Candidatura lui Le Pen la președinția Franței spulberă speranțele UE de a avea un succesor pe modelul lui Meloni

Anunțul oficial făcut de Marine Le Pen privind o nouă candidatură la președinția Franței pune capăt optimismului moderat din rândul oficialilor europeni, care sperau la o tranziție de putere către o figură mai pragmatică din tabăra extremei drepte.

Marine Le Pen și Jordan Bardella/FOTO:AFP

Deși analiștii și diplomații de la Bruxelles consideră că o victorie a partidului Adunarea Națională (RN) ar avea consecințe profunde pentru viitorul Uniunii Europene, liderul de 30 de ani al formațiunii, Jordan Bardella, era privit neoficial ca o alternativă mai puțin ideologică și mai deschisă la dialog decât mentorul său politic, scrie politico.eu.

Marine Le Pen a confirmat marți seară, în cadrul unei emisiuni de televiziune, că va intra pentru a patra oară în cursa pentru Palatul Élysée în 2027. Anunțul a survenit în aceeași zi în care politiciana a fost condamnată la un an de arest la domiciliu cu monitorizare cu brățară electronică.

„Sunt aici pentru a vă spune că voi fi candidata la alegerile din 2027”, a declarat Le Pen pentru postul TF1, punând capăt speculațiilor privind o eventuală retragere în favoarea lui Bardella.

La Bruxelles, vestea a provocat îngrijorare. UE se pregătește pentru negocieri dure privind următorul buget multianual și extinderea cooperării în domeniul apărării, iar o președinție condusă de Le Pen ar putea bloca procesul de decizie prin consens în rândul celor 27 de state membre.

Bardella, perceput ca o opțiune mai pragmatică

Înainte de acest anunț, mai mulți europarlamentari și oficiali europeni își exprimaseră, sub protecția anonimatului, preferința pentru Jordan Bardella. Experiența sa în Parlamentul European și abordarea sa mai flexibilă în privința dosarelor comunitare erau văzute ca avantaje în comparație cu pozițiile radicale ale lui Le Pen.

Unii oficiali subliniază că Le Pen poartă încă bagajul politic al tatălui său, Jean-Marie Le Pen, în timp ce Bardella reprezintă o generație nouă.

Bardella a încercat să atenueze unele dintre propunerile economice controversate ale partidului, cum ar fi reducerea vârstei de pensionare la 62 de ani, adoptând o atitudine mai conciliantă față de liderii de companii.

Spre deosebire de mentorul său, Bardella nu a cerut desființarea Comisiei Europene și a renunțat la retorica privind ieșirea Franței din zona euro sau din UE („Frexit”).

Totuși, analiștii avertizează că Bardella nu ar fi devenit neapărat un lider de extremă dreaptă complet integrat în curentul principal european, așa cum este premierul italian Giorgia Meloni. Europarlamentarii din statele baltice au atras atenția că tânărul lider rămâne sceptic la adresa NATO, susținând în trecut retragerea Franței din comandamentul integrat al Alianței.

Relația cu Rusia și axa Berlin-Roma

O altă diferență majoră identificată de diplomați ține de geopolitică. Cariera lui Marine Le Pen a fost marcată de acuzații privind legăturile cu Moscova, după ce partidul său a contractat un împrumut de la o bancă rusească pentru campania din 2017. Deși Le Pen s-a distanțat de Kremlin după invazia din Ucraina, Bardella este considerat liber de acest trecut controversat.

În plus, Bardella semnalase anterior o deschidere către colaborarea cu alți lideri conservatori europeni, inclusiv cu premierul italian Giorgia Meloni și cu cancelarul german Friedrich Merz, identificând puncte comune în domenii precum reducerea birocrației și gestionarea migrației.

În ciuda îngrijorărilor generale din rândul partidelor de centru, grupurile conservatoare și suveraniste din Parlamentul European salută competiția internă din Franța, declarându-se pregătite să colaboreze cu oricare dintre cei doi lideri pentru a produce o schimbare politică la nivelul continentului.