Alegeri în Serbia. Favorit la un nou mandat de preşedinte, Aleksandar Vucici se plasează între Tito şi Orban

„Pace şi stabilitate”: sloganul de campaniei al lui Vucici FOTO EPA-EFE

Sârbii sunt chemaţi duminică, 3 aprilie, să-şi aleagă preşedintele, deputaţii şi o parte din reprezentanţii locali. La cinci ani de la preluarea preşedinţiei, Aleksandar Vucici vede aceste alegeri ca pe un plebiscit pentru politicile sale. În acelaşi timp, confruntată cu un lider naţional-conservator tot mai autoritar, opoziţia sârbă luptă din greu să existe, comentează L’Echo.

„Pace şi stabilitate”: acestea sunt cele două cuvinte pe care şeful statului sârb le repetă de câteva săptămâni încoace. Aleksandar Vucici, 52 de ani, le-a transformat chiar într-un slogan de campanie până la a se erija în „noul Tito”, un fost conducător al Iugoslaviei adorat şi în zilele noastre de către mulţi sârbi. Vucici insistă că este singurul om capabil să-şi protejeze ţara în această perioadă de incertitudine. Iar, în contextul războiului din Ucraina, a putut să-şi îmbrace din nou costumul preferat: cel de salvator al neamului. O postură care i-a adus un sprijin foarte larg, dacă e să ne luăm după sondajele de opinie, care indică date tot mai favorabile formaţiunii sale politice - Partidul Progresist Sârb.

Partidul lui Vucici este dat favorit în sondaje cu 45% în intenţiile de vot, la o distanţă însemnată de coaliţia Serbia Unită, creditată cu 20%. Serbia Unită reuneşte formaţiuni rezultate din Partidul Democrat, aflat la putere în anii 2000 şi astăzi muribund. Pe poziţia a treia este plasată o alianţă verde şi solidară, Moramo, în jur de 6-7%. Imediat în spatele Moramo se află socialiştii, urmaşii fostului lider autocrat Slobodan Miloşevici care au devenit aliaţi oportunişti ai preşedintelui Vucici.

Revolta ecologică

În ultimele luni, însă, Serbia cunoaşte o puternică revoltă ecologică, care s-a unit în jurul rezistenţei împotriva freneziei miniere, dar care se bazează şi pe alte lupte de mediu, precum cea pentru calitatea aerului.

„Am intrat în politică pe baza acestei revolte”, explică pentru L’Echo Dobrica Veselinovici, un tânăr de 30 de ani care deschide lista municipală Moramo din capitala Belgrad. „Pentru a arăta că există o alternativă mai durabilă pentru dezvoltarea Serbiei”, adaugă el.

Această nouă forţă este alcătuită din diferite componente de mişcări civice pluraliste, de la stânga radicală la dreapta foarte conservatoare. Lupta lor l-a alarmat la un moment dat pe Aleksandar Vucici, care la jumătatea lunii ianuarie a îngheţat proiectul gigant al minei de litiu realizat de multinaţionala anglo-australiană Rio Tinto în vestul ţării. Însă mulţi consideră că această decizie este doar oportunistă şi puţin credibilă.

Echilibristica diplomatică

Dar războiul din Ucraina a refăcut brusc cărţile campaniei electorale din Serbia, eclipsând temele de mediu, scandalurile de corupţie şi explozia inflaţiei. Fin strateg, Aleksandar Vucici şi-a prins toţi rivalii în „testul patriotismului”, arătând cu degetul spre contradicţiile lor în chestiuni referitoare la relaţiile cu Rusia, poziţia faţă de NATO şi problema Kosovo, un dosar complicat în Serbia.

„Serbia nu ar trebui să lase războiul din Ucraina să devină tema principală”, a replicat principalul rival al lui Vucici în alegerile prezidenţiale, fostul general Zdravko Ponos, invitându-şi concetăţenii să se concentreze „pe probleme naţionale”.

Însă liderul de la Belgrad pare să-şi fi impus delicatul exerciţiu de echilibristică diplomatică bazat pe afişarea „neutralităţii” Belgradului, adică recunoaşterea integrităţii teritoriale a Ucrainei, dar sustragerea de la adoptarea unor sancţiuni împotriva Moscovei. În plus, a continuat să-şi subordoneze presa şi a inundat reţelele de socializare cu propaganda sa pentru a-şi face şi mai invizibili adversarii. Sunt tactici folosite mai ales de Viktor Orban, premierul Ungariei vecine, conchide L’Echo.