VIDEO Strigătul copiilor fără copilărie

Numărul minorilor neglijaţi, bătuţi sau trimişi la cerşit a crescut cu aproape 75% în 2009 faţă de anul 2008

Condiţiile tot mai proaste de trai ale românilor îi obligă pe mii de copii să afle de la vârste tot mai fragede ce înseamnă abuzul. Numărul minorilor neglijaţi, bătuţi sau trimişi la cerşit a crescut cu aproape 75% în 2009 faţă de anul 2008, arată o statistică a Asociaţiei Telefonul Copilului.

„Sper că dumneavoastră puteţi schimba viaţa acestor copii", aşa a început povestea a trei fraţi, relatată de educatoarea lor la 116 111, număr de telefon cu apel gratuit, pus la dispoziţie de Asociaţia Telefonul Copilului.

Cei mici locuiau cu părinţii într-o casă cu o singură cameră, construită din materiale refolosite, lângă o rampă de gunoi.

„Casa" nu era racordată la curent electric, nu avea grup sanitar, gaze naturale sau apă curentă, iar în jurul ei domneau resturile menajere.

Mâncarea primită era un motiv de sărbătoare, iar hainele de pe ei rămâneau aceleaşi, indiferent de anotimp. Aveau, în schimb, păduchi şi zgârieturi pe mâini şi pe picioare, leziuni deschise la nivelul scalpului şi infecţii în cavitatea bucală.

Citiţi şi:

Maltrataţi de propriii părinţi

Bacău: Număr alarmant de copii abuzați în 2009

Tot mai mulţi copii din Bihor sunt abuzaţi fizic, chiar de membrii familiei sau cunoștințe

Mai mult, locuiau în acea singură cameră cu o tânără seropozitivă care întreţinea relaţii sexuale cu tatăl lor.

„În urma acestui strigăt de ajutor, am semnalat situaţia copiilor către autorităţile locale. Sesizarea făcută a condus la realizarea unei anchete sociale de reprezentanţii Protecţiei Copilului. Cei trei fraţi se află în prezent în grija unui asistent maternal", a povestit Laura, consilier în cadrul Asociaţiei Telefonul Copilului.

Pe cont propriu la 9 ani

La dispeceratul Asociaţiei Telefonul Copilului, fiecare apel se poate transforma într-o poveste sfâşietoare. Ana-Maria, una din vocile care încearcă să salveze destinele micuţilor care sună aici sau să-i îndrume pe adulţii care caută disperaţi ajutor, îşi aminteşte de unul dintre cele mai cutremurătoare cazuri pe care le-a întâlnit.

„Situaţia fetiţei despre care vă vorbesc era cunoscută în tot satul. Asta pentru că, de obicei, vecinii erau cei care se îngrijeau ca micuţa să mănânce", explică Ana-Maria.

Bătaia încasată în mod repetat îi împinge pe copii să-şi denunţe propriii părinţi

Fetiţa de nouă ani locuia cu mama ei, însă femeia era prea ocupată pentru a se îngriji de copil. Astfel, micuţa ajungea să stea singură acasă şi zile întregi, aşteptând ca la întoarcere, mama să-şi facă puţin timp şi pentru ea.

„Se obişnuise atât de mult cu foamea, cu mizeria, cu sărăcia şi cu lipsa mamei, încât la cei nouă ani ai ei i se părea normal să fie pe cont propriu", povesteşte Ana-Maria.

Însă, dincolo de toate neajunsurile, fetiţa avea o mare dorinţă. Să meargă la şcoală. Mama pierduse toate actele şi nici nu se arăta interesată să le recupereze. Iar fără ele, înscrierea fetiţei în învăţământul primar era imposibilă.

Un vecin a decis să sune la Telefonul Copilului. Aşa a ajuns Ana-Maria să afle de această poveste şi să ia legătura cu cei de la Protecţia Copilului. Fata se află acum în grija unui asistent maternal.

„Are parte de un cămin, de mese calde zilnic, de atenţie, şi de ce nu, de o familie. Iar anul acesta va merge la şcoală", a adăugat Ana-Maria.

În loc de şcoală, foame şi bătaie

„Vă rog, ajutaţi-mă să pot merge din nou la şcoală!", i-a spus Mădălinei o voce timidă aflată la celălalt capăt al firului. Era a unui băiat de 16 ani, care, la încurajările consilierului Asociaţiei Telefonul Copilului, a început să-şi povestească trista copilărie.

Băiatul îşi petrecuse cea mai mare parte a vieţii într-un centru de plasament. Pe când avea 13 ani însă, a fost nevoit să se întoarcă la familia lui naturală, cea care nu-l dorise de la bun început, pentru că nu mai erau locuri în centru.

Mama nu s-a preocupat niciodată de educaţia fiului ei, iar băiatul a fost obligat să întrerupă studiile. Femeia care-l născuse îl jignea şi-l bătea. De aceea, copilul a ales să plece de acasă şi să locuiască la o rudă.

„Aici a fost nevoit să îndure foamea, întrucât acea persoană, deşi bine intenţionată, nu-i putea oferi mai mult decât un acoperiş deasupra capului", povesteşte Mădălina.

Băiatul nu a încetat să spere că într-o zi va avea banca lui într-o sală de clasă şi că va fi la fel ca ceilalţi copii de vârsta lui. „Într-o zi a decis să ne sune, iar din acel moment viaţa lui s-a schimbat", spune Mădălina.

Cu sprijinul autorităţilor locale, băiatul a fost înscris în alt centru de plasament, în care poate duce un trai normal. „S-a întors la şcoală şi ne mai sună din când în când să ne spună că ia note mari şi că e recunoscător pentru viaţa lui cea nouă", mai povesteşte Mădălina.

„Vă sun pentru un grup de copii! Dacă nu intervine cineva, nu mai au nicio şansă!", aşa s-a terminat drama prin care au trecut 16 copii între 10 şi 16 ani care nu văzuseră niciodată o sală de clasă.

Fără nume şi fără acte

Copiii împărţeau două camere cu cei şase părinţi care lucrau într-o fermă. Nu aveau apă curentă, nici hai­ne pe măsura lor. Nu ştiau să-şi dorească computere sau jocuri video, lucruri normale pentru cei de vârsta lor, îşi doreau în schimb să meargă la şcoală pentru a învăţa să-şi scrie corect propriile nume şi să aibă acte de identitate.

 „Nu aveau nume, iar pentru cei din jur nici nu existau", a povestit Loreta, consilier şi ea la Telefonul Copilului.

Imediat ce cazul a ajuns la urechile Loretei, o echipă a Protecţiei Copilului s-a deplasat la ferma respectivă. Inspectoratul Şcolar a luat apoi măsuri pentru înregistrarea într-o formă de învăţământ. Ei vor putea să înveţe să scrie şi să citească, să-şi exerseze semnătura şi să privească încrezători către viitor.

74,8% este creşterea cazurilor de abuz asupra minorilor din România înregistrată în 2009, comparativ cu anul 2008.

33.999 de apeluri s-au înregistrat în 2009 la Telefonul Copilului, faţă de doar 9.868 la câte au răspuns consilierii asociaţiei în 2008.

5.297 de cazuri au necesitat intervenţia autorităţilor în vederea protejării drepturilor copilului în 2009, comparativ cu 3.030 de cazuri în care s-a intervenit în anul precedent.

Grijile şi frustrările părinţilor apasă pe umerii copiilor

Aproape o zecime dintre copiii români sunt trimişi la cerşit de părinţi sau de rude

Realităţile economice din România şi creşterea ratei şomajului nu-i afectează numai pe adulţii care rămân fără nicio sursă de venit de pe-o zi pe alta, ci şi pe copiii acestora.

„Copiii sunt cei care suferă cel mai mult de pe urma crizei întrucât asupra lor refulează părinţii frustraţi de pierderea locurilor de muncă. Astfel, unii ajung să lucreze de la vârste fragede cot la cot cu părinţii lor, în gospodărie, alţii sunt crescuţi de bunici pentru că părinţii lor au plecat la muncă în afară şi au uitat de ei", crede Cristina Liberis, preşedintele Asociaţiei Telefonul Copilului.

Astfel îşi explică şi Cătălina Florea, directorul executiv al asociaţiei, numărul mare de apeluri primite în 2009, comparativ cu cele înregistrate în anul precedent.

La urechile celor zece consultanţi care lucrează în ture, 24 din 7, ajung cele mai diverse probleme. Adulţii sau copiii care sună aici denunţă cel mai adesea un caz de abuz- fie că este vorba despre violenţă fizică sau verbală, de abuz sexual sau de neglijenţă.

Ei caută totodată şi consiliere juridică cu privire la drepturile copilului sau ale mamei, la înregistrarea tardivă în sistemul şcolar sau la întemeierea de acte de identitate.

„În ultimul an a crescut îngrijorător de mult numărul copiilor care ne sună doar pentru că au nevoie să vorbească cu cineva. Dacă în alţi ani primeam apeluri de la puşti care voiau doar să se amuze, în perioada vacanţelor din 2009, am primit telefoane de la copii cu vârste cuprinse între 4 şi 18 ani, care ne spuneau că se simt singuri şi trişti", mai arată Cătălina Florea.

Tot mai multe cazuri de abuz sexual

Totuşi, dintre cele peste 33.000 de apeluri primite anul trecut de consilierii care răspund la Telefonul Copilului, 5.297 s-au dovedit a fi cazuri destul de grave de abuz în care a fost necesară intervenţia autorităţilor locale. „Din păcate, în 2009, ne-am confruntat cu cel mai mare număr de abuzuri sexuale sesizate asupra minorilor", dezvăluie Florea.

Potrivit statisticilor asociaţiei, cel mai adesea, reclamantul este mama copilului, o rudă a acestuia, tatăl sau un vecin. În 1.042 de cazuri, apelanţii au fost chiar copiii. Cele mai multe apeluri ale minorilor au venit anul trecut de la adolescenţii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani (338), urmaţi de cei cu vârste între 13 şi 15 ani (362), de copiii cu
vârste între 10 şi 12 ani (251), de cei de la 7 la 9 ani (77) şi chiar de la prichindeii cu vârste între 4 şi 6 ani (14).

Cum poţi schimba viitorul minorilor abuzaţi

Cătălina Florea, Cristina Liberis şi Maria Ţoghină (de la stânga la dreapta)  Foto: Andreea Marin

„Un copil nefericit nu va uita niciodată cum şi-a început viaţa şi uneori nici nu va învăţa cum să-şi crească proprii copii", crede Aurora Liiceanu, doctor în psihologie. De aceea, ea adaugă că „părinţii sunt cei care trebuie să le asigure copiilor o copilărie lipsită de mizerie, suferinţă, durere şi spaimă".

Atunci când aceştia nu-şi pot îndeplini obligaţiile şi nu le pot asigura celor mici un trai decent, intervine conştiinţa fiecăruia dintre cei care au asistat la suferinţele unui minor.

„Mutilaţi" şi îngropaţi de neglijenţa părinţilor

Oricine poate sesiza astfel cazul unui copil care cerşeşte pe străzi, este silit să muncească sau este bătut de proprii părinţi la numărul gratuit al Telefonul Copilului, respectiv la 116 111. 

„Noi considerăm la fel de importante problemele de comunicare cu care se confruntă tot mai mulţi copii din România. Pentru că părinţii îi neglijează şi uită de ei în fuga lor zilnică, aceşti copii recurg deseori la soluţii extreme. Astfel, din păcate, asistăm la tot mai multe cazuri de sinucideri de minori ale căror cauze sunt greu de stabilit", mai crede Cristina Liberis.

Din dorinţa de a prelua toate apelurile şi de a putea schimba copilăria tristă a fiecărui copil abuzat din România, Asociaţia Telefonul Copilului a lansat campania PIERDUT. „Prin PIERDUT vrem să tragem un semnal de alarmă că prin orice telefon pe care-l pierdem din cauza logisticii sau a lipsei de personal îi putem refuza şansa la o viaţă mai bună unui copil", explică Florea.

Campania are ca scop strângerea de fonduri pentru dotarea dispeceratului cu calculatoare şi console telefonice precum şi cu alte sisteme necesare pentru a stoca fiecare caz într-o bază de date.

Din banii pe care-i vor strânge, cei de la Telefonul Copilului vor să-şi mărească şi echipa de consultanţi, adică să angajeze mai mulţi specialişti în domeniul psihologiei şi al asistenţei sociale, capabili să rezolve pe loc problemele de ordin juridic sau emoţional al fiecărui apelant în parte.

„Vom comunica periodic ce anume am făcut cu banii strânşi din această campanie", promite Cătălina Florea, director executiv al Asociaţiei Telefonul Copilului.

Doi euro pentru o nouă şansă

Campania PIERDUT se va sfârşi la finele lunii martie. Până atunci, oricine poate dona doi euro, fără TVA, sunând la numărul de telefon 874, apelabil din reţelele Cosmote, Orange şi Vodafone.