Povestea faimoasei prostituate La Païva: cum le sucea minţile celor mai bogaţi bărbaţi din Parisul secolului XIX, deşi nu era o frumuseţe izbitoare

Deşi nu s-au păstrat portrete edificatoare ale curtezanei, există descrieri ale fascinantei La Paiva. Era o femeie cu forme voluptoase, cu sâni mari şi piele foarte albă, pe care o albea şi mai mult cu ajutorul pudrei de orez. FOTO thegloss.com

Esther Lachmann s-a născut într-o familie săracă, într-un ghetou din Moscova secolului al XIX-lea. Nimeni nu ar fi putut să-şi închipuie că fetiţa săracă, ajunsă prostituată de duzină, va reuşi să se transforme în una dintre cele mai râvnite curtezane din Paris, dorită chiar şi de Împăratul Napoleon al III-lea, nepotul lui Napoleon Bonaparte.

În secolul al XIX-lea, Parisul era cucerit de La Païva, o femeie de lume, curtată de bărbaţi influenţi şi foarte bogaţi, succes dincolo de care se ascundea o imigrantă amărâtă din Moscova, mânată în Oraşul Luminilor de o ambiţie de fier, notează bbc.co.uk. 

Esther Pauline Lachmann s-a născut în 1818, în Rusia, dintr-o mamă poloneză şi un tată german, ambii evrei la origine. La 17 ani se mărita deja cu un croitor bolnav de tuberculoză, căruia i-a născut un fiu, dar un an mai târziu a lăsat totul în urmă şi a plecat la Paris, hotărâtă să reuşească în viaţă. Ca să se poată întreţine, Esther a ajuns să se prostitueze într-un hotel ieftin din Paris, alături de alte colege de breaslă.

Deşi celelalte fete erau mai frumoase decât ea, Esther avea un plan. Timp de trei ani a muncit pe rupte şi din banii câştigaţi şi drămuiţi cu grijă a reuşit să-şi alcătuiască o garderobă cu rochii demne de evenimentele mondene de referinţă ale vremii, alături de o colecţie de bijuterii false, dar de bun gust, multe dintre ele împumutate. Ştia că singura ei şansă de a evolua era să pătrundă într-un loc mai bun decât în cercul bărbaţilor care o plăteau cu ora pentru plăcerile oferite.

Esther Pauline Lachmann s-a născut în 1818, în Rusia, dintr-o mamă poloneză şi un tată german, ambii evrei la origine. FOTO thegloss.com

Astfel, în 1841, la 22 de ani, a plecat spre oraşul prusac Ems, la băi, cu un cufăr plin cu haine şi bijuterii. A sedus un pianist, Henri Herz, care avea un venit bunicel, deşi nu era bogat, iar acesta i-a închiriat un apartament. Nu peste mult timp revenea la Paris, unde şi-a deschis un salon. Era încă măritată legal cu primul ei soţ, croitorul din Moscova, dar nu a ezitat să-şi spună doamna Herz. Cheltuielile nesăbuite ale acesteia l-au determinat pe Herz să plece în SUA, iar părinţii lui au făcut tot posibilul să o alunge din casă pe depravata La Païva. Aproape au reuşit, fiind lipsită de protecţia lui Herz, şi s-a aflat la un pas de a se întoarce la condiţia umilă de prostituată la bordel. 

Şi-a împins la sinucidere al doilea soţ: „Voi rămâne o curvă“

În 1847, sfătuită de prieteni, a plecat de la Paris la Londra, unde a fost acceptată destul de repede în mediul artistic. Încă din primele zile petrecute la Londra a reuşit să pună mâna pe un tânăr aristocrat bogat, întâlnit la The Royal Opera House, din Covent Garden. Următoarea sa cucerire a fost cu adevărat un trofeu, un marchiz portughez pe nume Albino Francesco Araújo de Païva, cu care s-a căsătorit rapid. În urma loviturii de stat din 1852, Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (nepotul de frate al împăratului Napoleon Bonaparte) devenea al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoleon al III-lea. Sub noua domnie, Parisul şi-a redeschis porţile pentru La Païva, unde societatea era avidă după noii îmbogăţiţi, dispuşi să-şi cheltuiască averile imense pentru o viaţă de plăceri. Bărbaţii bogaţi nu se sfiau să apară în lumea bună la braţ cu tinere cu reputaţie îndoielnică. La Païva l-a părăsit pe marchizul său, după ce i-a mărturisit într-o noapte că l-a luat de soţ pentru banii săi şi că este o curvă care nu are de gând să-şi schimbe viaţa pentru el.

Marchizul Albino Francesco Araújo de Païva. FOTO bbc.com

Sadică, i-a lăsat o scurtă scrisoare în care îl sfătuia: „Întoarce-te în Portugalia, eu o să stau aici şi voi rămâne o curvă.“ Marchizul a revenit la Lisabona, unde se sinucide după puţin timp. Astfel, destinul o ajută pe La Païva să capete un statut de curtezană văduvă cu titlu de marchiză, ceea ce i-a deschis calea către un lung şir de iubiţi, tot mai bogaţi şi mai influenţi.

Amor la preţul de 10.000 de franci arşi în şemineu 

Se spune că la un moment dat, La Païva şi-a oferit trupul unui bogătaş numai pe perioada de timp necesară ca acesta să ardă în şemineul din casa ei suma de 10.000 de franci. A devenit o legendă la Paris, fascina prin îndrăzneala sa, dar şi prin cruzimea de care dădea dovadă în relaţia cu admiratorii săi, un fel de femeie a tuturor şi a nimănui. Această aură a făcut ca bărbaţii care doreau să o aibă în patul lor să fie tot mai bogaţi, cum este cazul contelui Henckel von Donnersmarck, unul dintre cei mai înstăriţi bărbaţi din Europa la acel moment. Acesta i-a făcut toate poftele, ba chiar a finanţat construirea unui adevărat palat pentru ea, pe Champs-Élysées. 

Palatul de pe Champs-Élysées. FOTO bbc.com

Interiorul locuinţei a fost amenajat luxos, cu un salon de primire poleit cu aur, îmbogăţit cu o pictură murală care o înfăţişa pe curtezană în chip de zeiţă care alunga noaptea. Scara interioară era făcută din onix galben, la fel şi cada, care cântărea jumătate de tonă. Bărbaţii se seamă ai timpului au început să-i calce pragul palatului tot mai des, printre aceştia numărându-se nu doar împăratul, dar şi baroni cu afaceri înfloritoare în domeniul industrial, ori scriitori renumiţi, precum Gustave Flaubert sau Émile Zola. Se spune că La Paiva se îmbăia în şampanie adusă de admiratorii săi, dar şi în lapte proaspăt, pentru a-şi păstra pielea albă şi fină cu care fusese dăruită, trăsătura sa cea mai apreciată, pe lângă sânii generoşi.

Pielea albă ca laptele şi sâni generoşi 

Deşi nu s-au păstrat portrete edificatoare ale curtezanei, există descrieri ale fascinantei La Paiva. Era o femeie cu forme voluptoase, cu sâni mari şi piele foarte albă, pe care o albea şi mai mult cu ajutorul pudrei de orez. Despre chipul ei se spunea că nu era nici urât, dar nici frumos, avea ochii prea mari, în timp ce nasul era cel mai criticat din cauza formei de pară, fiind pus pe seama moştenirii sale evreieşti. 

În 1871, când Franţa intrase în războiul franco-prusac, La Païva a fost acuzată că ar fi fost spion german. FOTO bbc.com

În 1871, când Franţa intrase în războiul franco-prusac, La Païva a fost acuzată că ar fi fost spion german, din cauza relaţiei cu Henckel von Donnersmarck, devenit între timp soţul ei. S-a stabilit în Silezia, pe teritoriul de azi al Poloniei, unde a trăit alături de bogatul ei bărbat până în 1884. După moartea sa, Henckel von Donnersmarck a îmbălsămat-o şi a plâns-o timp de câteva luni, incapabil să se despartă de ea. I-a păstrat trupul neînsufleţit în podul casei, lucru pe care nu i l-a spus următoarei soţii, care a aflat şocată acest amănunt, ceva mai târziu.