Viaţa de pensionar în România

Dacă în 1990 aveam un octogenar la 57 de persoane, în 2060 se estimează că unu din şapte–opt români va fi trecut pragul de 80 de ani. Seniorii români se zbat între grija zilei de mâine şi dorinţa de a veni în ajutorul copiilor lor adulţi.

Îi întâlnim în piaţă, căutând preţurile cele mai mici la legume, îi găsim în mijloacele de transport în comun sau la coadă la farmacie, stând cu o reţetă pentru medicamente compensate în mână. Îi vedem cum se străduiesc să respecte tradiţiile şi merg cu pomană la biserică, îi privim în parcurile marilor oraşe sau în curtea casei de la ţară, având grijă de nepoţi.

Tot pentru nepoţi, se mobilizează şi se urcă în avion ca să preia neoficial rolul de „babysitter" în folosul copiilor stabiliţi în alte ţări, dar pot cădea şi pradă disperării atunci când, uitaţi sau abandonaţi de moştenitori, ajung pacienţi în azil, cerşetori la colţ de stradă sau, în caz extrem, să se sinucidă pentru că se simt o povară. Cu excepţia unui mic segment de „pensionari de lux", nu puţini sunt bătrânii din România care îşi numără ultimul ban până la sosirea agentului poştal care să le înmâneze o pensie de nimic. Iar nivelul lor scăzut de trai se vede cel mai bine la ţară, unde vârstnicii sunt, de obicei, atât de săraci încât abia dacă îşi mai cumpără ceva de la negustorii care îşi întind tarabele la târgurile săptămânale.

„Cei mai mulţi, cei cu pensii de subzistenţă de 320 de lei, se uită la mine şi spun «venim doar să ne clătim ochii, cu atât am mai rămas»", povesteşte Mariana P., mic comerciant din zona judeţului Buzău.

CURENT ŞI LUMÂNĂRI

Reuşesc să supravieţuiască dacă au vreun animal în ogradă şi o grădină de legume sau dacă îi ajută copiii de la oraş, iar din bruma de pensie îşi plătesc facturile la telefon şi la curent electric. „Abia dacă îşi cumpără o cutie de chibrituri şi baterii la ceas, iar în rest îşi economisesc toţi bănuţii pentru păstrarea tradiţiilor de pomenire a morţilor şi-i dau pe lumânări, o batistă, un prosop sau o basma neagră, să împartă şi ei ceva, atât cât îşi pot permite", spune ea.

Fac aprovizionarea pentru iarnă

Nu e uşor nici pentru pensionarii mai tineri şi cu statut social mediu, de la oraş. Ileana şi Gheorghe R., în vârstă de 58, respectiv 63 de ani, din Turda, Cluj, sunt în plină campanie de aprovizionare pentru iarnă. Preocuparea lor cea mai importantă acum este să găsească un furnizor de zarzavaturi cu preţuri cât mai bune şi să le pună la cămară, ca să le fie mai uşor şi lor, şi băiatului lor stabilit la Bucureşti, şi chiar şi rudelor mai vârstnice şi mai puţin în putere. „Dacă sunt luate şi puse cu cap, îşi scad costul vieţii şi reuşesc să se ajungă. Au pensii mici, undeva între 12 şi 15 milioane amândoi, mai cheltuiesc şi pe medicamente şi consultaţii la doctor, dar sunt chibzuiţi şi nu depind de nimeni. Dimpotrivă, mai reuşesc să facă şi câte un împrumut la CAR (Casa de Ajutor Reciproc) şi mă mai ajută cu un ban", povesteşte fiul lor, Gabriel.

Voluntari la vârsta a treia

Pe de altă parte, „tinerii" pensionari încearcă să nu se blazeze, aşa că şi-au făcut prieteni printre membrii unor organizaţii de profil şi îşi serbează zilele de naştere împreună, mai fac un tur al mănăstirilor, mai merg împreună în staţiune, la tratament.

Pe socializare se pune accentul şi în numeroase programe dedicate vârstnicilor. O alternativă promovată recent pentru ca pensionarii să-şi petreacă activ timpul este implicarea în acţiuni de voluntariat. Iar în acest domeniu, Elena Vâneaţă, fondatoarea şi preşedinta Asociaţiei pentru Drepturile Pensionarilor din România), a venit acum doi ani cu gânduri măreţe de la un curs de formare din Italia.

„Toată lumea îmi spunea că seniorii români nu vor să facă voluntariat, dar am reuşit să strâng un grup şi ne implicăm şi peste tot spunem cu mândrie că suntem voluntari de vârsta a treia. E mai bine decât să îi ştiu că stau acasă plini de singurătăţi şi depresii. Aşa mai apucă să socializeze, să se ajute unii pe alţii, cât pot, în funcţie şi de sănătate. Nu avem un sediu, nici finanţări, dar nici nu avem în spate niciun partid sau sindicat, aşa că suntem liberi să ne exprimăm", explică Elena Vâneaţă. Aşa că seniorii, de regulă persoane din mediul urban, de 60-85 de ani, cu statut social şi venituri peste medie, au împărţit recent prin parcuri, altor pensionari, fluturaşe cu avertismente privind canicula, au ajutat la completarea unor fişe de înscriere la programe de recalificare pentru şomeri, iar periodic se întâlnesc la „Cafeneaua seniorilor" sau la mese rotunde, la sediul a două biblioteci partenere din Bucureşti.

Un fel de socializare fac şi pensionarii grupaţi în adevărate comunităţi în parcurile în care îşi plimbă nepoţii. Mai mult, în ultimii ani, s-a format o categorie de pensionari care au luat drumul străinătăţii, să aibă grijă de odraslele copiilor lor care au emigrat. „Din ce am văzut eu prin parc, cam 80% din tinerii români care aveau un copil aveau un bunic chemat să aibă grijă de el. De obicei bunicii fac pe babysitterul cu schimbul, în ture de şase luni", povesteşte Nicolae P., un pensionar întors recent din Canada.

Nici pentru strictul necesar

Cercetarea „Calitatea Vieţii 2010", realizată de ICCV, arată că 54% din gospodării se bazează pe pensii, ajutoare sociale şi indemnizaţii ca sursă de provenienţă a veniturilor, cu o pondere de 25% din total. Aproximativ un sfert dintre pensionari declară că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar.

5,4 milioane de pensionari

Conform ultimelor statistici ale Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, din iunie, în România sunt 5,42 milioane de pensionari de stat, iar pensia medie este de 717 lei. Numărul pensionarilor din sistemul de asigurări sociale de stat (inclusiv beneficiari de ajutor social) este de 4,74 milioane, care au o pensie medie de 776 de lei.

Fluturaşul de pensie al pensionarilor agricultori, în număr de 678.400 de persoane, arată un venit mediu de 311 lei. Statisticile arată că, din numărul total, doar 3,82 milioane sunt pensionaţi la limită de vârstă, iar pensia lor medie este de 811 lei. Din aceştia, 3,22 milioane sunt cuprinşi în sistemul de asigurări sociale şi au o pensie medie de 900 de lei, iar restul, foşti agricultori, au doar 331 de lei. Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în primul trimestru al anului 2011 erau înregistraţi aproximativ 5,62 milioane de pensionari, cu aproximativ 67.000 mai mulţi decât în perioada similară a anului trecut. Pensia medie a trimestrului a fost de 739 de lei, cu 29 de lei mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2010.

Sentimentul datoriei este încă puternic

Relaţiile dintre generaţii sunt încă strânse, iar sentimentul datoriei e puternic în societatea românească, explică sociologul Raluca Popescu, unul dintre autorii studiului „Politici familiale şi de gen", din 2009, finanţat de Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNPF). „Este mai răspândit sentimentul datoriei părinţilor faţă de copii, iar societatea sancţionează mai degrabă aceste derapaje", spune Popescu.

Astfel, conform rezultatelor studiului UNPF, 80% din respondenţi consideră că, dacă e cazul, bunicii trebuie să aibă grijă de nepoţii lor, trei sferturi, că părinţii trebuie să ajute financiar copiii adulţi şi aproape 50% cred că părinţii trebuie să-şi adapteze propria viaţă pentru a-i ajuta pe copiii adulţi. Pe de altă parte, 90% cred că urmaşii ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru îngrijirea părinţilor, peste 80%, că ar trebui să le ofere un sprijin financiar şi aproximativ 70%, că ar trebui să-i ia pe părinţi să locuiască la ei, când nu se mai pot îngriji singuri. Totuşi, doar aproximativ o cincime consideră că urmaşii adulţi trebuie să-şi schimbe viaţa pentru a-şi ajuta părinţii.

„Dacă nu ar fi bunicii pensionari, nu ştiu ce ar face copiii lor adulţi, care, de cele mai multe ori, nu-şi permit serviciile de îngrijire pentru nepoţi. Iar asta se aplică, mai nou, şi în cazul românilor care au emigrat şi care, atunci când se realizează un pic, îşi aduc măcar un bunic să aibă grijă de casă şi de copii", conchide sociologul.

Mai sunt şi câţiva bătrâni fericiţi

Doar un sfert dintre pensionarii români, cuprinşi într-un eşantion reprezentativ în cercetarea „Calitatea Vieţii 2010", realizată de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, se declară mulţumiţi de viaţa pe care o duc. Cele mai multe persoane mulţumite (58%) au studii superioare şi ocupaţii „non-manuale", faţă de doar 28-30% din şomeri, casnice sau agricultori. Mulţumirea faţă de realizările pe care le-au avut în viaţă tinde să fie mai mare la vârste mai înaintate, dar depinde de cât de ridicate sunt nivelurile de educaţie şi de venit. 17% din pensionari se declară pesimişti şi un procent egal, optimişti faţă de viitor. Doar 14% din respondenţii de peste 65 de ani s-au declarat pe deplin fericiţi în momentul participării la chestionar.

Care sunt mutaţiile la nivelul societăţii

România se înscrie în tendinţa mondială de îmbătrânire a populaţiei, explică Traian Rotariu, directorul Centrului pentru Populaţie al Universităţii „Babeş Bolyai" (Cluj). Potrivit sociologului, la 1 iulie 1990, aveam circa 2,4 milioane de vârstnici, dintre care o şesime (circa 400.000) depăşeau pragul celor 80 de ani şi restul se încadrau în segmentul de la 65 la 79 de ani împliniţi.

TOT MAI MULŢI OCTOGENARI

La 1 iulie 2009, vârstnicii depăşesc 3,2 milioane, din care aproape 650.000 de octogenari, în creştere cu 58% faţă de 1990, în vreme ce per total sporul este de 33%, iar pe segmentul 65 - 79 de ani, de 28%. Conform proiectării Eurostat din 2008, citată de specialist, în 2060 vom avea 5,9 milioane de vârstnici, dintre care 2,2 milioane octogenari şi 3,7 milioane de vârsta a treia. Astfel, dacă în 1990 aveam un octogenar la 57 de persoane, în 2009 ajungem la unul din 33, iar în 2060, la unul din 7-8 români.

„Îmbătrânirea populaţiei este un proces normal şi general. Dacă am optat pentru o societate de tip occidental, care implică ameliorarea crescândă a calităţii vieţii şi prelungirea acesteia, trebuie să acceptăm şi consecinţele. Nu putem avea o viaţă de 75-80 de ani fără îmbătrânire, decât dacă fertilitatea ar depăşi trei copii pe femeie, ceea ce e inacceptabil, individual şi colectiv, căci populaţia ar creşte foarte repede", explică sociologul. „În trecut, populaţia era tânară pentru că se murea mult şi se făceau mulţi copii pentru a compesa decesele. Rezultă deci că e nevoie să se prevină problemele pe care le implică îmbătrânirea, problemele sociale care apar pentru că unele mecanisme sociale au rămas calibrate pe o structură demografică total diferită", consideră Rotariu.

Viitori globe-trotteri

Totuşi, spune specialistul, prelungirea vieţii active a vârstnicilor şi creşterea veniturilor acumulate, dat fiind şi statutul socioprofesional superior faţă de media actuală, va aduce mutaţii în structura consumului material la nivelul societăţii. E vorba atât de cel alimentar sau al bunurilor de folosinţă îndelungată, imobiliar şi chiar al serviciilor de petrecere a timpului liber.

Dovadă e şi faptul că pachetele turistice pentru seniori încep să fie foarte căutate, după cum explică Traian Bădulescu, consilier în turism. Peste 7.000 de persoane de peste 55 de ani au cumpărat pachetele pentru seniori, cu reducere de 50%, în extrasezon, care au fost introduse în toamna lui 2009, cu destinaţia Spania. Numărul locurilor din acest sezon a ajuns la aproape 20.000, inclusiv în Cipru, Halkidiki, Albena. „Faptul că avem din ce în ce mai mulţi seniori care cumpără aceste pachete arată că avem o clasă medie bine conturată pentru care aceste servicii sunt accesibile, iar numărul celor care îşi vor permite să călătorească în lume va creşte în următorii ani", explică Bădulescu.

5,9 milioane de vârstnici vor fi în România în 2060, conform Eurostat.