„Am ales pacea și am primit războiul”. Cum a pierdut Ucraina scutul său nuclear acum 34 de ani. Îl mai poate recupera?

În urmă cu 34 de ani, Ucraina a luat una dintre cele mai importante decizii din istoria sa modernă: a renunțat voluntar la armele nucleare, deși deținea al treilea cel mai mare arsenal din lume, după Statele Unite și Rusia. La începutul anilor ’90, acest gest a fost văzut ca o dovadă de încredere în ordinea internațională și un pas spre pace. Astăzi, după ani de agresiune rusă, mulți se întreabă dacă prețul plătit nu a fost prea mare.

Fosta bază nucleară ucraineană, transformată în muzeu/FOTO:Arhiva

Cum a devenit Ucraina un stat fără arme nucleare

La 24 octombrie 1990, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene a adoptat o hotărâre privind statutul de stat „fără arme nucleare”. Documentul proclama angajamentul Ucrainei de a nu produce, nu achiziționa și nu desfășura arme nucleare pe teritoriul său.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a preluat controlul asupra unui vast arsenal nuclear, inclusiv peste 1.700 de focoase strategice și sute de rachete balistice intercontinentale. În 1994, la semnarea Memorandumului de la Budapesta, Kievul a fost de acord să transfere aceste arme Rusiei pentru dezmembrare, în schimbul garanțiilor de securitate din partea Statelor Unite, Marii Britanii și Federației Ruse.

Aceste garanții promiteau respectarea suveranității și a frontierelor Ucrainei. Invazia Rusiei din 2014, urmată de agresiunea pe scară largă din 2022, a pus însă sub semnul întrebării valoarea acestor promisiuni.

Ar putea Ucraina recrea astăzi o armă nucleară?

Potrivit politologului Ruslan Kliucinik, în contextul războiului prelungit și al incertitudinii privind securitatea europeană, ideea refacerii potențialului nuclear revine periodic în discursul public.

„Tehnic, Ucraina are capacitatea de a reînvia un program nuclear. Dispune de specialiști calificați și de o bază științifică moștenită din perioada sovietică”, explică Kliucinik. Centrele de cercetare din Harkov, Kiev și Dnipro continuă să activeze în domenii conexe – energie nucleară, inginerie aerospațială și tehnologii de propulsie.

De exemplu, Institutul Fizico-Tehnic din Harkov are experiență în operarea reactoarelor experimentale, iar uzina „Pivdenmaș” ar putea adapta tehnologii de lansare pentru rachete purtătoare. Kliucinik subliniază însă că aceste capacități nu se pot transforma rapid într-un arsenal nuclear fără investiții masive și decizii politice riscante.

Costurile și comparațiile

Criticii unei astfel de idei invocă în primul rând costurile uriașe. Doar cercetarea, construcția instalațiilor de îmbogățire a uraniului și dezvoltarea vectorilor ar necesita zeci de miliarde de dolari. Totuși, Ucraina a demonstrat în timpul războiului că poate mobiliza resurse semnificative pentru apărare.

„Dacă țări cu economii mult mai slabe, precum Coreea de Nord sau Pakistan, au reușit să obțină arme nucleare, Ucraina ar putea teoretic să facă același lucru. Dispune de industrie, resurse naturale și personal calificat”, spune Kliucinik, citat de Focus.

El adaugă că, potrivit Indicelui Dezvoltării Umane al ONU, Ucraina se află într-o poziție mai bună decât multe state nucleare emergente din trecut. „Problema nu este dacă poate, ci dacă își permite să suporte consecințele.”

Ce s-ar întâmpla dacă Ucraina ar reîncepe un program nuclear

Reacția internațională ar fi imediată, avertizează experții. Deși Memorandumul de la Budapesta nu are forță juridică obligatorie, o încercare de relansare a programului nuclear ar duce la sancțiuni severe, inclusiv din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene – principalii parteneri de securitate ai Ucrainei.

„Occidentul ar vedea un astfel de pas ca pe o amenințare la adresa sistemului global de neproliferare”, explică Kliucinik. „În plus, Rusia ar putea răspunde militar, inclusiv prin atacuri asupra instalațiilor nucleare în construcție, la fel cum a vizat infrastructura energetică.”

Analistul consideră că, în condițiile actuale, o astfel de decizie ar adânci izolarea Ucrainei și ar submina sprijinul internațional de care depinde pentru apărare și reconstrucție.

Diplomația rămâne singura opțiune realistă

Kliucinik concluzionează că restabilirea statutului nuclear este, în prezent, nerealistă și contraproductivă. În schimb, Ucraina ar trebui să se concentreze pe consolidarea garanțiilor de securitate convenționale – cooperarea cu NATO, acorduri bilaterale cu SUA și UE, precum și pe respectarea Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP), la care este parte din 1994.

„Prin diplomație și drept internațional, Ucraina poate continua să izoleze Rusia ca stat agresor și să-și întărească apărarea fără a risca o nouă criză globală”, spune el.