Care sunt obiectivele ofensivei în curs a Rusiei și ce formă ar putea lua în lunile următoare

0
Publicat:

Cea mai recentă ofensivă pe scară largă a Rusiei în Ucraina este în desfășurare de 10 luni. Pe de o parte, nu a dus la prăbușirea apărării ucrainene, iar câștigurile teritoriale ale Kremlinului sunt cu mult sub obiectivele dorite ale campaniei sale militare. Pe de altă parte, în tot acest timp, Forțele Armate Ucrainene (UAF) nici măcar nu au încercat să preia inițiativa, mizând în schimb pe apărare pasivă și pe retragere lentă, relatează Meduza, într-o amplă analiză.

Volodimir Zelenski prezintă primele avioane F-16 sosite în Ucraina FOTO EPA-EFE
Volodimir Zelenski prezintă primele avioane F-16 sosite în Ucraina FOTO EPA-EFE

Comandantul șef al armatei ucrainene Oleksandr Sîrski a explicat această strategie la sfârșitul iernii: forțele Kievului intenționează să epuizeze armata rusă, provocând cât mai multe pierderi, înainte de a forma noi unități și apoi de a trece la ofensivă. Aceasta a fost strategia Ucrainei în două ocazii: în 2022 (cu succes) și în 2023 (fără succes).

Forțele armate ale Ucrainei au suferit pierderi grele în încercarea de a apăra orașul estic Bahmut (în rândul brigăzilor sale „vechi”, formate înainte de toamna lui 2022), precum și în cursul ultimei sale contraofensive (printre brigăzile sale „noi”, formate la sfârșitul lui 2022 și începutul lui 2023). Între timp, din cauza unei serii de înfrângeri și a „oboselii de război” în creștere în societate, afluxul de voluntari pe front a început să scadă până la jumătatea lui 2023. În plus, sistemul de mobilizare forțată al Ucrainei a fost ineficient, ceea ce a determinat autoritățile să adopte diverse măsuri nepopulare în mai 2024 pentru a atrage mai mulți bărbați în armată.

În același timp, autoritățile ruse au reușit să stimuleze recrutarea de „voluntari” prin creșterea plăților guvernelor regionale către noii soldați. În plus, statul a suspendat rezilierea contractului trupelor și demobilizarea, astupând astfel o diminuare majoră a rândurilor armatei. Astfel că, ăn primăvara lui 2024, armata rusă au avut probabil un avantaj între unu și jumătate și dublu în forța umană de luptă, aceasta continuând să fie consolidată cu noi soldați contractuali.

Rusia a stabilit o aprovizionare constantă cu muniție de artilerie, prin sporirea producției interne și cumpărând provizii din Coreea de Nord. În același timp, armata rusă a abandonat în mare parte cheltuielile nesăbuite cu obuzele ce i-au caracterizat tactica în vara anului 2022, creând o anume stabilitate pentru trupele ruse (care s-au confruntat la rândul lor cu un deficit grav de muniții la începutul lui 2023).

În fine, armata rusă și-a atenuat parțial decalajul tehnologic în ceea ce privește informațiile, controlul și capacitățile de atac cu vehicule fără pilot. În mod crucial, aviația mai eficientă a Rusiei este acum capabilă să atace masiv ținte statice de pe linia frontului, fără a intra în raza de apărare aeriană ucraineană.

Nu este limpede care dintre beligerante recrutează în prezent mai mulți soldați, Rusia sau Ucraina. Rapoartele de la Kiev indică faptul că situația în ceea ce privește mobilizarea s-a îmbunătățit de la intrarea în vigoare a noilor legi, dar modul în care aceasta se traduce în număr efectiv de trupe rămâne un mister.

Între timp, Ministerul rus al Apărării suține că a recrutat 190.000 de noi soldați contractuali în prima jumătate a anului, un număr mai mic decât anul precedent, dar ar trebui să fie totuși suficient pentru a compensa pierderile actuale (și ar putea fi suficient chiar și pentru a forma noi unități). În orice caz, este îndoielnic că Ucraina ar putea obține un avantaj numeric semnificativ printr-o mobilizare extinsă (așa cum a făcut Rusia în 2023).

În altă ordine de idei, ofensiva armatei ucrainene din 2023 nu le oferă comandanților ucraineni un motiv de mare optimism atunci când planifică viitoare ofensive: trupele care atacă se împotmolesc inevitabil în fața apărărilor inamice, care sunt saturate de mine, tranșee, drone și artilerie.

Care sunt obiectivele ofensivei în curs a Rusiei?

Pot fi deduse din direcțiile atacurilor anterioare și din modul în care Moscova își poziționează forțele. Armata rusă avansează activ în trei teatre de operațiuni: atacul principal este îndreptat spre centrul Donbasului de-a lungul unui arc de o sută de kilometri de la Chesiv Yar la Krasnohorivka; direcții auxiliare sunt lângă Vuhledar, în sudul Donbasului, și spre râul Oskil (în regiunea estică Harkov, nordul Donețkului și Luhansk).

Cele mai mari progrese ale Rusiei au loc în zona de la vest și la est de orașul Avdiivka, dar oricare dintre aceste atacuri ar putea deveni un succes dacă Ucraina ar fi silită să-și întărească apărarea în zonă prin alocarea de soldați dintr-o altă secțiune a frontului.

Viitoarele atacuri ar putea lua mai multe direcții, fiecare cu propriile avantaje și dezavantaje.

Centrul Donbasului

Trupele ruse urmăresc să încercuiască (sau să forțeze retragerea sub amenințarea încercuirii) trupele ucrainene în zona dintre Ceasiv Yar și Avdiivka (cunoscută sub numele de aglomerația Toretsk).

O a doua direcție este drumul dintre Pokrovsk și Ceasiv Yar și orașul Pokrovsk  cel mai important centru logistic pentru forțele ucrainene din partea centrală a Donbasului.

Există probabilitatea ca armata rusă să-și continue ofensiva principală în această zonă.

image

Avantaje

O continuare cu succes a ofensivei sale promite beneficii operaționale pentru armata rusă: capturarea sau chiar declanșarea bătăliilor în zona Pokrovsk va degrada drastic situația ucrainenilor în ceea ce privește aprovizionare de-a lungul secțiunii de front între Krasnohorivka și Ceasiv Iar.

După ce forțele ruse ar ajunge la autostrada Pokrovsk-Ceasiv iar (se află deja la mai puțin de cinci kilometri), frontul ucrainean va fi împărțit în două părți slab conectate, complicând capacitatea Kievului de a-și aproviziona trupele și rezervele.

Din zona Pokrovsk, Rusia ar fi bine poziționată pentru o ofensivă în sudul Donbasului. Din zona Kostiantinivka (la vest de Ceasiv Yar), o ofensivă s-ar putea îndrepta spre nord, spre aglomerația Kramatorsk—Sloviansk.

Trupele ruse au o rețea stabilă de aprovizionare în această zonă, ancorată de orașul Donețk și suburbiile acestuia, cu numeroase depozite și infrastructură bine dezvoltată. Asta ar îngădui Moscovei să concentreze o parte semnificativă a forțelor sale din Ucraina pe acest front.

Dezavantaje

Acesta este cel mai evident plan cu cele mai grave consecințe potențiale pentru forțele ucrainene, motiv pentru care Kievul va face tot posibilul să prevină o străpungere aici. Autoritățile ucrainene înțeleg că această zonă trebuie consolidată, probabil în detrimentul trupelor din alte secțiuni ale frontului.

Pe parcursul războiului, căile principale de atac logice au atras rezerve inamice până când o bătălie e transformată într-o „mașină de tocat carne”, așa cum a fost cazul lângă Bahmut (ofensivă a mercenarilor Wagner) și în regiunea Zaporojie (în cadrul contraofensivei ucrainene).

Un traseu nordic

Ca parte a strategiei de „lovituri multiple” a Moscovei, care urmărește să distragă atenția forțelor armate ucrainene de la centrul Donbasului, armata rusă își intensifică periodic ofensiva în nord — de la orașul Siversk (regiunea Donețk) până la Kupiansk (regiunea Harkov).

În mai, pentru a menține presiunea pe acest front operațional, forțele ruse au lansat o incursiune peste frontiera între regiunile Belgorod și Harkov. Planul era probabil destul de ambițios: în caz de succes, trupele ruse ar putut avansa din nord de-a lungul ambelor maluri ale râului Oskil în direcția Sloviansk și Kramatorsk (precum și dinspre est, din direcția Siversk și Bahmut). Însă ofensiva nu a dat rezultate: lângă Harkov și Vovceansk, apărarea ucraineană a oprit trupele rusești, iar înaintarea Moscovei lângă Kupiansk și Siversk rămâne încă prea lentă.

Totuși, dacă Forțele Armate ucrainene transferă trupe de pe acest front în zona Pokrovsk și Torețk (și astfel de transferuri au început deja), armata rusă și-ar putea reactiva planul din nord.

image

Avantaje

Dacă apărarea Ucrainei se prăbușește de-a lungul acestui front, forțele ruse vor putea din nou să amenințe cele mai importante zone fortificate ale armatei ucrainene din Kramatorsk și Sloviansk din nord - așa cum au încercat deja în 2022. Atunci, ofensiva s-a epuizat rapid din cauza lipsei de trupe ruseşti.

Fără această ofensivă sau una asemănătoare, trupele ruse nu vor putea captura părțile de nord ale regiunilor Donețk și Lugansk, pe care președintele Putin le-a declarat a fi obiectivul politic oficial al războiului.

Dezavantaje

Moscova nu a angajat destui soldați în forțele sale din nord pentru a executa o operațiune de asemenea amploare.

Toate încercările anterioare (iarna 2022-2023) de a sparge frontul forțelor armate ucrainene de lângă Kupiansk sau Siversk (sau între ele în valea râului Siverski Doneț) au eșuat. O mare parte a teritoriului din această zonă este acoperită de păduri și împărțită de râuri mari. Mai mult, infrastructura locală - și anume cele câteva drumuri din regiunea Belgorod (Rusia) și din Starobilsk și Svatove (regiunea Lugansk, Ucraina) nu poate sprijini aprovizionarea cu un număr mare de trupe.

Sudul Donbasului

Trupele ruse s-au apropiat deja de principala rută de aprovizionare Vuhledar - principalul punct fortificat al apărării ucrainene din sudul Donbasului. În plus, au capturat zona orașului Marinka și aproape complet orașul Krasnohorivka la nord de Marinka. Pe termen lung, acest lucru deschide ușa atacurilor asupra Kurahove, un important centru logistic pentru sudul Donbasului.

image

Avantaje

Capturarea orașului Vuhledar ar spori radical gradul de securitate al liniilor de aprovizionare ale forțelor ruse din sudul Ucrainei. Inginerii ruși au finalizat construcția unei căi ferate din regiunea Rostov către regiunile ucrainene sudice ocupate pentru a reduce dependența armatei de livrările pe Podul Crimeei. Cu cât frontul avansează mai mult de această cale ferată, cu atât va fi mai fiabil în calitate de rută de alimentare.

Din zona Kurahove, Rusia ar putea lansa o ofensivă spre Pokrovsk dinspre sud, întâlnindu-și forțele care înaintează de pe frontul Avdiivka.

Dezavantaje

O astfel de ofensivă nu ar apropia Kremlinul principalul său obiectiv: capturarea Kramatorsk și a Sloviansk. Mai mult, străpungerea spre Pokrovsk dinspre sud ar fi o provocare. 

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite