Analiză The Guardian: Decizia Kremlinului de a viza orașele Ucrainei a fost politică, nu tactică
0Bombardamentele ruse asupra orașelor ucrainiene nu vor face nimic pentru a schimba echilibrul de putere pe teren și nu vor afecta dorința Ucrainei de a rezista – cel puțin pe termen scurt, conform unei analize The Guardian.
Valul Rusiei de lovituri cu rachete și drone care vizează Kievul și alte orașe mari din Ucraina la ora de vârf a dimineții de ieri marchează un răspuns cinic din partea Kremlinului la bombardarea podului către Crimeea de peste strâmtoarea Kerci.
Victimele rachetelor ruse au fost în mare parte civili, în ceea ce au fost primele lovituri asupra capitalei de la sfârșitul lunii iunie, lovind clădiri, străzi, parcuri și locuri de joacă pentru copii. Sursele de alimentare cu energie electrică din Lviv și Harkov au fost, de asemenea, afectate într-un atac care a produs o frică în masă, nemaivăzută din primele șase săptămâni de război.
Puțin spre deloc din ceea ce a fost lovit, pare să aibă vreo semnificație militară directă, iar decizia cinică de a viza Kievul și alte centre urbane a fost clar politică, în ciuda a ceea ce a spus președintele rus luni dimineață.
„O lovitură masivă a fost efectuată cu arme aeriene, maritime și terestre de mare precizie cu rază lungă de acțiune asupra centrelor de producție și distribuție a energiei, comandamentelor militare și a instalațiilor de comunicații ale Ucrainei”, a spus președintele rus.
Dar nu trebuie uitat că țintirea intenționată sau nesăbuită a civililor și a infrastructurii civile sunt, pur și simplu, crime de război care au făcut cel puțin 11 morți.
Scopul lor este să aducă teamă conducerii Ucrainei și populației sale civile, în speranța că Kievul se va simți forțat să negocieze în timp ce Rusia încă ocupă o șasime sau mai mult din pământul Ucrainei.
Ucraina a fost fără îndoială îngrijorată luni, iar președintele ei, Volodymyr Zelenskiy, va folosi atacurile pentru a face presiuni pentru sancțiuni și mai dure occidentale și a cere și mai multe sisteme de apărare antirachetă, la o întâlnire online a G7 de marți la prânz, de care are în mod evident o mare nevoie.
Dar, pentru tot haosul pe care l-au adus atacurile, întrebarea va fi dacă acest asalt asupra orașelor va fi unul persistent. La începutul lunii septembrie, Harkovul a fost vizat de un val de atacuri cu rachete, după succesul Ucrainei pe câmpul de luptă în apropierea celui de-al doilea oraș al țării, rezervele de energie și apă fiind temporar întrerupte.
Cu toate acestea, intensitatea atacurilor s-a diminuat ulterior, iar acestea nu au avut un impact major asupra câmpului de luptă, unde Rusia continuă să piardă teren în sectorul de nord al frontului, pierzând în ultimele zile orașul Lyman.
Nu este deloc evident că Rusia poate menține o intensificare a loviturilor cu rachete pentru o perioadă îndelungată, având în vedere câtă muniție a folosit până acum în război și câtă condamnare politică internațională vor atrage astfel de atacuri.
Realitatea militară este, de asemenea, că loviturile rusești cu rachete nu vor schimba cu nimic raportul de putere de la sol în lupte și, indiferent de teama pe care ar provoca-o, nu vor afecta dorința Ucrainei de a rezista, cel puțin pe termen scurt.
În starea actuală, Ucraina câștigă teren și pe drumul către Herson în sud, precum și în nordul Donbasului. Kremlinul știe că poziția sa militară actuală este slabă, motiv pentru care atacul de luni servește unui al doilea scop, acela de a încerca să-i liniștească pe naționaliștii din linia dură, care sunt principalii săi critici.
Nu e de mirare, așadar, că Moscova pare să încerce să aducă Belarusul mai aproape de război, cele două țări promițând să desfășoare o forță militară comună. Dar armata Belarusului este mică, doar 11.700 de forțe speciale plus alte 6.150 de forțe speciale ale ministerului de interne din Belarus (majoritatea forțelor sale sunt miliție pentru reprimarea disidenței interne).
Acest lucru poate însemna că evenimentele îngrozitoare de luni au o semnificație pe termen lung mai puțin decât ar putea părea. Dar problema este că, pe măsură ce forțele ruse pierd în mod clar teren, luarea deciziilor lui Putin devine din ce în ce mai vicioasă.
Moscova știe că trebuie să escaladeze și a încercat deja să recruteze prizonieri și să recruteze forțat, fără rezultate imediate. Acum a recurs la un val de bombardamente urbane în masă și s-ar putea să o facă din nou.
Se încarcă comentariile...
