Exclusiv Cum trăiesc israelienii si palestinienii la un an după atacul Hamas. Analist: "palestinienii nu sunt mai în siguranță decât civilii germani în '44-45”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Analistul Andrei Schwartz descrie cum trăiesc israelienii și palestinienii la un an de la atacul Hamas în Israel. El crede că s-a pierdut posibilitatea unei coexistențe precum cea dinaintea atacului, iar prezența militară israeliană în Gaza e singura care poate ține terorismul sub control.   

A trecut aproape un an de când armata israeliană a intrat în Gaza. FOTO: Profimedia
A trecut aproape un an de când armata israeliană a intrat în Gaza. FOTO: Profimedia

La un an de la atacul Hamas în Israel, din 7 octombrie 2023, conflictul continuă în zonă, în condițiile în care Israelul nu și-a atins obiectivele: eliberarea ostaticilor și demantelarea completă a Hamas. În plus, s-a demarat o operațiune împotriva Hezbollah, în Liban, și este posibilă o confruntare directă cu Iranul.

Atacurile Hamas s-au soldat cu 1.139 de morți, dintre care aproape 700 de civili dintre care 36 sunt copii. Au fost răpite 251 de persoane. De asemenea, 8.700 de persoane au fost rănite. 

La 7 octombrie 2023, de Sabat, mii de teroriști Hamas și civili palestinieni au intrat în sudul Israelului plecând din Fâșia Gaza și au săvârșit unul dintre cele mai barbare atacuri teroriste din istorie. Persoane mutilate, violate, copii omorâți fără discernământ.

Începând cu 3 octombrie, 112 ostatici au ieşit în viaţă din Gaza, fiind dați la schimb cu teroriști arestați în Israel, au declarat oficialii israelieni. Cea mai mare eliberare de ostatici a avut loc pe 24 noiembrie 2023, în timpul unei pauze în luptă.

Aproximativ 97 de ostatici rămân în Gaza, inclusiv cadavrele a cel puțin 33 de persoane despre care se crede că nu mai sunt în viață, potrivit oficialilor israelieni.

IDF a recuperat până acum rămășițele a 37 de ostatici în Gaza, cel mai recent găsind șase cadavre în Rafah la începutul lunii septembrie.

Câți militari israelieni au murit

726 de soldaţi israelieni au fost ucişi de la 7 octombrie 2023 și până la 7 octombrie 2024, conform Armatei Israeliene. Un număr de 380 au murit în atacurile din 7 octombrie şi 346 în luptele din Gaza începând cu 27 octombrie 2023, precizează Reuters. 4.576 de soldați au fost răniți.

La un an de la atacul Hamas împotriva Israelului, au fost bombardate peste 40.000 de ţinte în Fâşia Gaza. Armata israeliană a descoperit 4.700 de tuneluri şi a distrus 1.000 de locuri de lansare a rachetelor

Câti lideri Hamas au murit

În Gaza, peste 41.000 de persoane au fost ucise și peste 96.700 de persoane au fost rănite până la 3 octombrie, potrivit Ministerului Sănătății din Gaza, condus de Hamas, conform unei analize ABC News

Există suspiciunea că cel puțin 10.000 de oameni au fost îngropați sub dărâmături în Gaza, potrivit ONU, ceea ce înseamnă că numărul real al morților ar putea fi mult mai mare.

Cel puțin patru lideri Hamas au fost uciși de la începerea conflictului.

Armata israeliană a anunțat, la final de septembrie, că a efectuat un atac aerian asupra Siriei și susține că un înalt oficial al grupării militante palestiniene Hamas a fost ucis. Potrivit Forţelor de Apărare Israeliene (IDF), este vorba de Ahmed Muhammad Fahd, pe care îl identifică ca fiind responsabil pentru tragerea de rachete către Înălţimile Golan.

Saeed Atallah, un lider al aripii armate a Hamas, brigăzile al-Qassam, a fost ucis, în 5 octombrie, împreună cu trei membri ai familiei într-un atac israelian asupra unei tabere de refugiaţi palestinieni din oraşul Tripoli , din nordul Libanului, a anunțat sâmbătă presa afiliată Hamas.

Hamas declarat că liderul său din Liban, Fateh Sherif Abu el-Amin, a fost ucis împreună cu soția, fiul și fiica sa, într-un atac care a vizat casa lor dintr-o tabără de refugiați palestinieni din orașul sudic Tyre în primele ore ale zilei de luni, potrivit Reuters.

În 30 iulie, liderul Hamas, Ismail Haniyeh, a fost ucis la Teheran, în Iran.

Ce s-a întâmplat în ultimul an. Criză umanitară în Gaza

Înainte de război, în Gaza funcționau 36 de spitale, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Până la 30 august, 19 spitale şi-au încetat activitatea, iar restul de 17 sunt parțial în funcțiune, a spus OMS. În prezent, nu există spitale pe deplin funcționale, potrivit agenției globale de sănătate.

Agențiile de asistență au spus că personalul lor medical a fost reținut și a fost atacat, forțându-l să evacueze unitățile, ceea ce îi face pe civili să piardă accesul la îngrijiri medicale salvatoare.

De la începutul războiului, peste 1 milion de tone de ajutor au intrat în Gaza, din care 70% au fost produse alimentare, a declarat Departamentul Civil de Coordonare a Activităților Guvernamentale din teritorii din Israel într-o postare pe platforma socială X din 30 septembrie. .

Pe 2 octombrie, Philippe Lazzarini, comisarul general pentru Agenția Națiunilor Unite de Ajutor și Lucrări pentru Refugiații Palestinei din Orientul Apropiat, a declarat că peste 100.000 de tone de provizii de alimente sunt blocate în afara Gazei din cauza restricțiilor de acces, precum și a defecțiunii lege și ordine.

Experții ONU au spus că foametea s-a răspândit în toată Fâșia Gaza, dar Israelul neagă afirmațiile.

ONU mai susține că locuitorii din Gaza trăiesc în condiții „abisale” și că acordarea de ajutor umanitar continuă să fie o provocare.

În timpul unei conferințe de presă de luna trecută, Stéphane Dujarric, purtătorul de cuvânt al Secretarului General al ONU, a declarat că aproape 90% din „mișcările coordonate de răspuns umanitar între nordul și sudul Gazei de până acum în septembrie au fost fie refuzate, fie împiedicate”.

„Adevărul” analizează situația la un an de la atacul Hamas asupra Israelului și cum a schimbat acest atac situația din zonă la nivelul oamenilor obișnuiți cu analistul de securitate specializat pe Orientul Mijlociu, Andrei Schwartz.

Adevărul: Cât de tare au fost „arse podurile” unei eventuale concilieri dintre israelieni și palestinieni?

Andrei Schwartz: Să începem cu începutul:

Evreii (dar și creștinii) au statut de victime perpetue, confirm ideologiei islamice. În teritoriile conduse de musulmani, evreii sau creștinii trebuie fie uciși, fie convertiți la Islam, fie, eventual – li se permite să trăiască ca și cetățeni de rangul doi, dacă plătesc o taxă de protecție (și erau denumiți dhimmi).

După ce Regatele evreiești ale Israelui și Iudeei (care existau încă de cu 1100 de ani înainte de Isus) au fost înfrânte și apoi, după ce mulți evrei au fost trimiși în sclavie și exil de către Imperiul Roman, în zona au existat ocupații ale diverselor populații, culminând cu ocuparea teritoriului de către Imperiul Otoman. Mulți arabi au fost aduși din zona Egiptului și a Libanului și Siriei de astăzi, în ultima sută de ani. Evreii ramași în teritoriul Israelului de astăzi au fost permanent victime ale ocupanților, mai ales în perioada cruciadelor și, apoi, a ocupației musulmane (pe măsură ce noua religie și-a întins influenta peste zone tot mai largi, ajungând apoi să ocupe Spania, dar și până la porțile Vienei). În secolul XX, evreii din zona, devenita parte a ‘Mandatului Britanic’ au fost victime ale unor masacre oribile, precum cel din Hebron din 1929.

Revenind la momentul actual. Există 57 de state musulmane în lume, dintre care 22 sunt țări arabe. Nu știu câți musulmani de pe întreg mapamondul (1,8 miliarde în total) ar accepta ca evreii (15.8 milioane în total în lume) să aibă acel mic stat al lor. De aici începe problema.

Și asta se vede foarte bine dacă ne uitam la arabii din Gaza: Israelul s-a retras complet de acolo în 2005. Ce au făcut arabii de acolo? Au ales să fie conduși de gruparea teroristă Hamas și au început un proces de înarmare, de creare a unei infrastructuri de tuneluri pentru scopuri teroriste și, cel mai grav, la îndoctrinarea copiilor din Gaza spre ‘scopul nobil’ de a ucide evreii (chiar cu prețul vieții lor).

Inclusiv manualele de școală conțin asemenea incitare la masacre împotriva evreilor. Și acestea sunt tipărite din bani europeni, inclusiv din banii cetățenilor României. Putem să ‘mulțumim’ pentru asta europarlamentarilor care au preferat să închidă ochii în fața realității.

Din partea israeliană nu exista așa ceva, speranța evreilor este acea că va fi pace. Altfel, după ce încă de la declararea independenței statului în 1948, Israelul a fost atacat de armatele reunite ale țărilor arabe, apoi a învins și în 1967 și în 1973 – extinzându-și teritoriul, cel mai simplu și logic pentru statul evreu ar fi fost să păstreze acele teritorii câștigate prin sânge.

Cu toate acestea, Israelul a acceptat, în schimbul păcii, să cedeze Peninsula Sinai către Egipt, și apoi, să ofere 98% din teritoriul din Zona Yehuda și Shomron (adică acolo unde s-a născut Isus și unde este și Mormântul Patriarhilor poporului evreu – la Hebron) și întreagă zonă Gaza pentru arabii „palestinieni”. Israelul a fost, de asemenea, pregătit să cedeze Înălțimile Golan către Siria, tot în schimbul păcii. Și toate astea în condițiile în care Israelul este o țară mică, cât vreo 2 județe de la noi! Siria este de 9 ori mai mare, Irakul de 20 iar Iranul de 75 de ori mai mare.

Acum, după atacul terorist din 7 octombrie 2023 și după tot ceea ce a urmat, cum credeți că a evoluat percepția israelienilor asupra palestinienilor și invers?

Mare parte dintre cei circa 1.200 de oameni uciși în acea dimineață de dubla sărbătoare pentru poporul evreu (ziua de Shabat și sărbătoarea de Shmini Atzeret) erau dintre cei care considerau că pacea este posibilă cu arabii din Gaza și din Cisiordania (alt nume pentru Yehuda și Shomron). O doamnă, Vivian Silver, 74 de ani, mergea în Gaza și aducea copii arabi la spitale din Israel, pentru tratament medical oncologic de calitate). Israelienii au crezut că a fost răpită de teroriști, pentru că a dispărut în acea dimineață. Nu au crezut că ar putea fi ucisă, tocmai ea, cea care salvase nenumărați arabi! După circa o lună au fost descoperite probele ADN necesare identificării ei într-o grămadă de cenușă din casa ei.

Temerea este permanentă

La nivelul vieții oamenilor obișnuiți, care credeți că sunt marile schimbări care au intervenit după atacurile teroriste și încă persistă?

Temerea este permanentă, israelienii sunt bombardați în fiecare zi din toate direcțiile: din Gaza, din Liban, din Iran, Iraq, Yemen, Siria! Apoi, sunt atentate comise de arabi din teritoriile controlate de Autoritatea Palestiniană, ba chiar și unele comise de islamiști, cetățeni israelieni. Sunt mulți oameni care se deplasează cu dificultate, bătrâni sau persoane cu handicap, țintuite la pat, care nu pot să fugă către cel mai apropiat adăpost.

La nivelul securității personale, de exemplu, credeți că în situația de acum, pot fi palestinienii civili în siguranță în Fâșia Gaza?

Civilii palestinieni din Gaza au votat și sprijinit în modul cel mai conștient și activ masacrele Hamas din octombrie 2023. Au pregătit aceste masacre timp de decenii, cu larg concurs popular. Nu sunt mai în siguranță acum decât erau civilii germani în '44-45, după ce războiul început de familiile lor s-a întors acasă.

În orice caz, civilii neimplicați nu sunt țintele armatei israeliene și s-au făcut eforturi enorme pentru a-i proteja. Dacă Israelul voia să distrugă Gaza, ar fi continuat doar cu atacuri aeriene, nu ar fi trimis tinerii israelieni pe teritoriul pregătit de Hamas tocmai pentru asemenea capcane mortale (sute de israelieni au murit în operațiunile antiteroriste din Gaza).

Acele cifre vehiculate de întreagă media sunt o rușine pentru lumea occidentală. Preluam ad-literam declarațiile teroriștilor Hamas, chit că am râde dacă frații lor din Statul Islamic, Al Quaeda, ar încercă să ne facă să credem orice afirmă în ale lor declarații. Care sunt sursele din Gaza ale oricărei televiziuni și oricărui ziar din aceasta lume? Chiar teroriștii Hamas. De asemenea, care sunt sursele organizațiilor internaționale (ONU, Amnesty etc). Tot teroriștii Hamas.

Nu există niciun reporter independent acolo. Dacă a existat vreun Tik-Tok-er independent (au fost câteva cazuri), acesta a fost suprimat de către Hamas.

Armata israeliană a ucis circa 17.000 de teroriști în Gaza. Cu siguranță sunt și victime civile acolo, dar nici măcar una nu ar fi existat dacă Israelul nu ar fi fost trezit la 6 jumătate dimineața, sâmbăta, 7 octombrie - într-o baie de sânge. Și, foarte important, daca teroriștii nu ar fi afirmat că sunt pregătiți să repete acele masacre.

Cât despre afirmația ilogică a unora cum că Israelul a avut nevoie de un pretext pentru a ocupa Gaza - de ce a mai ieșit de acolo? Nimeni nu vrea să dețină acea zonă, nici macar Egiptul – căruia i-a fost oferit acest teritoriu pe care îl mai ocupase (între 1948 și 1967).

Dar, în cazul israelienilor? Sunt mai multe arme pe străzi cumpărate de civili pentru a se proteja? S-au amenajat mai multe buncăre în caz de atac terorist? Cum se deplasează oamenii la muncă, copiii la școală – există schimbări care au persistat?

Israelienii nu pot cumpără arme ‚la liber’ precum se întâmplă în anumite state americane, spre exemplu. Sunt mai puține arme per capita decât în multe țări europene. Nici măcar acum nu a crescut la un nivel suficient acest procent, pentru că statul nu vrea că cetățenii să trebuiască să se apare singuri. Părinții se uită în permanență la unde ar putea să fugă cu copiii lor, pentru că o noua salbă de rachete poate să fie lansată asupra lor în orice moment al nopții sau al zilei. Buncăre există, dar nu în toate clădirile. Cele mai vechi de 1991 nu au acele camere de refugiu care ulterior au devenit obligatorii la orice nou bloc de locuințe (după atacurile cu rachete Squd, lansate de Irak).

La nivelul economiei, cum vedeți viața palestinienilor din Fâșia Gaza? Având în vedere că despre economie nu prea putem vorbi, credeți că ajung la ei ajutoarele cu care să poată trăi?

Palestinienii au ales să folosească toate ajutoarele primite (miliarde de dolari, anual) pentru a dezvolta o armată teroristă și a o înarma și a-i construi infrastructura necesară scopurilor distructive. Inclusiv rețeaua de irigații sau de canalizare lăsate de Israel după retragerea completă din 2005 au fost refolosite pentru construcția de muniție și de tuneluri de atac. Nu exista voință acolo pentru a construi o societate normală, din niciun punct de vedere.

Israelienii încearcă să nu fie în mod conștient...sinucigași

Dar la nivelul Israelului, care a fost impactul asupra economiei în acest an care a trecut? Știm că un război cu mobilizare susținută întrerupe multe activități. Se vede asta în economie? Mulți palestinieni munceau în Israel în diferite domenii. În ce măsură mai e posibil acest lucru? S-a constatat o criză de resurse umane?

Economia Israelului a fost puternic lovită de acest an de război lansat de pe mai multe fronturi împotrivă sa. De la ratingul de țară, coborât cu doua trepte, la industria turismului, la agricultură, la toate domeniile de activitate posibile. Zeci de miliarde de euro costuri – doar pentru a se apară împotriva fanatismului încurajat și înarmat de la Teheran (cu complicitatea Moscovei, în special).

Mii de arabi veneau în Israel pentru a munci, mulți dintre ei au participat la masacrele din 7 octombrie, alții au furnizat harți detaliate ale satelor din sud, acolo unde fuseseră primiți că niste frați (inclusiv cu legenda, de exemplu: „camera fetiței de 10 ani la etaj; au și un câine-lup, trebuie să îl ucideți!”). Nu mai este posibil acest element de coexistență. Israelienii încearcă să nu fie în mod conștient...sinucigași.

Cum credeți că a evoluat discursul politic? Mai există loc pentru moderație la nivelul discursului politic în cele două țări? În Israel, exista deja o situație tensionată cu premierul Netanyahu. Cum vedeți viitorul politic al acestuia? Va fi el „salvat” de acest conflict?

Israelul încă speră la pace, dar este conștient că aceasta nu poate să fie făcută cu cei al căror unic scop în viață este să ucidă evrei. Discursul este surprinzător de moderat, cu mici excepții (miniștrii precum Dl Smotrich și Dl Ben Gvir). În partea araba ‚palestiniană’ nu a existat și nu există moderație. Cei care au încercat să facă ceva în aceasta privință, au fost uciși de către Hamas, de mult.

Viitorul premierului Netanyahu este ultima preocupare a cetățenilor israelieni în aceste zile. El este blamat tocmai pentru că a fost naiv, împreună cu mai toată conducerea politică, militară și de inteliggence a statului - înainte de 7 octombrie, lucru care a permis teroriștilor să atace prin surprindere.

Lecția este că atunci când vezi pregătirile inamicului care își dorește să te distrugă – trebuie să acționezi preventiv.

Și totuși, vedem cum, chiar și după masacrele de pe 7 octombrie, tot Israelul este blamat- acum când acționează pentru eradicarea teroriștilor. Ce ar fi fost pe străzile Londrei, Parisului, dar și la Universitatea Babeș-Bolyai sau la Sociologie la Universitatea București, dacă Israelul intra peste teroriști înainte de 7 octombrie? Răspunsul este evident.

Avem exemple în istorie care ne arată cum s-a revenit la o anumită normalitate, cât poate fi de normală situația în condițiile date, după evenimente să le zicem similare (cu toate că un astfel de atac terorist n-a mai existat și nici determinarea Israelului de a elimina Hamas/Hezbollah)? Ne dă istoria un răspuns la întrebarea: ce se vă întâmpla după război?

Acest conflict nu este unul precum cele din Europa, din trecut (Anglia - Franța, Germania - Franța etc), acelea erau unele pentru teritoriu, comerț, influență. Aici este vorba de un conflict unilateral, declanșat de incapacitatea islamiștilor de a accepta existența nu doar a unui stat al poporului evreu, ci în chiar existența acelui popor ca ne-musulman.

Hamas și Hezbollah (dar și regimul terorist de la Teheran) trebuie înfrânte militar, chiar dacă se vor regrupa ulterior. Trebuie să nu reprezinte o amenințare existențială la adresa Israelului. De aici se poate vorbi de pace în regiune. Și trebuie un proces de denazificare, la fel precum s-a procedat în Germania (doar în cea de Vest!) după înfrângerea ei din 1945.

Pe de altă parte, cred că sunt posibile două situații: având în vedere că o parte dintre analiști au susțin că Fâșia Gaza era o „închisoare în aer liber” pentru palestinieni, lucrurile să evolueze spre mai multă independență și libertate pentru aceștia vezi soluția celor „două state” sau un control mai mare al Israelului asupra Fâșiei Gaza? Care credeți că vă fi scenariul cel mai fezabil sau care este a treia cale, pe care nu am menționat-o?

Gaza nu era o închisoare, având în vedere că Egiptul controlează granița de sud a acelui teritoriu. Tocmai pe acolo au intrat cantitățile enorme de arme, rachete (în afara celor construite la fața locului) care au făcut posibile nu doar pogromul din „Sâmbăta neagra” ci și tirurile de mii de rachete care au continuat și continuă până astăzi (7 octombrie 2024). Israelul nu are alta variantă decât cea de a controla mult mai bine acel teritoriu. Din afară – s-a văzut că nu a putut să o facă cu succes. Nu văd altă variantă decât aceea a unei prezențe militare israeliene în continuare, acolo. Vorbeam de Germania nazista și de Imperiul Japonez înfrânte după al doilea război mondial. Prezența militară pe teritoriul lor a garantat că nu se pot regrupa să lanseze un nou atac asupra lumii.

Știri Externe



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite