Demonstrația de forță a lui Trump în Orientul Mijlociu riscă să vulnerabilizeze SUA în raport cu China

Cea mai recentă escaladare din Orientul Mijlociu, declanșată de acțiunile militare ale SUA și Israelului împotriva Iranului, creează riscuri pe termen lung pentru Beijing, dar oportunități pe termen lung, permițându-i să profite din nou de pârghia mineralelor critice în raport cu Washingtonul, se arată într-o analiză The Guardian.

FOTO SHUTTERSTOCK

Deși China a condamnat oficial atacurile, extinderea conflictului ar putea servi pe termen lung intereselor sale geopolitice, prin tensionarea resurselor militare americane și deturnarea atenției Washingtonului de la Asia, în special de la Taiwan.

Demonstrația de forță a SUA în Orientul Mijlociu ar putea juca în beneficiul Chinei, care ar fi în poziția de a juca din nou cartea dominației în materie de minerale critice, mai ales în domeniul apărării, în măsura în care acestea sunt necesare pentru armele americane.

Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a denunțat atacurile ca fiind „inacceptabile” și a cerut încetarea focului - un limbaj consecvent cu poziția mai largă a Beijingului față de ceea ce descrie drept o politică externă americană tot mai imprevizibilă sub Donald Trump. Declarații similare au urmat și în cazul acțiunii Washingtonului împotriva președintelui venezuelean Nicolás Maduro.

China s-a poziționat constant ca apărătoare a suveranității și stabilității internaționale. Totuși, Beijingul oferă rareori sprijin material substanțial partenerilor mai mici aflați sub presiunea Washingtonului.

Șocul petrolului: un risc gestionabil, dar real

Cea mai imediată vulnerabilitate a Chinei este legată de piața energetică. Aproximativ 80% din petrolul exportat de Iran ar ajunge în China, reprezentând circa 13% din importurile sale maritime de țiței. Din cauza sancțiunilor americane, o mare parte din acest petrol este redirecționată prin intermediari precum Indonezia sau Malaezia, ceea ce face dificilă estimarea exactă a volumelor.

O întrerupere a livrărilor iraniene ar afecta China, dar nu ar fi devastatoare. Totuși, momentul este delicat. SUA au consolidat recent controlul asupra sectorului petrolier din Venezuela - o altă sursă de petrol ieftin pentru China, deși mai redusă ca volum.

Potrivit unei analize a Centrului pentru Politici Energetice Globale al Universității Columbia, peste 20% din importurile de petrol ale Chinei în 2025 provin din state aflate sub sancțiuni, inclusiv Iran, Venezuela și Rusia. Or două dintre aceste lanțuri de aprovizionare se află acum sub presiune. Prețul petrolului a crescut deja, țițeiul Brent atingând un maxim al ultimelor 14 luni, de 82 de dolari pe baril.

Creșterea prețurilor vine într-un moment sensibil pentru economia chineză. Extinderea rapidă a infrastructurii pentru inteligență artificială și a centrelor de date a dus la o creștere accentuată a cererii de energie. Potrivit economistei Alicia García-Herrero de la Natixis, perioada petrolului semnificativ sub prețul pieței este în declin, complicând calculele energetice  pe termen lung ale Beijingului .

 „Nu vine într-un moment potrivit pentru China”, a apreciat ea.

Rezerve strategice și măsuri preventive

China nu a stat însă pasivă. Acordul strategic de 400 de miliarde de dolari semnat cu Iranul în 2021 a fost implementat doar parțial, limitând expunerea financiară a Beijingului în cazul unei schimbări a regimului de la Teheran. În același timp, China și-a majorat semnificativ stocurile de țiței anul trecut.

Importurile au crescut cu 4,4%, iar peste 80% din această creștere ar fi fost direcționată către constituirea de rezerve. Această strategie, probabil anticipând șocuri geopolitice, oferă Chinei un tampon care ar putea susține aprovizionarea timp de câteva luni, chiar și în cazul unor perturbări în strâmtoarea Hormuz.

Paradoxal, unii analiști consideră că prețurile ridicate ale petrolului ar putea afecta mai mult Washingtonul decât Beijingul. Trump se confruntă cu presiuni interne pentru a controla inflația înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, iar prețul energiei rămâne un subiect politic sensibil.

Un moment critic în plan militar

Cea mai importantă oportunitate pentru Beijing ar putea apărea în domeniul industrial-militar.

Ofensiva asupra Iranului riscă să epuizeze stocurile de armament ale SUA și Israelului. Pentagonul și-a exprimat deja în trecut îngrijorarea privind diminuarea rezervelor, suspendând temporar livrările către Ucraina. Rapoarte recente indică faptul că SUA dețin doar aproximativ 25% din sistemele Patriot necesare planificării militare.

Totuși, operațiunea din Orientul Mijlociu implică desfășurarea unor sisteme avansate precum Patriot și THAAD, avioane F-35 și alte echipamente de ultimă generație. Toate depind de semiconductori și sisteme radar care utilizează galiu - un mineral critic a cărui producție este dominată de China.

În timpul precedentului conflict comercial sino-american, Beijingul a restricționat exporturile de galiu, perturbând lanțurile globale de aprovizionare și forțând mâna Washingtonului în negocierile comerciale. În condițiile în care alternativele sunt încă în fază incipientă, dependența americană rămâne semnificativă.

Un conflict prelungit ar reduce resursele disponibile pentru un eventual scenariu legat de Taiwan și ar putea oferi Chinei un avantaj suplimentar prin controlul asupra materiilor prime esențiale pentru refacerea stocurilor militare.

Unii analiști sunt de părere că decizia lui Trump de a deschide un nou front militar într-un moment în care SUA încă depinde de China pentru materie primă crucială pentru industria de apărare va întări poziția Chinei în cadrul viitoarei întâlniri Trump-Xi de la Beijing.

„Beijingul va fi încântat să vadă că SUA cheltuiește muniții și interceptori rari într-un teatru secundar. Reducerea stocurilor existente de arme nu numai că va diminua resursele disponibile pentru o eventuală situație de urgență în Taiwan, ci dominația Chinei în domeniul mineralelor critice i-ar putea conferi un avantaj în ceea ce privește producția de arme noi”, apreciază Joseph Webster, cercetător principal la think-tank-ul Atlantic Council.

Matthew P Funaiole, cercetător principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, observă că galiul este utilizat în principal în senzori, mai degrabă decât în componentele consumabile ale majorității munițiilor. „Vulnerabilitatea pe termen lung nu constă în lansarea acestora, ci în capacitatea de a fabrica, moderniza și repara ecosistemul mai larg al sistemelor bazate pe galiu.”

Taiwan, tot mai jos pe lista priorităților

Poate cea mai importantă consecință pentru Beijing este distragerea atenției strategice a SUA. Un conflict prelungit consumă resurse militare, politice și logistice. Pentru China,  fragmentarea atenției americane reprezintă avantaje strategice.

Deși Washingtonul susține că poate gestiona simultan mai multe teatre de operațiuni, implicarea într-un conflict imprevizibil și extins pune inevitabil presiune pe capacitățile sale, creând mai degrabă avantaje decât pericole pentru Beijing.

Cu toate acestea, se întrevăd riscuri pentru China. Unii analiști consideră că eliminarea unui alt lider al unui partener strategic al Chinei în doar câteva luni va afecta atractivitatea Chinei pentru țările din Sudul Global. În ultimii trei ani, Iranul a aderat la Organizația de Cooperare de la Shanghai și la BRICS, două organizații multilaterale conduse de China.