De ce timpul pare că zboară când ești fericit. Copiii îl percep diferit. Teoria românului care a uluit planeta
0Percepția timpului variază semnificativ pe parcursul vieții, influențată de emoții, vârstă și experiențe. Studiile recente dezvăluie diferențe fascinante între modul în care copiii și adulții simt și interpretează trecerea timpului, de la rutinele simple ale copilăriei la complexitățile emoționale ale vârstei adulte.
Modul în care percepem timpul și scurgerea lui reprezintă unul dintre cele mai enigmatice aspecte ale experienței umane. De la primii ani de viață, când copiii încep să recunoască ritmurile zilnice, până la maturitate, când timpul pare să zboare, modul în care trăim și simțim trecerea timpului se transformă profund.
Copiii, deși capabili să recunoască rutine și să simtă trecerea timpului, nu au încă percepția adultă a timpului liniar. Pe de altă parte, adulții, deși au mai multe instrumente pentru a măsura timpul, sunt afectați de emoții și de rutină. Îmbătrânirea aduce schimbări în modul în care percepem timpul.
Experiențele intense și activitățile variate pot face timpul să pară mai lung și mai memorabil. În final, pentru a încetini percepția timpului și a trăi momente mai pline de sens, este recomandat să ieșim din rutina zilnică și să ne implicăm în activități noi și stimulante.
Cercetările în domeniu ne oferă o perspectivă valoroasă asupra felului în care percepția timpului evoluează și influențează viața noastră.
Misterul percepției timpului la copii
Studiile realizate de Teresa McCormack, profesoară de psihologie specializată în dezvoltarea cognitivă la Queen's University din Belfast, Irlanda de Nord, subliniază complexitatea și misterul percepției timpului la copii, un domeniu încă insuficient explorat. Potrivit cercetărilor sale, percepția timpului este profund influențată de dezvoltarea cognitivă și emoțională, atât în copilărie, cât și în viața adultă.
„Este surprinzător că nu avem încă răspunsuri clare la întrebări fundamentale, cum ar fi: când încep copiii să distingă clar între trecut și viitor, având în vedere că aceasta este structura principală a modului în care noi, ca adulți, ne gândim la viețile noastre”, a explicat McCormack, pentru BBC, menționând că, de la vârste relativ mici, copiii devin sensibili la rutine, cum ar fi orele de masă și de culcare.
Spre deosebire de copii, adulții au capacitatea de a concepe puncte temporale independent de evenimente, datorită înțelegerii sistemului convențional de ceas și calendar: „Le ia timp copiilor să devină utilizatori competenți ai limbajului temporal, folosind termeni precum «înainte», «după», «mâine» și «ieri»”.
Ea a remarcat și că percepția noastră asupra timpului depinde și de momentul în care suntem întrebați despre acesta: „De când copilul meu s-a născut până când a plecat de acasă, pare că timpul a zburat. Dar, când te afli efectiv în mijlocul procesului de creștere a unui copil, o singură zi poate părea o eternitate”.
Studiile au mai arătat că evaluarea duratei și a vitezei cu care trece timpul se dezvoltă separat la oameni. Copiii sub șase ani par capabili să înțeleagă cât de repede trece o lecție la școală, de exemplu, însă judecata lor este mai mult legată de starea emoțională decât de durata obiectivă. Abia într-o etapă ulterioară aceștia încep să înțeleagă legătura dintre viteză și durată.
De ce timpul pare diferit la diverse vârste - revelațiile cercetătorilor
Studiile lui Zoltán Nádasdy, profesor asociat de psihologie la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta, au relevat faptul că percepția timpului este profund influențată de modul în care creierul nostru procesează și stochează amintirile. Acesta a realizat un experiment în timpul facultății, pe care l-a repetat trei decenii mai târziu, demonstrând că, indiferent de vârstă, oamenii își evaluează experiențele temporale în funcție de intensitatea și natura stimulilor percepuți.
Copii și adulți au fost rugați să vizioneze videoclipuri de un minut, unele pline de acțiune, iar altele mai puțin interesante, pentru a evalua care dintre ele a părut mai lung, respectiv mai scurt. În timp ce copiii de patru-cinci ani au considerat videoclipul plin de acțiune mai lung, majoritatea adulților au perceput opusul.
Experimentul a arătat că, în absența unui organ senzorial care să măsoare timpul, oamenii folosesc alte aproximări.
„Experiența noastră senzorială explicită a timpului este întotdeauna indirectă, ceea ce înseamnă că trebuie să ne bazăm pe ceva ce credem că se corelează cu timpul. În psihologie, acest lucru se numește euristică. Deci, la ce pot apela copiii?”, a remarcat cercetătorul.
Acest substitut tinde să se schimbe odată ce copiii merg la școală, unde învață despre simultaneitate și timp absolut: „Când mergi la școală, ești într-un program. Ziua ta este complet controlată”.
Nádasdy a mai remarcat că percepția trecerii timpului în viața de zi cu zi nu fluctuează în funcție de vârstă, ci de starea emoțională.
Teresa McCormack a subliniat, de asemenea, două aspecte suplimentare care influențează percepția timpului la copii. „În primul rând, procesele lor de autocontrol nu sunt la fel de mature ca la adulți. Pot fi mai nerăbdători și le este mai dificil să aștepte. Acest lucru este legat de capacitatea lor de concentrare: cu cât acorzi mai multă atenție trecerii timpului, cu atât acesta pare să treacă mai încet”.
Emoțiile manipulează percepția timpului
Cercetările realizate de Sylvie Droit-Volet, profesor de psihologie la Universitatea Clermont Auvergne din Franța, și John Wearden, profesor emerit de psihologie la Universitatea Keele din Marea Britanie, au arătat că percepția trecerii timpului nu fluctuează odată cu vârsta, ci cu starea emoțională. Mai simplu spus: dacă ești mai fericit, timpul pare să treacă mai repede; dacă ești trist, timpul pare să se prelungească.
În timpul lockdown-ului din perioada pandemiei, cercetătorii au observat o încetinire a percepției timpului, asociată cu un nivel mai mare de stres, mai puține activități și o vârstă înaintată. Aceeași percepție se manifestă și în cazul vizionării filmelor horror sau în timpul călătoriilor într-un tren aglomerat în orele de vârf.
Cum schimbă vârsta percepția timpului - descoperirile uluitoare ale lui Adrian Bejan
Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică la Universitatea Duke din Durham, Carolina de Nord, este un român care a uluit planeta cu o teorie uluitoare. El a încercat să explice enigma percepției timpului prin prisma unui concept dezvoltat în 1996, cunoscut sub numele de „Legea constructală”.
El sugerează că: „Cea mai mare sursă de input pentru creierul nostru provine din vedere. Creierul primește imagini de la retină, asemănătoare unor scene de film. În copilărie, creierul este obișnuit cu un flux constant de imagini, dar pe măsură ce îmbătrânim, distanța dintre retină și creier se dublează, iar căile de transmitere devin mai complexe. Aceasta poate reduce ritmul în care primim „imagini mentale” și poate crea senzația de timp comprimat.”
Studiile privind schimbările neurodegenerative legate de vârstă sugerează o asociere între declinul nervului optic și încetinirea vitezei de procesare a informațiilor, precum și a capacității memoriei de lucru.
Pe de altă parte, percepția timpului poate fi influențată și de proprietățile scenei observate – dimensiunea acesteia, ușurința de reținere și gradul de aglomerație.
Un studiu recent realizat de psihologi de la Universitatea George Mason din Fairfax, Virginia, a constatat că primii doi factori dilată timpul, în timp ce aglomerația și complexitatea scenei îl contractă.
Legătura dintre trecerea timpului și ritmul inimii
Inimile noastre furnizează, de asemenea, un semnal interoceptiv important către creier în legătură cu trecerea timpului – percepția noastră asupra duratei unui eveniment se schimbă în funcție de ritmul bătăilor inimii. Prin urmare, nu este deloc întâmplător că ritmul cardiac tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă. Ritmul inimii atinge un vârf la câteva luni după naștere și apoi începe să scadă treptat pe măsură ce îmbătrânim.
Studiile arată că, pe măsură ce o persoană resimte mai multă presiune a timpului, plictiseală și rutină și este mai orientată spre viitor, percepția timpului ca trecând mai repede devine mai accentuată. Activitățile curente sunt esențiale pentru înțelegerea noastră a timpului, indiferent de vârstă. Pe măsură ce sarcinile noastre mentale devin mai complexe, tindem să simțim că timpul se scurtează, subestimând durata unei activități atunci când aceasta este mai solicitantă.
Secretele pentru a face timpul să încetinească
Cercetările sugerează că exercițiul fizic poate ajuta la încetinirea percepției noastre asupra timpului. Astfel, o creștere moderată a activității fizice ar putea contribui la acest efect, deși efortul exagerat poate avea efectul opus, deoarece oboseala fizică poate scurta percepția timpului.
Profesorul Adrian Bejan sugerează câteva soluții și mai simple: „Încetinește puțin ritmul și provoacă-te să ieși din rutină făcând lucruri noi. Surprinde-te! Fă ceva diferit. Ai auzit o glumă bună? Povestește-o! Ai o idee nouă? Pune-o în practică. Creează, exprimă-te, acționează!”.
Se încarcă comentariile...
