De ce ne sperie mai mult ameninţările din partea stângă? Cercetătorii au explicaţii uimitoare

Pericolele care au loc în stânga noastră provoacă o frică mai intensăFOTO Shutterstock

Ameninţările care vin din partea stângă determină un sentiment mai intens de spaimă decât cele care au loc în dreapta noastră, dezvăluie un nou studiu.

Fie că e vorba de traversarea unei străzi sau de o evacuare din cauza deşeurilor radioactive, oamenii reacţionează cu mai multă precauţie în faţa pericolelor care provin din partea stângă, se arată în studiul publicat în jurnalul Management Science, notează Live Science.

Până acum, mai multe cercetări au analizat modul în care oamenii iau decizii ca reacţie la riscuri. Majoritatea acestor studii au prezentat informaţiile referitoare la risc sub formă verbală, deşi, potrivit cercetătorilor Arul Mishra şi Himanshu Mishra de la Universitatea Utah, foarte multe decizii în condiţii de risc sunt luate, de fapt, pe baza informaţiilor vizuale. 

Interesaţi să vadă cum reacţionează oamenii atunci când riscul este prezentat vizual, cercetătorii au condus o serie de experimente. Mai întâi, ei au cerut unui număr de 166 de stdenţi să privească o hartă ce înfăţişa două oraşe. Studenţii au fost informaţi că unul dintre oraşe - fie cel din stânga, fie cel din dreapta - a fost lovit de un cutremur şi că replicile ar putea lovi celălalt oraş, în care se aflau ei. În continuare, cercetătorii i-au întrebat pe studenţi cât de probabil ar fi ca ei să părăsească oraşul, pe o scară de la 1 la 7, nivelul 7 desemnând gradul de probabilitate cel mai mare.

Pericolele venind din stânga, mai înficoşătoare

Astfel, oamenii de ştiinţă au constatat că atunci când cutremurul original era în stânga, participanţii la studiu erau mai dispuşi să afirme că vor evacua oraşul decât atunci când cutremurul era în dreapta, nota medie fiind de 5,21 în cazul cutremurului situat în stânga şi de 4,72 în cazul celui provent din dreapta.

Cercetătorii au reluat exeperimentul în încercarea de a reproduce şi verifica efectul „de stânga”, aducând în discuţie o altă ameninţare. Aceasta se referea la scurgerea de radiţii de la un depozit de deşeuri radioactive. În acest caz, cercetătorii au cerut altor 89 de studenţi să privească hărţi identice celor folosite în primul studiu. O parte din ei au fost informaţi că pericolul vine din stânga şi că depozitul se află la 322 de kilometri distanţă, iar ceilalţi că ameninţarea vine din dreapta  şi că depozitul se află la doar 290 de kilometri distanţă.

Chiar dacă pericolul venit din dreapta se afla la o distanţă mai mică, persoanele avertizate de o ameninţare din partea stângă se arătau mai îngrijorate. Mai exact, cei cărora li s-a spus că norul radioactiv vine din stânga au estimat că există un risc de 65,6% ca ei să fie afectaţi, în timp  persoanele informate că norul radioactiv va veni din dreapta avaluau riscul de a fi afectaţi la numai 52,7%.

Din laborator, în viaţa reală

Oamenii de ştiinţă au presupus că aceste efecte ar putea fi induse de noţiunile pe care le avem despre tiparele vântului şi, de aceea, au decis să repete experimentele în lumea reală. Iniţial, ei au  amplasat o cameră video la interesecţia a două străzi cu sens unic din Bucaramanga, Columbia, un oraş cu un risc mare de decese în trafic (în luna care a precedat experimentul, nouă pietoni muriseră loviţi de maşini şi peste 200 fuseseră răniţi).

Camera a fost amplasată într-un loc aglomerat, fără trecere de pietoni. Preţ de două ore, autorii studiului au urmărit cât de mult le lua pietonilor să traverseze strada în ambele direcţii. Ei au descoperit că atunci când traversau strada cu traficul venind din partea stângă, oamenilor le lua, în medie, 6,05 secunde să treacă strada. Prin coparaţie, atunci când treceau strada cu traficul venind din dreapta, aceştia erau ceva mai lenţi, traversând, în medie, în 6,32 secunde. Rezultatele sugerează că oamenii se simţeau mai puţin ameninţaţi de traficul ce venea din dreapta, dat fiind faptul că se deplasau mai lent în acest caz.

Într-un alt experiment, cercetătorii au rugat mai mulţi trecători să stea pe unul din cele 8 scaune amplasate în şir, pentru a completa un chestionar. Ei plătiseră un om fără adăpost cu un aspect neîngrijit să stea pe scaunul aflat la unul dinte capetele şirului, iar apoi au măsurat cât de departe s-au aşezat participanţii la studiu.
Atunci când omul fără adăpost stătea în stânga, participanţii se aşezau, în medie, la 5,06 scaune distanţă. Când stătea în capătul din dreapta, subiecţii lua loc mai aproape, la doar 4,32 scaune distanţă, în medie.

Explicaţia are legătură cu cititul

Oamenii de ştiinţă cred că ameninţările care vin din stânga sunt mai înfricoşătoare decât cele care vin din dreapta, deoarece oamenii ar percepe lumea în acelaşi mod în care citesc, adică de la stânga la dreapta, aşa cum se îtâmplă în cazul columbienilor şi americanilor care au participat la studii.

O ameninţare ce vine din stânga pare în linie cu «fluxul», pentru că este mai uşor de perceput că va avea un flux dinspre stânga (sursa) spre dreapta (ţinta)”, spun cercetătorii.

Aşadar, cei ce citesc de la dreapta la stânga, precum arabii, ar putea fi mai înspăimântaţi de ameninţările situate în dreapta decât de cele situate în stânga.

O altă expilicaţie pentru asocierea părţii stângi cu frica accentuată ar putea avea legătură, potrivit cercetătorilor, cu  mâna dominantă şi emisferele creierului. S-ar părea că oamenii procesează mai uşor elementele situate în partea dominantă şi atribuie astfel sentimente negative elementelor situate în partea mai slabă.

Mai există o posibilitate şi aceasta ar implica fenomenul numit „pseudoneglect”. Acesta se referă la tendinţa oamenilor de a supraestima dimensiunile părţii din dreapta a unui obiect. De pilidă,  atunci când taie un desert în două, oamenii sunt tentaţi să situeze linia de mijloc puţin mai la stânga. Efectul s-ar datora specializării creierului, emisfera dreaptă fiind folosită mai mult pentru procesarea spaţială. Dar la fel de bine, acesta ar putea fi, din nou, o consecinţă a scrisului şi cititului de la stânga la dreapta.

CITEŞTE ŞI:

„Mirosul fricii“, transmis genetic timp de două generaţii

„Mirosul“ fricii poate fi moştenit genetic şi poate fi transmis timp de două generaţii, au arătat oamenii de ştiinţă de la Emory School of Medicine din Georgia.

Fobia de selfie şi celelalte frici pe care ni le-a adus tehnologia modernă

Ai resimţit vreodată senzaţia aceea de teamă, de anxietate că nu mai ştii unde este telefonul mobil? Sau dacă l-ai uitat acasă – senzaţia că-ţi lipseşte ceva important? Atunci este posibil să suferi de nomofobie. Teama de păianjeni a pierdut teren în ultimii ani în faţa unor noi frici, provocate de accesul larg la tehnologiile moderne, avertizează specialiştii.