Adevărul din spatele prăbușirii colosului sovietic

La 20 de ani de la puciul de la Moscova, publicația "Der Spiegel" dezvăluie secrete neplăcute despre ultimul președinte sovietic, Mihail Gorbaciov. Acesta ar fi încercat să se agațe de putere și i-a implorat pe germani să-i dea bani pentru a salva URSS.

Mihail Gorbaciov a supraviețuit încercării de lovitură de stat din partea unor ofițeri și membri KGB, dar s-a trezit președinte fără stat, privind neputincios cum republicile sovietice își revendicau independența rând pe rând. Una dintre greșelile făcute în acele zile de august a fost refugierea la dacha sa, în loc să se ducă direct la susținătorii săi din fața Casei Albe, după ce a fost eliberat din arestul la domiciliu, din stațiunea Foros, Crimeea.

Ștergerea trecutului

În zilele petrecute la dacha, Raisa Gorbaciov a șters o parte din trecut. A ars 52 de scrisori de la soțul ei, trimise din diverse vizite oficiale. Mihail i-a urmat exemplul și a ars și el o serie de documente. A aruncat în foc 25 de caiete cu însemnări despre viața politică, descrieri ale politicienilor și diverse proiecte. A păstrat doar jurnalul și documentele oficiale. Pe acestea din urmă le-a donat fundației care îi poartă numele.

"Der Spiegel" a intrat în posesia a peste 30.000 de pagini din aceste documente prin intermediul istoricului rus Pavel Stroilov care a făcut în secret copii în timpul unei burse primite chiar de la Fundația Gorbaciov.

Piața Tiananmen și Tbilisi

Occidentul îi este recunoscător lui Gorbaciov pentru că nu s-a opus militar destrămării URSS. Circumstanțele sunt însă neclare. Între 1989 și 1991, trupele sovietice au întreprins acțiuni împotriva oamenilor care se revoltau împotriva colosului. Fostul președinte susține că a aflat de intervenția trupelor sovietice în Georgia, la 8 și 9 august 1989, după șase ore. Rămâne un mister cine a ordonat reprimarea demonstrației pașnice din Tbilisi.

La 11 august, îi spunea însă social-democratului german Hans-Jochen Vogel că inamicii URSS s-au adunat în capitala georgiană, unde abuzează de procesul democratic, strigă sloganuri provocatoare și cer intervenția trupelor NATO. "Trebuie să acționăm ferm împotriva acestor aventurieri și să ne apărăm perestroika", îi spunea lui Vogel. Inamicii erau doar niște pașnici protestatari: din cele 20 de persoane ucise, 17 erau femei.

Documentele arată o atitudine surprinzătoare față de evenimentele din China. Când a fost anunțat la 4 octombrie 1989 că în jur de 3.000 de oameni au fost uciși în Piața Tiananmen, Gorbaciov a spus: "trebuie să fim realiști. S-au apărat, așa trebuie să facem și noi. Ce dacă au murit 3.000 de oameni?".

Gorbaciov a susținut întotdeauna sus și tare că nu a ordonat nicio intervenție în Lituania, ianuarie 1991. Nici atunci când fostul său apropiat Anatoli Cerniaev a recunoscut că liderul sovietic a fost de partea celor care au ucis 14 persoane la Vilnius.

Însemnări despre Helmut Kohl

Fostului cancelar german Helmut Kohl îi este dedicat un spațiu generos în documentele păstrate de Fundație. Kohl i-a rămas profund recunoscător și îndatorat lui Gorbaciov din mai multe motive. Nu a ridicat niciun deget pentru a împiedica dispariția RDG, nu s-a opus reunificării și nici măcar aderării Germaniei reunificate la NATO.

În 1991, Gorbaciov a sperat că va fi salvat de Kohl, cel despre care spunea într-o discuție cu liderul est-german Egon Krenz, la 1 noiembrie 1989, că "nu este cel mai mare intelectual, dar se bucură de popularitate".

Spargerea gheții

Treptat, gheața dintre cei doi lideri s-a spart, mai ales că Mihail Gorbaciov se confrunta cu mari probleme acasă. Popularitatea sa era în scădere, după ce reformele sale nu s-au făcut simțite și în galantare. Kohl a devenit atunci prietenul și consilierul său politic. Îl suna de nenumărate ori pentru a i se plânge de greutățile interne. Dorea ca liderul german să încurajeze Occidentul să salveze Uniunea Sovietică. Lucru pe care Kohl l-a încercat, sau cel puțin așa i-a promis lui Gorbaciov.

După ce Boris Elțîn a fost ales președinte al Rusiei, în 1991, cei doi s-au întâlnit în Ucraina. Kohl excludea atunci plecarea lui Gorbaciov și era îngrozit de gândul că URSS ar putea fi lăsată pe mâna unui om precum Elțîn. De altfel, cancelarul german respingea destrămarea uniunii. "Doar un măgar ar putea crede că va beneficia cineva de pe urma distrugerii URSS".

Bani pentru supraviețuire

Gorbaciov a profitat de prima prezență la un summit G7 pentru a cere cel puțin 30 de miliarde de dolari pentru a ajuta economia sovietică în agonie. A respins însă ideea unui Plan Marshall pentru URSS. În septembrie 1991, situația se înrăutățise atât de mult, încât Mihail Gorbaciov a făcut apel la ministrul german de Externe, Hans-Dietrich Genscher. I-a spus că are nevoie de două miliarde de dolari pentru a importa bunuri, unul spera să-l obțină din Orientul Mijlociu.

Kohl l-a trimis la Moscova pe reprezentantul său, Horst Köhler - viitor președinte al Germaniei, cu un miliard de mărci. Nu a mai folosit la nimic. Ucrainenii au votat pentru independență la referendumul de la 1 decembrie 1991. Zarurile fuseseră aruncate. Gorbaciov a demisionat la 25 decembrie și URSS a dispărut de pe harta lumii.

Citește și:

Germania a pierdut războiul cu URSS şi din cauza căilor ferate