Succesiunea lui Dalai Lama. Planul Beijingului de a controla alegerea liderului spiritual tibetan

Autoritățile de la Beijing își intensifică eforturile pentru a controla procesul tradițional de selectare a succesorului lui Dalai Lama, pe măsură ce liderul spiritual tibetan a împlinit vârsta de 91 de ani. În timp ce Tenzin Gyatso, actualul Dalai Lama, susține identificarea rînduită prin metodele tradiționale, Partidul Comunist Chinez (PCC) insistă că decizia aparține guvernului central de la Beijing, o mutare interpretată de analiști ca o încercare de consolidare a controlului asupra Tibetului și de extindere a influenței geopolitice în regiune, scrie The Telegraph.

Dalai Lama are 91 de ani/FOTO:EPA/EFE

Disputa asupra metodei de selecție

Anul trecut, Tenzin Gyatso, născut în 1935 și recunoscut ca al 14-lea Dalai Lama, a reafirmat că următoarea sa reîncarnare va fi căutată exclusiv prin metodele religioase tradiționale. Acest proces implică o comisie de căutare care analizează texte sacre, viziuni și semne spirituale pentru a identifica un număr restrâns de copii, care sunt ulterior testați dacă recunosc obiecte aparținând predecesorului lor.

În replică, guvernul chinez a declarat că orice decizie finală revine exclusiv Beijingului. Oficialii chinezi cer utilizarea metodei „urnei de aur”, un sistem de tragere la sorți introdus în secolul al XVIII-lea de dinastia Qing, prin care un candidat este ales dintr-o listă preaprobată de stat. Actualul Dalai Lama respinge această procedură, argumentând că nu face parte din tradiția pură tibetană și că rezultatul ar fi manipulat politic.

Observatorii politici subliniază că ingerința Chinei ar putea duce la apariția a doi lideri spirituali concurenți: un Dalai Lama „oficial”, recunoscut de Beijing, dar respins de comunitatea tibetană, și un altul ales prin metode tradiționale, cel mai probabil în afara granițelor Chinei.

Un precedent în acest sens a avut loc în 1995, când băiatul recunoscut de Dalai Lama ca fiind noul Panchen Lama — al doilea cel mai important lider religios din Tibet — a dispărut împreună cu familia sa, fiind înlocuit de autoritățile chineze cu un candidat propriu, lipsit de legitimitate în rândul credincioșilor.

Mizele economice și geopolitice din Tibet

Interesul crescut al Beijingului pentru controlul instituției religioase din Tibet este strâns legat de factori strategici și economici precum:

Securitatea frontierelor: Regiunea de graniță cu India rămâne extrem de sensibilă. Beijingul își extinde pretențiile teritoriale, revendicând provincia indiană Arunachal Pradesh sub denumirea de „Tibetul de Sud”.

Resurse energetice: Dezvoltarea tehnologiilor de transport al energiei la înaltă tensiune permite Chinei să transfere energia solară și hidroelectrică produsă în Tibet către provinciile sale estice industrializate.

Zăcăminte minerale: Solul tibetan adăpostește rezerve importante de minerale critice pentru industria tehnologică modernă.

Politica de asimilare și legislația transnațională

De la anexarea Tibetului în 1950, autoritățile chineze au încercat să contracareze influența culturală și spirituală a lui Dalai Lama. După eșecul tentativelor timpurii de asimilare prin măsuri economice și îndoctrinare politică, administrația președintelui Xi Jinping a adoptat începând cu anul 2014 o politică mai severă, denumită oficial „sinicizarea religiilor”. Aceasta presupune alinierea tuturor doctrinelor religioase la ideologia de stat, restricționarea predării limbii tibetane și extinderea sistemelor de supraveghere în masă.

Mai mult, o nouă lege privind „unitatea etnică” extinde jurisdicția legală a Chinei la nivel internațional, permițând urmărirea în justiție a persoanelor din afara țării care critică politicile etnice ale Beijingului.

Implicațiile internaționale ale succesiunii

Viitorul proces de succesiune riscă să genereze tensiuni diplomatice majore pe plan global.

India, țara unde își are sediul guvernul tibetan în exil și unde este cel mai probabil să fie localizat viitorul succesor, se va afla sub o presiune diplomatică intensă din partea Beijingului, alături de alte state majoritar budiste din regiune, precum Nepal, Bhutan sau Mongolia.

Relațiile dintre China și Statele Unite ar putea, de asemenea, să se deterioreze. Legislația americană actuală (Tibetan Policy and Support Act) prevede sancțiuni economice și diplomatice împotriva oricărui oficial chinez care intervine direct în numirea liderilor religioși tibetani, notează The Telegraph.