Canada, prima țară non-europeană care participă la summitul Comunității Politice Europene din Armenia. Premierul Carney caută noi aliați pe fondul disputelor cu Donald Trump

Prim-ministrul Canadei, Mark Carney, va participa luni, 4 mai, la summitul Comunității Politice Europene (EPC) de la Erevan, Armenia, marcând prima prezență a unei țări din afara Europei în cadrul acestei reuniuni care reunește peste 48 de state.

Premierul Canadei, Mark Carney/FOTO:EPA/EFE

Carney a declarat că urmărește construirea unei noi rețele de alianțe comerciale și diplomatice, în contextul deteriorării relațiilor economice cu Statele Unite sub administrația Trump. Prezența sa este interpretată și ca un semnal de sprijin occidental pentru Armenia, care încearcă să se distanțeze de Rusia, într-un moment în care poziția Washingtonului față de adversarii Moscovei, inclusiv Ucraina, rămâne neclară. Diplomați canadieni au respins însă speculațiile privind o eventuală candidatură a Canadei la Uniunea Europeană.

Printre temele centrale ale summitului se vor număra planul președintelui american Donald Trump de a retrage peste 5.000 de soldați din Germania în următorul an, precum și impactul economic al unui posibil conflict prelungit între SUA și Iran. Armenia are frontieră comună cu Iranul, însă, spre deosebire de Azerbaidjan, nu a raportat incidente legate de rachete iraniene pe teritoriul său.

Alegerea Erevanului ca gazdă a EPC – o inițiativă susținută de președintele Franței, Emmanuel Macron – oferă Armeniei ocazia de a-și evidenția relațiile tot mai strânse cu Europa și de a continua procesul de desprindere de influența rusă.

Oportunitate pentru Armenia de a lua distanță de Rusia și a se apropia de Europa

Premierul armean, Nikol Pașinian, promovează o politică de diversificare care apropie treptat țara de spațiul european. Partidul său, Contractul Civil, se pregătește pentru alegeri parlamentare în iunie și vizează o victorie clară pentru a continua negocierile de pace cu Azerbaidjanul. El se confruntă însă cu trei formațiuni de opoziție considerate mai apropiate de Moscova.

Thomas de Waal, expert în regiunea Caucazului la Carnegie Europe, avertizează că liderii europeni vor trebui să adopte o abordare echilibrată la Erevan: „În timp ce participă la ceea ce poate fi perceput ca un sprijin electoral pentru Pașinian, aceștia trebuie să abordeze și problema consolidării unei Armenii mai stabile și mai puțin polarizate.”

Potrivit acestuia, Armenia se află în pragul unui acord de pace dificil, dar transformator, cu Azerbaidjanul, care ar putea duce la redeschiderea frontierelor cu Azerbaidjanul și Turcia, închise din anii 1990. În același timp, războiul din Ucraina oferă Erevanului oportunitatea de a reduce dependența de Rusia.

La o zi după summitul EPC, autoritățile armene speră ca primul summit bilateral cu Uniunea Europeană să conducă la acordarea de fonduri suplimentare pentru consolidarea democrației și la liberalizarea regimului de vize. În martie, comisarul european pentru extindere, Marta Kos, declara că relațiile dintre Armenia și UE „nu au fost niciodată mai apropiate”.

Erevanul, în două bărci: UE și CSTO

Armenia, o țară cu aproximativ 3 milioane de locuitori, a semnat în 2017 un acord de parteneriat cu UE, iar anul trecut a adoptat o lege care își afirmă oficial intenția de a solicita aderarea. Această orientare o diferențiază de Georgia, un alt stat din regiune.

Deși Armenia este membră a Uniunii Economice Eurasiatice și a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă conduse de Rusia, participarea sa la cea din urmă a fost suspendată în 2024. Președintele rus Vladimir Putin a declarat recent că apartenența simultană la UE și la CSTO este „imposibilă prin definiție”.

Summitul EPC de la Erevan, organizat în 2022 ca platformă de dialog între statele europene și partenerii lor, continuă să atragă lideri din întreaga regiune, în ciuda scepticismului inițial privind utilitatea sa.

În august anul trecut, Armenia și Azerbaidjan au parafat un acord de pace la Washington, cu sprijinul lui Donald Trump. Baku a declarat că va semna documentul final doar după modificarea constituției armene, susținând că aceasta conține revendicări teritoriale — acuzații respinse în mod repetat de Erevan.