Crescuți sub amenințarea focului. Copiii din Ucraina încearcă să se adapteze pentru a supraviețui invaziei Rusiei: „Vreau să cred că războiul se va sfârși curând”
0Deși războiul nu lasă întotdeauna cicatrici vizibile, lasă urme adânci în conștiința celor care trăiesc conflictul sângeros. La cei 12 ani ai săi, Lera Vasilenko învață să meargă din nou. Cu pași timizi la început, însă din ce în ce mai încrezătoare în forțele proprii cu fiecare pas pe care îl face, relatează BBC.
În vara anului trecut, în urma unui atac cu rachete rusești, copila a suferit răni grave și arsuri la picioare. În Ucraina, aproape 2.000 de copii au fost răniți sau au murit de la lansarea invaziei pe scară largă.
„Aproape fiecare copil are probleme cauzate de război”, afirmă psihologul Katerina Bazil. „Asistăm la un număr catastrofal de copii care ni se adresează cu diferite simptome neplăcute”, a mai adăugat specialistul.
În întreaga Ucraină, tinerii se confruntă cu pierderi, frică și anxietate. Din ce în ce mai mulți se chinuie să doarmă, au atacuri de panică sau episoade în care retrăiesc experiențe marcante. Totodată, a crescut numărul cazurilor de depresie în rândul unei generații care se dezvoltă sub amenințarea focului.
„Am fost în stare de șoc”
Tânăra de 12 ani din Cernihiv, nordul Ucrainei, a văzut racheta care a rănit-o cu câteva secunde înainte de impactul devastator care i-a lăsat urme pe piele.
Era o zi călduroasă de vară, iar centrul orașului Cernihiv era foarte aglomerat. Ea și prietena ei, Kseniia, încercau să-și vândă bijuteriile făcute în casă trecătorilor.
„Am văzut ceva zburând de sus în jos. Am crezut că era un fel de avion care urma să se ridice din nou, dar era o rachetă", a mărturisit copila.
După explozie, a alergat panicată, înainte de a-și da seama că a fost rănită.
„Oamenii spun că am fost în stare de șoc. Abia când Kseniia a spus: „Uită-te la piciorul tău!”, am simțit durerea. A fost îngrozitor”.
La începutul războiului, bombardamentul asupra orașului Cernihiv din nordul Ucrainei a fost constant. Dar, în câteva săptămâni, soldații lui Putin au fost alungați. Încetul cu încetul, orașul a revenit la viață.
Apoi, pe 19 august 2023, teatrul local a găzduit o expoziție a producătorilor de drone, iar Rusia a lansat un atac devastator.
Nouă luni mai târziu, Lera Vasilenko își ridică pantalonii pentru a scoate la iveală multiple cicatrici adânci și o grefă de piele. În locul unde au fost introduse implanturi metalice există o umflătură uriașă.
Rănile se vindecă bine și ea se deplasează cu ajutorul cârjelor. Dar încă se luptă cu sunetul sirenelor de raid aerian.
„Dacă spun că o rachetă se îndreaptă spre Cernihiv, atunci înnebunesc”, a mărturisit ea. „Este foarte rău”.
Ea susține că nu s-a schimbat, dar sora ei nu este atât de sigură. „Ești mai violentă”, îi spune Irina. Lera dă din cap cu sfială. „Nu eram atât de agresivă înainte”. Este una dintre numeroasele reacții pe care le observă psihologii pentru copii.
„Copiii nu înțeleg ce li s-a întâmplat sau, uneori, emoțiile pe care le simt”, explică Irina Lisovetska, de la organizația caritabilă Voices of Children, care ajută sute de tineri ucraineni din întreaga țară.
„Pot da dovadă de agresivitate ca o formă de autoapărare”, a mai adăugat Lisovetska.
Pentru copilă, războiul a fost de două ori mai crud. Cu câteva luni înainte ca ea să fie rănită, fratele ei a fost ucis în timp ce lupta pe linia frontului. Cei doi erau apropiați, iar tânăra încă se chinuie să accepte faptul că Sasha a murit.
„Îmi imaginez că va suna în orice moment. Obișnuiam să îi văd chipul în trecători. Încă nu-mi vine să cred", mărturisește ea.
„Tata îmi spune că totul este în regulă”
Cea mai mare teamă a lui Daniel Bazil, în vârstă de 12 ani, este să sufere o pierdere, la fel ca Lera Vasilenko.
Tatăl său este soldat și își apără țara în apropiere de orașul lor natal, Harkov, unde luptele s-au intensificat.
Forțele rusești au trecut de curând granița într-o ofensivă surpriză, ocupând noi terenuri, în timp ce atacurile cu rachete asupra orașului s-au înmulțit. Printre cei uciși doar în ultima săptămână se numără și o fată de 12 ani, ieșită la cumpărături cu părinții ei.
„Tata îmi spune că totul este în regulă, dar știu că situația de acolo nu este cea mai bună”, spune copilul. „Bineînțeles că îmi fac griji pentru el”.
Băiatul de 12 ani locuiește în prezent orașul Ivano- Frankivsk, vestul Ucrainei cu mama sa. Rachetele rusești ajung la Ivano-Frankivsk. Străzile sunt aglomerate și relaxate. Există chiar și ambuteiaje.
Dar chiar și aici, Daniel nu poate scăpa de conflict. Deasupra patului său a lipit o foaie cu o rugăciune pe care o recită în fiecare seară. El se roagă pentru siguranța tatălui său, deși nu a fost niciodată credincios înainte.
El și mama sa, Katerina, au fost o vreme refugiați. Au revenit în Ucraina pentru că femeia este psiholog pentru copii și a observat că micuții au nevoie de ajutor.
Ea face tot posibilul pentru a-i distrage fiului său cu activități nesfârșite: există un parc de skate și cursuri de chitară. El a mers să cânte în autobuz pentru a strânge bani pentru armata ucraineană.
„Am încercat să găsesc lucruri care îi plăceau înainte, pe care să le facă în continuare aici, și funcționează”, spune Katerina.
Dar băiatul din nord-estul țării încă se străduiește să se integreze.
„Mă deranjează foarte tare când are loc un raid aerian la școală și toată lumea este fericită că va lipsi de la ore”, spune Daniel. „Aici, o sirenă înseamnă pur și simplu să mergi în buncăr. Dar, de fapt, înseamnă că se duc lupte în altă parte în Ucraina.”
„Vreau să cred că războiul se va sfârși curând”, a mărturisit Daniel. În acest fel, ar putea să se întoarcă acasă, la Harkov, spune el. „Și asta ar fi foarte tare”.
„Am crezut că vom fi îngropate sub ruine”
Angelina Prudkaia, în vârstă de opt ani, se află încă în orașul Harkov, trăind în mijlocul unei zone afectate de bombardamente. Ea locuia în cartierul Saltivka, care este și casa lui Daniel.
Când trupele rusești au avansat pentru prima dată în regiune, în urmă cu doi ani, se afla chiar în zona de luptă, iar Angelina s-a adăpostit cu familia ei în subsolul casei.
„A fost foarte înfricoșător. Mă gândeam: când se va termina totul? Erau rachete și un avion a zburat deasupra noastră", și-a amintit fetița, trăgând de mânecile puloverului ei.
La începutul lunii martie 2022, blocul uriaș de apartamente de alături a fost distrus de o rachetă.
Mama Angelinei, Ania, i-a spus să își acopere urechile și să stea liniștită.
„Am crezut că vom fi îngropate sub ruine. Că imobilul nostru fusese lovit și că se va prăbuși", a dezvăluit ea.
După aceea au fugit.
Dar când forțele ucrainene au eliberat regiunea nordică anul trecut, familia a revenit în Saltivka. Ei sunt singurii oameni care locuiesc în blocul lor de apartamente, înconjurat de clădiri înnegrite de fum și de geamuri sparte. În ciuda găurilor de șrapnel din peretele bucătăriei, este acasă.
„Este în regulă să simtă ceea ce simt”
În prezent, Harkov este din nou afectat de atacuri. Atacul cu bombă asupra unui magazin de bricolaj de la sfârșitul săptămânii trecute a avut loc aproape de apartamentul Angelinei.
Vladimir Putin spune că nu are de gând să încerce să cucerească orașul, dar ucrainenii au învățat să nu aibă niciodată încredere în el.
Copila ar fi trebuit să meargă la școala din localitate, dar are o gaură făcută în lateral. Abia își mai amintește de grădiniță, pentru că înainte de invazie, a fost pandemia de Covid-19.
Ania încearcă să combată izolarea ducându-și fiica la diverse activități, inclusiv la terapia cu animale de companie. Aceasta este condusă de organizația caritabilă pentru copii UNICEF, în subteran, la metrou, pentru mai multă siguranță.
La fel ca ceilalți doi copii, micuța Angelina Prudkaia se adaptează cât poate de bine la acest război.
Dar, în întreaga țară, există o cerere tot mai mare de sprijin.
„Le spunem copiilor că este în regulă să simtă ceea ce simt”, explică Katerina Bazil. „Le spunem că îi putem ajuta să înțeleagă cum să își controleze aceste emoții, să nu distrugă tot ce îi înconjoară. Sau pe ei înșiși”.
Se încarcă comentariile...
