică – chiar dacă asta înseamnă că nu toate statele vor ține pasul.
În acest peisaj a apărut deja un nucleu dur: E6 – Germania, Franța, Italia, Spania, Țările de Jos și Polonia – un format care discută chestiuni economice și financiare esențiale. Absența Regatului Unit din acest cerc este notabilă, chiar dacă Londra ar fi fost, altădată, un actor-cheie în astfel de dezbateri.
Uniunea Europeană are, de altfel, o lungă tradiție a „cluburilor numerotate”: de la așa-numitul grup al „frugalilor” – Austria, Danemarca, Țările de Jos și Suedia – la Grupul de la Vișegrad (Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria). Diferența este că acum aceste formule nu mai sunt doar alianțe de conjunctură, ci posibile fundații pentru o arhitectură instituțională stratificată.
Europa pe niveluri: cine stă la masa mare și cine la cea mică?
Dacă modelul „cu două viteze” părea, până nu demult, suficient, viitoarele extinderi ale Uniunii ar putea impune mai multe niveluri de integrare.
Într-un scenariu pragmatic – dar nu lipsit de ironie – am putea imagina o Uniune structurată pe „niveluri de membru”.
-Nivelul Platinum ar reuni statele dispuse să meargă cel mai departe: integrare financiară accelerată, proiecte comune de apărare, influență sporită în procesul decizional și un cuvânt greu în desemnarea comisarilor europeni. Ar fi nucleul care stabilește direcția.
-Nivelul Business ar oferi drepturi depline de vot, dar acces condiționat la proiectele ambițioase ale nucleului dur. Statele din această categorie ar putea opta selectiv pentru inițiativele majore, fără a dicta însă agenda.
-Nivelul Basic ar însemna participare limitată: prezență la masa deciziilor, dar influență redusă și integrare treptată, în funcție de disponibilitatea politică și financiară.
-Iar pentru statele care contestă frecvent consensul european sau blochează deciziile comune, riscul este marginalizarea politică – o realitate care planează deja asupra unor capitale.
O Uniune mai flexibilă sau mai fragmentată?
Susținătorii Europei cu mai multe viteze spun că flexibilitatea este singura soluție pentru a evita blocajul permanent. Criticii avertizează însă că diferențierea oficială ar putea crea cetățeni și state de „rangul întâi” și „rangul doi”.
Într-o Uniune extinsă, cu interese și sensibilități tot mai diverse, întrebarea nu mai este dacă va exista o Europă cu mai multe viteze, ci cât de adânci vor fi diferențele dintre ele.
Pentru unii, este un pas pragmatic înainte. Pentru alții, începutul unei fragmentări care ar putea redefini însăși ideea de unitate europeană.
Se încarcă comentariile...
