Exclusiv Competiția UE-SUA pentru resursele Ucrainei. De ce nu a vorbit nimeni până la Trump despre mineralele ucrainenilor

Uniunea Europeană și-a manifestat interesul pentru resursele Ucrainei, mai ales după discuțiile privind acordul propus de Trump. Experta Ioana Constantin Bercean explică contextul și posibilele consecințe ale competiției dintre UE si SUA. 

Întâlnirea Trump-Zelenski de la Casa Albă a fost un fiasco FOTO: EPA-EFE

Controlul asupra resurselor naturale a fost un factor major în multe conflicte din trecut și contemporane. În războiul din Ucraina, discuția despre resursele minerale ale țării a devenit una esențială în contextul negocierilor pentru încetarea focului demarate de administrația Trump.

Ucraina deţine depozite uriaşe de elemente critice şi minerale, de la litiu la titan, care sunt vitale pentru fabricarea tehnologiilor moderne şi foarte râvnite în cursa globală pentru resurse. Ucraina are, de asemenea, rezerve vaste de cărbune, precum şi petrol, gaze şi uraniu, dar o mare parte din acestea se află în teritorii aflate sub control rusesc.

Administrația Trump a propus un prim draft al unui acord privind resursele Ucrainei, care a fost refuzat. S-a căzut de acord cu privire la o nouă variantă a acordului și părea că aceasta va fi semnată cu ocazia vizitei de vineri a lui Zelenski la Casa Alba. Din informațiile publice cu privire la acord, SUA ar fi obținut 50% din resursele minerale neexploatate acum în Ucraina, fără a da garanțiile de securitate cerute de ucraineni, care practic este principalul motiv al blocajului cu privire la semnarea acordului.

Uniunea Europeană a oferit, luni, 24 februarie, Ucrainei propriul acord privind „materialele critice”, pe fondul anunțului președintelui american Donald Trump că Washingtonul este aproape de a semna un acord cu Kievul cu privire la resursele minerale ale țării.

Comisarul european pentru strategie industrială, Stéphane Séjourné, a declarat că a prezentat o contrapropunere oficialilor ucraineni pe care i-a întâlnit la Kiev în timpul unei vizite a Comisiei Europene pentru a marca cei trei ani de la invazia rusă.

„21 din cele 30 de materiale critice de care are nevoie Europa pot fi furnizate de Ucraina în cadrul unui parteneriat reciproc avantajos”, a declarat Séjourné, potrivit AFP. „Valoarea adăugată pe care o oferă Europa este că nu vom cere niciodată un acord care nu este reciproc avantajos”, a subliniat comisarul european.

Cert este că pentru UE, care a contribuit cu 60% din efortul de război al Ucrainei și de la care se așteaptă să trimită trupe de menținere a păcii, acordul pentru resurse SUA-Ucraina pare a fi unul foarte dezavantajos. Mai ales dacă vorbim despre cheltuieli de reconstrucție a Ucrainei și despre costurile integrării țării în UE.

După întâlnirea de tristă amintire de la Casa Albă, se pune întrebarea dacă Ucraina se va reorienta spre oferta UE? Va putea UE să ofere garanții de securitate? Va reveni Zelenski la Casa Albă pentru a semna acordul propus de administrația Trump?

Experta în relații internaționale, specializată pe SUA și pe Orientul Mijlociu, Ioana Constantin Bercean explică, pentru „Adevărul” cât de importante sunt resursele Ucrainei în perspectiva unui armistițiu.

„Aici, probabil, s-ar putea să fie o bătălie între Uniunea Europeană și Statele Unite”

„Resursele minerale ale Ucrainei nu au apărut peste noapte. Și totuși, până acum, când administrația Trump a pus pe masă o posibilă negociere sau un posibil acord prin care Statele Unite să exploateze acele resurse, timp de trei ani de război... și nici înainte nu s-a discutat foarte mult despre o posibilă exploatare. Și asta, sigur, ne face să ne întrebăm de ce anume nu s-a pus în discuție așa ceva”, susține experta.

De ce nu a pus UE problema acelor resurse minerale? „Din discuțiile publice sau din ceea ce s-a făcut public din acel acord cu SUA, exploatarea acelor minerale presupune o altă formă de exploatare decât cea pe care Uniunea Europeană o avea până la începutul invaziei Federației Ruse în Ucraina. Adică UE se îndrepta spre o economie verde, spre resurse energetice din zona aceasta a Green Deal-ului. Asta poate să fie una dintre explicații pentru care UE nu a pus în discuție acele resurse”, arată Bercean.

Exploatarea resurselor respective înseamnă minerit, care vine la pachet cu un anumit grad de poluare, lucru care nu este congruent cu implementarea Green Deal-ului european.

„Acum, sigur că suntem într-o altă paradigmă, pentru că decuplarea aceasta de Federația Rusă, sau mă rog, decuplarea în mod direct pentru că gazul și petrolul rusesc au ajuns în Europa, prin India, prin Egipt, prin China, adică a fost o rută prin proxy, mai lungă, dar tot au ajuns în Europa resursele rusești. Acum, sigur, fiind într-o altă paradigmă, revine pe masă această problemă de exploatare a acelor resurse. Dar dincolo de resursele necesare pentru energie, pentru economia directă, înțeleg că este vorba și despre resurse consistente de litiu, iar litiul este folosit pentru baterii și asta, sigur, poate să fie o formă de energie pentru tot ce înseamnă tehnologie în viitor. Aici, probabil, s-ar putea să fie o bătălie între Uniunea Europeană și Statele Unite, dar vedem deocamdată că Statele Unite, prin administrația Trump, vin și pun pe masă ceva concret”, arată experta.

În paralel, a existat și o propunere din partea Uniunii Europene, dar nu s-a concretizat, se pare, sub forma unui acord, explică cercetătoarea.

„Ne amintim că și anul trecut președintele Zelenski avusese niște discuții cu administrația Biden, tot privind exploatarea acelor resurse și a mineralelor rare, în schimbul asigurării sau oferirii unor garanții foarte solide de securitate. Nu sunt foarte cunoscute detaliile discuțiilor dintre fostul președinte american și conducerea de la Kiev, în schimb ce pune administrația Trump pe masă e ceva mai concret”, detaliază Ioana Constantin Bercean.

Este greu să anticipam ce se va întâmpla cu resursele Ucrainei, în contextul în care nu a fost semnat acordul cu SUA.

„Liderii europeni s-au întâlnit la Londra pentru a căuta o soluție alternativă sau o soluție care să fie convergentă cu cea a Statelor Unite și toate soluțiile au mers înapoi spre Washington. Atât premierul britanic, cât și secretarul general al NATO au concluzionat că garanții de securitate extinse și solide pentru Ucraina nu pot exista fără implicarea Statelor Unite”, a susținut cercetătoarea.

Iar în ceea ce privește surse alternative de energie, spune Bercean, Europa se poate uita și înspre Orientul Mijlociu, pe lângă gazul lichefiat adus din SUA, care este foarte scump.

„Investițiile americane vor fi protejate”

Pe de altă parte, cât de sustenabil este un acord în care SUA obține 50% din resursele minerale al Ucrainei, dar trupele de menținere a păcii vor fi 100% europene? Mai ales dacă luăm în considerare faptul că statele europene au contribuit cu 60% din efortul de război.

„Europenii par a fi în dezavantaj. Sigur, efortul Europei pentru a ajuta Ucraina este într-adevăr mai mare decât cel american, cel puțin pe hârtie așa se vede, dar efortul european provine din mai multe state. Adică acea responsabilitate sau acea asumare de ajutorare a Ucrainei nu cade pe umerii unui singur guvern. Adică suma aceea sau procentul acela de 60% se împarte la 27 de state plus Marea Britanie. Și atunci, probabil, administrația Trump face un calcul pragmatic, în contextul în care povara financiară sau responsabilitatea aceasta de sprijin militar și financiar sunt împărțite între mai multe guverne”, explică Berceanu.

Cu toate că discursul care vine dinspre Washington are „un anume pragmatism, mercantilism, tranzacționalism” și acordul pare în dezavantajul Europei, specialista atrage atenția că „probabil primele venituri, primele câștiguri, nici nu se vor realiza în timpul administrației Trump. Lucrurile nu se vor întâmpla de pe azi pe mâine. Investițiile acestea americane, în urma cărora s-ar extrage acele minerale, se vor materializa peste 5 -10 ani. Deci este o investiție de durată medie și lungă.”

Berceanu susține că „acele echipamente care vor fi relocate acolo și oamenii - contractorii americani, muncitorii care vor veni din Statele Unite și din alte părți - reprezintă, în primul rând, o garanție de securitate, pentru că Statele Unite întotdeauna, în orice loc de pe această planetă unde au avut oameni – militari, contractori, muncitori, civili - și afaceri au asigurat și protecția acestora.”

Cercetătoarea face o paralelă cu situația din Orientul Mijlociu, unde există o adevărată rețea de baze militare, al cărui rol este și de a proteja investițiile și interesele strategice ale Americii în regiunea respectivă.

„Chiar dacă Statele Unite nu vor trimite trupe pe teren, cum se tot discută, rușii înțeleg acest lucru, anume că în momentul în care vor ataca sau vor avea intenția de a amenința, sub o formă sau alta, echipamentele de miliarde de dolari, civilii americani care vor fi în regiunea respectivă, asta ar însemna că Rusia atacă în mod direct Statele Unite și atunci nu am nicio îndoială că niciun președinte american, fie el Trump, fie succesorul domniei sale, va avea sau va ezita o secundă să își trimită soldați pentru a oferi protecție. Acesta este un lucru pe care probabil foarte multe lume îl scapă din vedere”, explică cercetătoarea.

Oportunități pentru România

Din perspectiva României, asta înseamnă nu numai securitate, ci și avantaje sau oportunități economice.

„Pentru că toate acele minerale vor trebui transportate din regiunea în care ele au fost exploatate, ori Marea Neagră poate fi o cale de transport foarte bună. Și asta înseamnă implicit securitate în regiunea Mării Negre, deci securitate pentru România”, arată Berceanu.

Cât despre faptul că SUA ezită să dea garanții de securitate, cercetătoarea explică: „Nu cunosc, și probabil nimeni nu cunoaște în detaliu ceea ce scrie în acel acord. Singurele realități cu care noi putem opera sunt acelea că Statele Unite au pus un acord pe masă. Acel acord ulterior a fost negociat, renegociat, rediscutat, reformulat și știm cu siguranță că documentul respectiv a fost aprobat de Parlamentul Ucrainei. Deci atunci când președintele Volodymyr Zelenski a plecat la Washington, a plecat cu un mandat din partea Parlamentului Ucrainean de a semna acel acord”.

Motivul pentru care președintele Ucrainei ezită este greu de speculat în contextul în care nu cunoaștem detaliile acordului, explică cercetătoarea.

„Probabil este și o formulă de negociere, pentru că ceea ce cred eu în acest moment - administrația Trump, pentru a putea să aducă Rusia la negocieri, trebuie să aibă o abordare din această diplomatică ce va permite fiecărei părți de a câștiga ceva. Ori dacă s-ar veni public cu un discurs din acesta prin care SUA își asumă oferirea de garanții solide de securitate, așa cum cere Ucraina, e posibil să vină în contradicție cu strategia negociatorilor americani de a nu îndepărta Federația Rusă de la negocieri” – explică Berceanu.

Planul lui Trump de a obține armistițiul trebuie să înceapă cu aducerea Moscovei la masa negocierilor, pentru că fără acest pas, războiul nu se va încheia.

Ce va câștiga Europa

Întrebată dacă un plan sustenabil de pace ar presupune un anume câștig pentru Europa, în contextul în care urmează un proces de reconstrucție a Ucrainei, dar și un proces costisitor de integrarea europeană, Berceanu a susținut:

„Cu siguranță că și europenii își doresc și probabil va fi o formulă din aceasta în care și Europa va avea partea ei de câștig. Dar nu cred că în acest moment poate fi vorba despre un tratat de pace. Noi vom pleca probabil de la un armistițiu de încetare a focului pe o perioadă temporară. Abia de acolo vor începe negocierile adevărate pentru găsirea unei soluții”.

În acest moment, obiectivul principal pe care toată lumea îl dorește să-l atingă este o pace sustenabilă în Ucraina: „Adică oferirea unor garanții de securitate Ucrainei, astfel încât Federația Rusă să fie descurajată în a începe un alt război, în a invada din nou teritoriile ucrainene.”

Ce va câștiga Europa? „Sigur că asta rămâne de văzut, pentru că deocamdată Europa investește foarte mult în efortul de război ucrainean. Va fi partea aceasta de reconstrucție, în care vor fi implicate firme europene. Apoi, sigur, economia ucraineană va fi integrată în cea europeană. Și atunci, sigur că pe parcurs se va ajunge la un soi de echilibrare a acestor costuri imense de susținere a războiului”, a concluzionat Ioana Cosntantin Berceanu.