VIDEO Meseriile care ne dau fiori
0
Joburile „murdare“ sau cele care presupun un înalt grad de risc sunt de neconceput pentru foarte mulţi dintre noi. Ne plângem de multe ori de meseria pe care o avem. Ba că nu e bine plătită, ba că e plictisitoare. Există însă oameni care ar avea motive reale să fie nemulţumiţi.
Ni se pare normal ca pentru orice slujbă din lume, fie ea periculoasă, fie dezgustătoare, să existe oameni dispuşi să-şi asume riscurile. Numai că mulţi dintre noi nici măcar nu s-ar gândi să se înhame la aşa ceva. Totuşi, cineva trebuie să facă şi lucrurile pe care majoritatea le exclud din start, notează agenţia Rex. Deşi cei care ajung să aibă aceste meserii ar avea motive întemeiate să se plângă, lucrurile nu stau tocmai aşa.
Citiţi şi: Meserii care afectează auzul
Poliţiştii au o meserie percepută în mod tradiţional ca fiind periculoasă, îmbrăţişată, în general, de cei care visează să devină eroi. Profesia le demonstrează însă practicanţilor că între aşteptări şi realitate sunt diferenţe foarte mari. Dar riscurile există. Poliţiştii trebuie să fie gata de acţiune la orice oră din zi şi din noapte, pot fi oricând în bătaia puştii şi nu au voie să rateze niciun amănunt de la locul faptei.
Pompierii sunt văzuţi drept oameni de încredere, capabili de intervenţii dificile. Este sarcina lor să se lupte cu flăcările, să ajute sute de persoane care şi-ar putea pierde locuinţele sau ale căror vieţi sunt în pericol. Pompierii sunt pregătiţi şi echipaţi însă pentru a interveni şi în alte situaţii de urgenţă, cum ar fi accidentele de maşină sau prăbuşirea unor clădiri. O muncă deloc uşoară, care-şi ia adesea tributul.
Militarii sunt percepuţi ca oameni pregătiţi în orice moment, gata să sară în bocanci dacă datoria îi cheamă. Cei care se deplasează în teatrele de operaţiuni simt pe pielea lor ce înseamnă să fii cu adevărat în pericol. În alte colţuri ale lumii, mulţi sunt trimişi să găsească şi să dezamorseze minele terestre. Este un proces greoi, costisitor şi foarte primejdios.
Odată ce o mină este găsită, metodele manuale de dezamorsare sunt cele mai eficiente. De aici şi pericolul. Deşi pentru unii poate părea ciudat, chiar şi în zilele noastre, la nivel global mor anual 15.000 de oameni din cauza minelor antipersonal. Se estimează că ar fi nevoie de 450 de ani pentru ca lumea să fie curăţată de acestea.
În cazurile acestor profesii - poliţist, pompier, militar -, riscurile asumate par să merite pentru că, la final, apare mulţumirea de a ajuta oameni aflaţi la ananghie. Există însă şi meserii care par cel puţin respingătoare sau care ne dau fiori pe şira spinării.
Groparii sunt oamenii pe care nu ne dorim să-i întâlnim şi în locul cărora nu vrem să ajungem. Viaţa lor profesională se învârte printre morminte şi noi gropi pentru trupurile neînsufleţite care ajung la cimitire. Nici viaţa celor de la crematoriu nu e mai bună. O situaţie mai specială este întâlnită în Nepal, unde, pentru o sumă de circa 1,5 euro, cei care ard cadavre îşi oferă serviciile chiar şi în locuri ce nu sunt special amenajate.
Gunoierii, la rândul lor, nu au nicio şansă să stârnească invidii. La fel se întâmplă şi în cazul operatorilor care sortează deşeurile colectate selectiv şi aduse la gropile de gunoi. Înconjuraţi în permanenţă de munţi de resturi care emană mirosuri greu de suportat, cei care lucrează în branşă riscă să aibă grave probleme de sănătate, mulţi fiind diagnosticaţi cu alergii, afecţiuni pulmonare sau cancer.
De ce mulţi nu s-ar încumeta?
Majoritatea oamenilor se ţin la distanţă de aceste meserii, dar unii le privesc cu respect.
„Există o groază de prejudecăţi legate de poliţişti, dar eu cred că au o meserie grea. Un fost coleg de liceu şi-a dorit să intre la Academia de Poliţie şi am constatat că probele sunt chiar grele. E clar că ăsta e doar începutul", spune Ioana C., o tânără de 19 ani. Pentru ea, a fi poliţist, pompier sau militar e frumos numai în filme, pentru că doar acolo totul se termină cu bine.
Despre meseriile care „nu miros tocmai bine" spune că i se par imposibile. „Da, e adevărat că cineva trebuie să le facă şi pe astea, dar n-aş dori nimănui", adaugă tânăra. Mihai I., în vârstă de 40 de ani, crede că, de voie, de nevoie, te poţi obişnui cu orice. „Munca nu e ruşinoasă, orice ai face. Dar dacă şansa nu ţine cu tine şi ajungi să ai o meserie dezgustătoare, sigur că nimeni n-ar vrea să fie în locul tău. Mai ales cei sensibili", spune bărbatul.
„Meseriile periculoase sunt, într-un fel, alegerea fiecăruia. Dacă în schimb îţi alegi să fii militar pe timp de pace şi ai ghinion să vină războiul, ai încurcat-o", mai spune acesta.
"Cu cât o persoană se identifică mai mult cu o meserie, cu atât are mai mult succes."
Lena Rusti
psiholog
Joburi la care nu te-ai gândi
Scheletele descoperite ajung la persoane care trebuie să le cureţe pentru a fi analizate Foto: Reuters
Când vine vorba despre cele mai rele meserii din lume, apar în peisaj unele la care majoritatea dintre noi nici măcar nu s-ar gândi. Nu sunt tocmai des întâlnite şi nici prea popularizate, relatează site-urile dedicate.
Curăţător de drumuri. Aceşti oameni au ca sarcină să strângă animalele moarte de pe şosele şi să înlăture urmele lăsate. Primul pas în ingrata meserie e să le identifice. Ridicarea lor se poate dovedi dificilă întrucât, din cauză că foarte multe maşini trec peste ele, cadavrele se fac una cu drumul.
Depanator instalaţii sanitare. Tehnicile moderne le-au permis oamenilor să scape de deşeurile biologice fără ca măcar să se întrebe unde ajung acestea. Numai că, uneori, apar probleme la fosele septice, locul unde se adună dejecţiile. În ciuda mirosului şi a pericolelor de natură sanitară, se impune intervenţia unor persoane capabile să rezolve situaţia.
Pescar de crabi în Alaska. Este una dintre cele mai periculoase meserii din lume, potrivit statisticilor făcute în SUA. Se poate practica doar în perioada octombrie-ianuarie, iar lunile de toamnă şi iarnă petrecute în largul mării învolburate fac victime. Din 100.000 de pescari, 300 mor. 80% din decese sunt cauzate de hipotermie sau se produc prin înec. De asemenea, temerarii pot fi răniţi întrucât maşinăriile de pe ambarcaţiuni sunt dificil de manevrat.
Tehnician veterinar. Să-ţi faci loc printre animale, uneori foarte neprietenoase, pentru a le supune unor proceduri care riscă să te pună în pericol nu e tocmai cea mai plăcută meserie. Numai că cineva trebuie să se ocupe şi de castrarea lor, de recoltarea spermei la bovine sau la porcine sau, atunci când e cazul, de inseminarea artificială.
Spălător de cranii. La şcoală, la facultate sau atunci când vizităm muzee de ştiinţe naturale ne place să vedem exemplare autentice. În cazul în care este vorba despre schelete, trebuie spus că acestea nu sunt furnizate celor care le utilizează în scopuri educaţionale decât după ce au fost supuse unor proceduri specifice prin care sunt curăţate. Aici intervin spălătorii de cranii.
Gândesc pozitiv
Potrivit unei cercetări făcute de profesorul Blake Ashford de la Universitatea de Stat din Arizona, SUA, persoanele care au meserii „murdare" tind să nu-şi pună probleme legate de modul în care sunt percepute de cei din jur sau să nu acorde importanţă spuselor acestora. „Încearcă să găsească utilitatea slujbei lor şi se mândresc că-şi fac bine treaba", a explicat acesta.
Studiul făcut de cercetătorul Blake Ashford a scos la iveală şi faptul că oamenii care au astfel de joburi se căsătoresc, de obicei, cu parteneri care au meserii similare. Ba mai mult, şi copiii lor ajung să lucreze în astfel de domenii. „Aspectele percepute de public ca fiind negative sau dezgustătoare sunt văzute de cei care au meserii «murdare» ca mici neajunsuri", se arată în cercetare.
Împlinirea profesională ţine de motivaţii
„Cea mai rea meserie din lume este cea care nu-ţi place", susţin specialiştii în comportament uman. Modul în care ne raportăm la o anumită profesie înclină balanţa.
„Psihologic vorbind, meseriile riscante, de tipul pompier, poliţist sau soldat, reprezintă visurile din copilărie ale multor băieţei. Ei identifică în acestea un grad înalt de masculinitate", explică psihologul Lena Rusti
„Pe alţii, mai ales în adolescenţă, când fac alegeri, îi animă ideea de a experimenta senzaţii tari. Şi fac aceste meserii cu inima deschisă. Este o chestiune ce ţine de motivaţiile interne", adaugă Lena Rusti.
Totuşi, afirmă Daniela Necefor de la firma de consultanţă în resurse umane Total Business Solutions, meseriile riscante sunt, adesea, o tradiţie în familie. „În cazul militarilor, de pildă, este o mândrie să continui ce a făcut tatăl sau bunicul tău", afirmă aceasta.
Diferenţele dintre visuri şi realitate apar atunci când persoana în cauză nu se „pliază" pe meserie.
Negocierea interioară
Pe de altă parte, spun psihologii, meseriile „murdare" se adresează oamenilor care au o stimă de sine scăzută şi care sunt modeşti.
„Într-un fel, se poate vorbi chiar de funcţii onorifice. De pildă, să fii gropar într-un sat aduce un respect din partea comunităţii. Oamenii apreciază asta, chiar dacă «de la distanţă», pentru că ei nu ar face aşa ceva", explică Rusti.
Atât psihologii, cât şi specialiştii în comportament uman recunosc că eticheta socială are un impact puternic asupra indivizilor. Atunci când o persoană acceptă să facă o meserie pe care alţii o exclud, are loc o negociere interioară. „Dacă nu cazi la pace cu ceea ce faci, apar tensiuni. Aşa că trebuie să găseşti o motivaţie şi o modalitate de a trece în plan secundar aspectele negative", afirmă aceştia.
Se încarcă comentariile...
