Administrația Trump repetă greșelile foștilor președinți americani în negocierile cu Rusia. Argumentele unui fost director în Consiliul Naţional de Securitate al SUA

Fostul director pentru afaceri europene în Consiliul Naţional de Securitate de la Casa Albă, locotenent-colonelul în rezervă Alexander Vindman a discutat într-un interviu pentru Kyiv Independent perspectivele de pace în Ucraina în urma negocierilor mediate de administrația Trump.

Șase administrații americane au subestimat Rusia, iar în prezent președintele american Donald Trump riscă să cadă în aceeași capcană prin prisma abordării sale tranzacționale a politicii externe în care interesele strategice pe termen scurt au prioritate în fața cooperării globale.

Trump a mizat pe un concept iluzoriu de pace rapidă în Ucraina, în condițiile în care nu a avut un plan real, iar Rusia își menține obiectivele maximaliste.

Rusia încearcă să subjuge Ucraina „și până nu se dovedește că nu poate realiza acest lucru” „există puține speranțe de a convinge Rusia să accepte orice fel de reglementare de pace”, subliniază acesta.

În prezent, nu există o perspectivă reală pentru o pace durabilă, iar abordarea lui Trump, prin care i-a acordat concesii semnificative lui Putin de la bun început, „nu face decât să întârzie orice șansă reală de pace”.

Partea americană și-ar putea schimba abordarea față de Rusia în negocierile de pace, însă probabil nu înainte ca „Putin să-l convingă pe Trump însuși că pacea nu este posibilă”, apreciază Vindman, care subliniază că SUA nu a ajuns încă în acest punct.

Un obstacol este tendința lui Trump de a fi prietenos cu Putin, pentru că Rusia mizează pe această atitudine în încercarea de a convinge SUA să privească Ucraina prin lentila rusă.

Într-un context mai larg, administrația Trump este tranzacțională și cu aliații, făcând „presiuni asupra economiilor prietenoase, distanțându-se de percepțiile comune ale amenințărilor și abandonând valorile și interesele democratice comune”.

Din acest punct de vedere, aceeași abordare în discuțiile de pace poate fi nefructuoasă - Trump poate pune presiune și face „anunțuri politice” care sună bine, dar care să nu ducă nicăieri - cel puțin nu în ceea ce privește Rusia.

Ucraina va trebui să fie conștientă de aceste aspecte, inclusiv de faptul că probabil nu va putea convinge administrația americană să-și schimbe poziția față de Rusia.

SUA riscă să repete greșelile administrațiilor anterioare

„Vreme de 35 de ani, în șase administrații americane – care au tratat face cu (fostul președinte rus Boris) Elțin, Putin și diverși președinți ucraineni – SUA și-au supraestimat în mod constant capacitatea de a obține de la Rusia mai mult decât este realist posibil. Ea are propria viziune asupra lumii și propriile interese. Ea caută să fie hegemonul regional, menținând o sferă de influență privilegiată asupra fostului său imperiu, acum state independente. Decenii de-a rândul, și-a folosit influența, constrângerea și războiul hibrid - de la interferența electorală la agresiune militară totală - pentru a atinge acest obiectiv.

Această abordare se află în mod fundamental în contradicție cu valorile și interesele SUA, cel puțin din punct de vedere istoric – deși nu pare să fie valabil și sub Trump. Conducerea SUA a cedat în mod repetat atât în ​​fața speranței, cât și în fața fricii: speranța că Rusia ar putea fi angajată într-o manieră mai constructivă și teama că tragerea la răspundere a Rusiei - prin condamnarea acțiunilor sale sau prin condiții de angajament - nu ar face decât să înrăutățească relațiile”.

În ceea ce-l privește pe Putin, în multe privințe Occidentul, prin inacțiune, i-a creat liderului rus un sentiment de impunitate.

Totodată, ar fi putut sprijini mai mult Ucraina, în special după Revoluția Portocalie, când Ucraina a virat decisiv către Occident, rupându-se de orientarea ei rusească istorică”, și anume prin investiții și parteneriate strategice pentru a-i consolida apărarea. 

Occidentul a eșuat să reacționeze la agresiunile Rusiei până la actuala invazie, repetând „aceleași greșeli de nenumărate ori”.

„Acum, sub Trump, vedem istoria repetându-se - doar că într-o formă extremă și exagerată. Poate părea diferit, dar urmează același tipar: îndrăgostirea de propagandă rusă și sucombarea în fața mitului excepționalismului rus”, a argumentat el.

În strategia sa, președintele american pare dispus să sacrifice Ucraina în schimbul normalizării relațiilor cu Rusia, riscând totodată să cadă în capcană. El se înșală în convingerea că este o strategie bună de a pune capăt războiului, spune locotenent-colonelul în rezervă Alexander Vindman.

„Strategia în întregime tranzacțională pe care SUA a menținut-o față de Rusia a fost contraproductivă, înrăutățind situația. În loc să favorizeze relații mai bune, a condus la o dinamică bilaterală și mai deteriorată. Dacă ne-am fi apărat principiile și am fi sprijinit în mod consecvent Ucraina în momentele cheie din ultimii 35 de ani, nu am fi în această poziție astăzi”, apreciază el.

Eșecul abordării tranzacționale

Acesta a explicat abordarea în relațiile internaționale expusă în cartea sa, „The Folly of Realism: How the West Deceived Itself About Russia and Betrayed Ukraine” („Nebunia realismului: cum Occidentul s-a înșelat în privința Rusiei și a trădat Ucraina”).

Realismul promovează o abordare hiper-tranzacțională în care țările își urmăresc la maximum interesele naționale, iar totul se reduce la acorduri imediate, explică el, care furnizează mai multe exemple de eșec al acestei abordări, între care: momentul independenței Ucrainei, când SUA au încercat să o suprime cu infamul discurs „Chicken Kyiv”; eforturile de denuclearizare sub (fostul președinte al SUA Bill) Clinton; ocazia ratată după Revoluția Portocalie; sau eșecul de a restrânge agresiunea rusă în timpul războiului din Georgia și al războiului din 2014”.

Propunerea lui Vindman este „întoarcerea la valorile fundamentale în politica externă a SUA – în special, recunoașterea faptului că valorile și interesele sunt indivizibile. În democrații, valorile ar trebui să fie esențiale pentru înțelegerea noastră a interesului național.” O asemenea abordare este numită neo-idealism.

În acest sens, SUA ar trebui să colaboreze cu democrațiile, în special din Europa, care a făcut parte din cele mai importate acorduri de securitate cu SUA, inclusiv în războaiele din Orientul Mijlociu.

În privința Ucrainei și perspectivele păcii, fostul oficial al administrației Trump anticipează „provocări semnificative” în următoarele șase luni.

„Cred că SUA își vor reduce sprijinul, iar europenii ar putea fi prea lenți să-l crească pe al lor. Dar Ucraina nu se mai află unde era acum trei ani – acum are o bază industrială care poate face față unora dintre aceste provocări. Rusia, de asemenea, se află sub o presiune imensă”.

Alexander Vindman are origini ucrainene şi a devenit cunoscut la nivel internaţional în octombrie 2019 când a depus mărturie în faţa Congresului S.U.A. în legătură cu scandalul Trump-Ucraina, care a declanșat procesul de destituire a președintelui american.