Copii crescuți în frig și întuneric în Ucraina, sub atacul constant al rușilor: „Fiica mea de 4 ani poate face diferența între bombele care vin și dronele Shahed”

În timp ce liderii lumii își frământă mâinile și dezbat strategii pentru Ucraina, Sam Kiley de la The Independent, a stat de vorbă la Kiev cu un politician ucrainean a cărui fiică, Sofia, s-a născut cu doar câteva luni înainte de invazie și care, alături de părinți și sora ei, luptă să supraviețuiască în timp ce Putin vizează rețeaua de energie electrică a țării.

Rușii ataccă infrastructura civila ucraineană în plină iarnă/FOTO:X

Rutina zilnică, ternă și obositoare – frig, întuneric, frică – este exact ceea ce urmărește Vladimir Putin, atacând civilii pentru a slăbi voința de luptă a Ucrainei. Dar, așa cum arată realitatea de zi cu zi, ucrainenii nu se lasă doborâți.

Dușuri în întuneric, bărbierit cu apă rece dimineața, doi copii mici care știu că președintele rus vrea să-i omoare, cafele și cacao cumpărate la chioșcurile de pe stradă – acestea sunt micile ritualuri care dau un strop de normalitate zilelor ucrainenilor precum Oleksandr Morejko. El știe că este norocos.

Fiica sa de patru ani, Sofia, are aceeași vârstă cu invazia la scară largă. Sora mai mare, Lilian, are șapte ani, așa că niciuna dintre ele nu a cunoscut o lume fără soldați ruși în țară. Sofia poate să facă diferența între o explozie de rachetă și un atac cu drona Shahed. La grădiniță, în timp ce sora ei mai mare, cu dificultăți de învățare, are nevoie de sprijin, Sofia îi ia de mână și o conduce către adăposturile din perioada sovietică, construite în curtea blocului lor de la parter.

”Mai bine ca adulții, cred eu, copiii se adaptează mai ușor. Și nu se plâng niciodată.”

„Pentru ele e normal. Nu-și pot imagina viața altfel,” explică Oleksandr. „Știu că atunci când merg la grădiniță noi încă nu avem curent acasă. Când se întorc, tot nu avem curent. Au învățat să se joace cu luminițe și să se descurce în întuneric. Mai bine ca adulții, cred eu, copiii se adaptează mai ușor. Și nu se plâng niciodată.”

Acum câteva săptămâni, ceea ce el crede că a fost o dronă Shahed a lovit etajele superioare ale clădirii vecine, provocând incendii în două apartamente și rănind trei persoane. Bucăți de plastic și spumă galbenă, rămășițele avionului autonom iranian încă mai zac în zăpadă, lângă bloc. Oleksandr locuiește aici cu familia de patru ani și este președintele comisiei pentru afaceri externe din parlament.

„Am vrut să cumpărăm un apartament într-un bloc nou, dar nu ne-am permis, așa că am luat la parter – norocul nostru – chiar înainte de invazia din februarie 2022,” spune Oleksandr.

Fost avocat pentru drepturile omului, el poate aduce mâncare caldă pentru copii din cantina parlamentului. Acasă, aragazul este electric și curentul vine doar câteva ore pe zi, de regulă după miezul nopții. Aproximativ jumătate din capacitatea energetică a Ucrainei a fost distrusă de atacurile rusești. Două treimi din centralele nucleare sunt afectate, iar economia va pierde în jur de trei procente din PIB.

„Am început să intru într-o stare de depresie și apatie, pentru că atunci când e frig, întuneric și nu poți să încălzești mâncarea, psihologic e greu. Părea fără sfârșit. Totul s-a întâmplat odată: frigul acesta pe care nu-l mai simțisem de ani de zile și întunericul,” spune Oleksandr, încălzindu-și mâinile la o cană de ceai verde.

Când curentul revine, de obicei între unu și două dimineața, el aprinde toate luminile doar ca să-și încarce bateriile psihice. Milioane de ucraineni trec prin aceeași rutină, lună după lună.

„Suntem sătui de fraze pompoase despre «reziliența» ucrainenilor”

„Suntem sătui de fraze pompoase despre «reziliența» ucrainenilor,” spune politicianul, „este o adaptare forțată. E clar de ce Putin se concentrează pe civili și infrastructura energetică. El a realizat că nu poate câștiga pe câmpul de luptă și a decis să creeze condiții imposibile pentru viață. Scopul lui e să ne facă supuși planului lui de «pace».”

Oleksandr subliniază că strategia lui Putin nu va funcționa: „Istoria arată că atacurile asupra civililor nu fac oamenii mai supuși. Blitz-ul din Londra sau Sarajevo ne demonstrează asta. Nu poți să forțezi o capitulare prin bombe și teroare.”

Presiunea asupra Ucrainei pentru a ceda teritorii, cerută atât de Moscova cât și de administrația Trump, este percepută de Oleksandr ca un joc de divizare internă. „Mulți ucraineni se opun oricărei concesii. Linia noastră defensivă nu e a guvernului sau parlamentului – ar fi nevoie de referendum național pentru a ceda teritorii,” spune el.

Pentru moment, cea mai mare provocare rămâne iarna. Ajutorul european, inclusiv cel din Marea Britanie, este estimat la 380 de miliarde de euro, comparativ cu doar 115 miliarde din SUA. Serviciile de informații NATO consideră că ar dura ani pentru ca Rusia să cucerească teritoriile pe care le cere.

„Logica lui Putin e «mai întâi tratatul de pace, apoi încetarea focului». Între timp, el poate să distrugă infrastructura,” concluzionează Oleksandr, cu calm dar hotărât, privind încă o noapte lungă în frigul Kievului.