Concluzii după summitul de la Londra. Comparaţie între echipa Trump şi conducerea UE

Din păcate, asistăm la o rupere, să sperăm temporară, a legăturilor dintre America şi Europa. Şi asta din vina noii conduceri a Americii, a lui Trump, în primul rând, care în afară de egoism, narcisism, „salată” de vorbe, spirit de mafiot, afacerism, nu înţelege nimic din lumea de azi. Cum a ajuns un astfel de personaj în fruntea Americii este o altă discuţie. Dar America are anticorpii necesari să  repare ce a greşit ducându-l pe Trump în fruntea ţării.

FOTO EPA EFE

Ce s-a întâmplat la Casa Albă

A fost un scenariu pregătit cu grijă de Trump şi Vance, prin care au urmărit să-l umilească şi jignească pe Zelenski, să arate întregii lumi ce „tari” sunt Trump şi Vance. În al doilea rând, să-l convingă pe Zelenski să accepte „pacea” oferită de americani, cu acordul lui Putin. Pentru această pace, Trump a cerut Ucrainei  500 de miliarde de dolari, cu un câştig de 500% comparativ cu ce a cheltuit America în războiul din Ucraina. Spirit de mafiot!

Faptul că presa a fost de faţă la „negocierea” tratatului de pace este prima dovadă că asta a avut în plan echipa Trump. Apoi, vicepreşedintele Vance, care nu prea avea ce să caute acolo, a dezlănţuit primul atacul la Zelenski, acuzându-l de câte în lună şi stele. Zelenski s-a apărat, şi a ieşit ce a văzut toată lumea.

Trump a refuzat să discute despre garanţiile unui acord de pace durabil şi echitabil, şi care ar fi contribuţia Americii la acest acord.

Mai nou, administraţia americană îi cere lui Zelenski să-şi ceară public scuze pentru cele întâmplate la Casa Albă, deşi toată lumea a văzut că Zelenski a fost cel umilit, jignit,  şi terfelit de echipa Trump, în frunte cu Vance.

Care erau cerinţele americane?

Zelenski să fie respectuos faţă de echipa Trump, să stea cu capul plecat,  să le multumumeasca, deşi o făcuse deja de zeci de ori. Mai rămânea să le pupe mâinile, eventual şi picioarele, ca lumea întreagă să vadă cine este şeful lumii la momentul actual.

Zelenski să fie mai amabil cu Putin, să-l înţeleagă şi să negocieze cu el pacea. Adică Putin năvăleşte peste tine în casă şi curte, îţi omoară copii, adulţi, mame, femei însărcinate, 400.000 de militari, îţi distruge infrastructura, îţi goneşte din casă 10 milioane de ucrainieni care au emigrat, iar Zelenski trebui să-l înţeleagă şi să negocieze cu el.

Sunt două explicaţii posibile. Fie Trump este dus cu pluta şi nu ştie ce face, ce spune şi ce gândeşte, fie are un deal precis cu Putin, să-l oblige pe Zelenski să accepte condiţiile lui Putin, contra altor multe sute de miliarde de dolari din bogăţiile naturale ale Rusiei. Personal înclin spre a doua variantă, potrivită cu personalitatea lui Trump.

Care sunt condiţiile lui Putin, pe care Zelenski trebuia să le „negocieze”? Ucraina să cedeze ruşilor teritoriul din cele patru regiuni, ocupat şi încă neocupat, să se asigure demilitarizarea Ucrainei, adică renunţarea la propria armată, şi denazificarea Ucrainei, însemnând plecarea actualei conduceri şi înlocuirea ei cu una obedientă Rusiei, gen Lukașenko din Belarus. Ce este de negociat aici? Nimic! Dar Trump voia negociere, pentru ca el să se prezinte lumii drept cel care a reuşit să oprească războiul!

Ce a hotărât UE ieri la Londra

Într-o discuţie de două ore, în spatele uşilor închise, importanţi lideri ai UE, între care şi Ilie Bolojan (posibil ca Iohannis, dacă mai era preşedintele României, să nu fie invitat), au decis, conform unui rezumat realizat de ziaristul  Marco Badea:

-să continue ajutorul militar pentru Ucraina și să intensifice sancțiunile economice împotriva Rusiei.

-Regatul Unit, Franța și alte țări lucrează la un plan de oprire a războiului, care va fi discutat și coordonat cu Statele Unite, despre care Starmer spune că nu crede că a devenit „un aliat nesigur”.

-Starmer a subliniat că Europa trebuie să facă eforturile majore pentru securitatea continentului, dar acordul de pace trebuie să aibă și sprijinul Statelor Unite.

-Marea Britanie va permite Ucrainei să utilizeze 1,6 miliarde de lire sterline din fonduri pentru export pentru achiziția a peste 5.000 de rachete de apărare aeriană, produse în Belfast.

-Starmer confirmă că Regatul Unit este gata să contribuie cu „soldați pe teren și avioane în aer” pentru a susține implementarea unui acord de pace în Ucraina.

-Starmer afirmă că scopul garanțiilor oferite Ucrainei este prevenirea unui nou război și menținerea stabilității în Europa și în Marea Britanie.

-Premierul Marii Britanii  avertizează că, dacă războiul nu este stopat în Ucraina, acesta ar putea avea repercusiuni și asupra Mării Britanii, subliniind necesitatea unui acord solid și bine apărat.

-Keir Starmer spune că s-a decis asigurarea suveranității și securității Ucrainei în orice acord de pace, iar Ucraina trebuie să fie implicată în negocieri.

-Întrebat de ce crede că Rusia va semna un acord de pace creat de Europa, din care Moscova nu face parte,  Starmer spune că „desigur” un acord va trebui să includă și Rusia, dar că regimul lui Putin „nu poate dicta termenii”.

Deosebirea între comportamentul echipei Trump şi a liderilor europeni este evidentă. Spre deosebire de Trump, Europa pune la baza negocierilor cu Rusia principii morale, valorile democraţiei şi ale dreptului internaţional, între care suveranitatea şi integritatea teritorială ale statelor sunt esenţiale. Pentru Trump nu contau.

Ce trebuie să facă Europa în continuare

Ruptura dintre Europa şi echipa Trump este evidentă acum. La întâlnirea de ieri de la Londra au participat şi Turcia, cu a doua cea mai mare armată din lume, după cea americană, şi Canada, ţări din afara UE.

Japonia, Coreea de Sud, Australia şi alte ţări se alătură eforturilor Europei de rezolvare a conflictului din Ucraina. Macron spune că dacă Europa cedează, vor urma a fi ocupate de ruşi alte ţări, Republica Moldova şi, posibil, România.

Europa trebuie să se bazeze pe forţe şi resurse proprii, atâta timp cât  Casa Albă este ocupată de oameni ca Trump şi Vance.

Reacţia americanilor de rând la cele întâmplate la Casa Albă s-a concretizat în manifestaţii de stradă, de susținere a Ucrainei, în multe oraşe americane, şi la alungarea lui Vance dintr-o staţiune turistică de schi, ca răspuns la comportamentul acestuia faţă de Zelenski. Este posibil ca reacţia negativă a  presei şi a populaţiei Americii să ia amploare, pentru că deciziile aiuristice ale echipei Trump nu se reduc la cele referitoare la Ucraina.

Forţa economică, financiară, comercială, tehnologică şi militară a Europei, Canadei, Japoniei, Coreei de Sud, Australiei, va trebui să-i demonstreze lui Trump şi echipei sale, Rusiei,  că nu pot face ce vor ei pe lumea asta, că nu sunt singurii care pot decide soarta lumii.

România, prin Ilie Bolojan, a avut o atitudine convergentă cu celelalte state europene, aducând România la masa deciziilor esenţiale privind soarta Europei şi a lumii. În cele două săptămâni de când este preşedinte interimar, Ilie Bolojan a demonstrat că înţelege rolul preşedintelui României,  valorile democraţiei şi ale statului de drept.

În sprijinul Europei vine şi faptul că Rusia este la sfârşitul resurselor sale economice şi militare, şi obligată să accepte condiţiile occidentului, înainte de capota definitiv economic şi militar. După 6 luni de război, Rusia n-a fost în stare să recâştige teritoriile ocupate de Ucraina în regiunea Kursk, şi să avanseze decisiv în Donbas, prin ocuparea oraşului Pokrovsk. Inflaţia şi reacţia populaţiei Rusiei, care s-a săturat de război şi nu vede nimic pozitiv pentru Rusia în continuarea războiului, aduce un avantaj presiunilor Europei asupra Rusiei, chiar în absenţa sprijinului american.

În concluzie, deşi echipa Trump înţelege altfel situaţia geostrategică mondială, sunt şanse ca eforturilor ţărilor europene, plus Canada, Japonia, Coreea de Sud, Australia, să ducă la încheierea conflictului din Ucraina. Ar fi culmea ca administraţia Trump să treacă cu arme şi bagaje în tabăra Rusiei. Nu cred că poporul american ar accepta aşa ceva.