Analiză. „Orbanizarea“ Europei, un flagel care se extinge şi în Vestul „civilizat“

Se îngroaşă rândurile statelor europene care sunt conduse de guverne eurosceptice şi suveraniste şi implementează măsuri iliberale după modelul premierului ungar Viktor Orban.

Italia, membru fondator al Uniunii Europene, va avea un guvern eurosceptic şi suveranist, care nu va accepta prea uşor reformele profunde promovate de Franţa şi Germania. 

Guvernul populist de la Roma riscă să submineze fundamentele managementului finanţelor publice în Europa. Analiştii anticipează o slăbire a capacităţii statului italian de a se finanţa şi o reluare a tensiunilor în zona euro.

 Programul comun negociat de Mişcarea 5 Stele şi Liga Nordului întoarce spatele austerităţii şi promite ajustarea deficitelor printr-o politică de creştere, plus măsuri se securitate, anti-imigraţie şi anti-islam.

Venirea la putere în Italia a unei coaliţii roşu-brun completează evoluţia din ultimii ani din Europa, o evoluţie pe care o putem numi „Orbanizarea Europei“, după numele lui Viktor Orban, prim-ministru al Ungariei din 2010, screi „Slate“.

Orbanizarea este caracterizată de o nouă ideologie în care doctrinele şi practicile guvernamentale ale partidelor parlamentare de dreapta şi ale guvernelor se bazează pe illiberalism şi suveranistm .

În Ungaria, partidul lui Viktor Orban a implementat-o din 2010, de atunci  câştigând trei rânduri de alegeri legislative (2010, 2014, 2018). Şi cu toate acestea formaţiunea populist-naţionalistă, Fidesz, a lui Orban este în continuare membră a grupului Partidului Popular European, din care fac parte partide conservatoare şi democrat-creştine, care în mod tradiţional susţin construcţia europeană şi liberalismul politic.

Semnale îngrijorătoare au apărut de la sfârşitul anului 2017, în Austria după  formarea unei alianţe de guvernare între formaţiunea creştin-democrată ÖVP (membră PPE) şi partidul de extremă dreapta FPÖ, membru al grupului european ENL ( Europa Naţiunilor şi Libertăţilor), care reuneşte în Parlamentul European câteva partide de extremă dreapta, inclusiv Frontul Naţional din Franţa ... şi Liga din Italia.

Configuraţie originală în Italia

În Italia, orbanizarea este pe punctul de a lua o formă nouă, deoarece se realizează prin marginalizarea formaţiunii de dreapta Forza Italia, membră a PPE. Italia este încă o dată un laborator politic european. De data aceasta inventează sub privirile europenilor o nouă configuraţie în care:

-partide de obicei protestatare , care rămân clasic în opoziţie, vin la putere;

- această ascensiune se face prin excluderea sau marginalizarea partidelor de guvernământ;

- reperele ideologice clasice stânga / drepta sunt alterate şi denunţate ca fiind depăşite

- noii lideri pretind că oamenii sunt cei care acced direct la putere prin ei, iar  viitorul poporului ar fi ameninţat de migranţi, străini, musulmani, romi, funcţionari publici, asistaţi ...

Noua faţă a euroscepticismului

Acestă coaliţie din Italia, considerată de analişti improbabilă, dar este mult mai îndrăzneaţă şi periculoasă faţă de alianţa dreapta-extrem-dreaptă din Austria condusă de cancelarul Sebastian Kurz. De asemenea, are un potenţial de contagiune în Europa mai mare decât alianţa dintre o parte a conservatorilor britanici şi Partidul pentru independenţa Regatului Unit (Ukip), eurofob, care a conlucrat pentru victoria în referendumul pentru ieşirea Marii Britanii din UE.

Acest acord oferă, de asemenea, o faţă nouă şi tânără euroscepticismului. În acest caz, laboratorul italian participă la orbanizarea vieţii politice în Europa, la creşterea naţionalismului pe bătrânul continent.

În Ungaria, acest naţionalism european este însoţit de o erodare a statului de drept, de sufocarea independenţei mass-mediei, de promovarea oligarhilor şi a nepotismului - într-o asemenea măsură încât Balint Magyar (membru fondator al Partidul Alianţei Liberal Democraţilor), califică Ungaria condusă de Viktor Orban drept Stat mafiot.

În Italia, cele două partide populiste şi xenofobe care au venit la putere pledează pentru o întinerire a elitelor, o recunoaştere a spiritului antreprenorial şi a iniţiativei, sprijină start-up-urile, democraţia directă, venitul universal al cetăţenului, scăderea taxelor şi impozitelor, combaterea corupţiei şi a nepotismului.

În numele unor obiective similare, actuala guvernare maghiară, poloneză şi cehă atacă judecătorii, separarea puterilor în stat, înalţii funcţionari, libertatea şi pluralismul presei. Guvernările din aceste trei ţări se pretind illiberale. Fareed Zakaria  caracterizează iliberalismul ca o doctrină care separă exercitarea democraţiei reprezentative (concurenţa multipartită şi electorală) de statul de drept (libertăţile constituţionale, separarea puterilor şi independenţa fiecăruia, libertatea presei, respectul pentru minorităţi ...).

Italia, după Danemarca

Având în vedere ceea ce se întâmplă în Italia, din 4 martie, nu se mai poate spune că orbanizarea area are loc doar în „Europa de Est“ . Danemarca oferă deja exemplul unui guvern de centru-dreapta, care derogă de la norma statului de drept în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii străini non-UE şi intenţionează să facă acest lucru şi pentru persoanele care locuiesc în zone sensibile şi care comit infracţiuni.

În Danemarca se constată o radicalizare a dreptei care, devenind xenofobă, instituie măsuri îndepărtate de liberalismul politic. În Germania, istoricul Partid Liberal, revenit la opoziţie după alegerile din 2012, se confruntă în prezent cu o traiectorie ideologică de acelaşi tip.

În întreaga Europă, eurocepticii şi illiberalii îşi abandonează poziţia de tribuni şi încearcă să câştige puterea şi să aibă mai degrabă un cuvânt de spus în reformarea UE, decât să o părăsească. Unda de şoc a cutremurului politic italian, care dă orbanizării o vizibilitate mai mare începe să se simtă, notează „Slate“.

Către o europenizare a xenofobiei

Suspendarea parţială, dar substanţială, din 2015, a liberei circulaţii la frontiere interne ale UE  - în aşa-numitul Spaţiu Schengen - reprezintă cel mai important semnal tangibil din această evoluţie. Este foarte probabil ca primii şi cei mai mari perdanţi, într-un timp foarte scurt, de la sosirea la putere a populiştilor italieni anti-sistem, să fie persoanele străine şi cetăţenii europeni de origine străină sau consideraţi ca atare.

Odată cu apariţia în Italia a unui guvern antisistem se adânceşte falia între cele două Europe: una a unui naţionalism întinerit şi alta a unui europeanism reînnoit. Bălălia pentru la alegerile europene din 2019 va fi decisivă pentru desemnarea învingătorului dintre cele două curente.