Cum să manageriezi conflictele în cuplu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Conflictele pot apărea în orice relaţie, important este cum le gestionezi. Dar cum îţi alegi cauzele pentru care merită să lupţi şi când laşi de la tine fără a apărea frustrarea? Există şi certuri bune aşa cum se spune?

Maria are 32 de ani şi locuieşte în Bucureşti. De doi ani se află într-o relaţie cu Alex (33 de ani), iar prietenii spun despre ei că formează „cel mai plictisitor cuplu din lume“. Motivul, Maria şi Alex par a fi tot timpul de acord şi nimeni n-a auzit să să se fi certat vreodată.

„Despre Alex pot spune că este sufletul meu pereche. În majoritatea situaţiilor avem viziuni comune, iar în celelalte cazuri lucrurile nu sunt niciodată radicale, astfel încât putem găsi o soluţie care să ne convină amândurora, de aici şi lipsa certurilor care ne face să părem plictisitori“, spune Maria.

Înainte de Alex, Maria a avut o relaţie care a durat patru ani, cu Robert. Povestea lor a fost una cu multe momente tensionate.

„Poate că lucrurile merg atât de bine cu Alex şi pentru că m-am călit în precedenta relaţie. Cu Robert nimic nu era simplu. Dacă luam o decizie fără el, puteam fi sigură că urma o ceartă monstruoasă. Dacă îi ceream părerea, la fel, puteam paria dinainte că rezultatul nu va fi cel pe care l-aş fi dorit, iar la final unul dintre noi era supărat“, continuă Maria.

Aceasta le-a povestit prietenilor că în familia lui Robert era dictatură. Tatăl hotăra întotdeauna ce se face, iar mama îl asculta şi nu avea niciodată iniţiative proprii.

„Robert îşi dorea să aibă ultimul cuvânt. Am încercat să-i explic că nu este corect, că am şi eu dreptul la o părere care să nu fie aceeaşi cu a lui. De altfel, în timpul relaţiei devenisem obsedată de ideea de echitate. Nu voiam cu nici un preţ să fi cedat de mai multe ori ca el în situaţiile conflictuale“, continuă Maria.

După patru ani au pus capăt relaţiei lor. Deşi certurile şi perioadele în care nu-şi vorbeau erau frecvente, motivul care a dus la ruptură este surprinzător: nu s-au înţeles asupra locului unde să organizeze nunta. Robert voia să facă petrecerea la Craiova, oraşul lui natal, iar Maria în Bucureşti, pentru că de aici erau cei mai mulţi dintre invitaţi.

„Am avut nevoie de doi ani ca să privesc relaţia cu Robert cu detaşare şi să înţeleg că şi eu am făcut multe greşeli nu numai el. După această experienţă mi-am propus să nu mai fiu încrâncenată, să-mi ştiu întotdeauna priorităţile şi oricare ar fi motivul conflictului să nu mergem la culcare supăraţi“, încheie Maria.

Limitele unui compromis

Oricât de mult s-ar iubi două persoane, tot apar neînţelegeri, însă cum le gestionezi pentru a nu degenera? Care este cea mai bună metodă de a tria cauzele pentru care merită să lupţi? Psihologul Virgil Rîcu, colaborator al Centrului de tratare a depresiei Bellanima, din Bucureşti, este de părere că „luptăm pentru valorile noastre, pentru preferinţele noastre, în general pentru toate lucrurile cu care ne identificăm. Luptăm de asemenea pentru a proteja părţile sensibile şi vulnerabile din noi. Mai pe scurt spus, luptăm pentru ceea ce iubim“.

Dar, o relaţie presupune şi să ştii să „capitulezi“. Totuşi, cum îţi stabileşti limitele între care accepţi să laşi de la tine, astfel încât să fii împăcat cu tine însuţi şi să poţi avea o relaţie funcţională?

„Este bine să învăţăm să tolerăm imperfecţiunile celuilalt, în anumite limite, desigur. Este bine să existe un echilibru, atunci când ştii că ai o zi mai puţin bună şi îţi vine să te cerţi din orice, este bine să laşi de la tine şi în momentele în care simţi că dacă ai face acest lucru, s-ar lua şi partenerul după tine şi nu ar mai exista ceartă“, spune psihologul Oana Tudor (clinica Psyevolution, Bucureşti).

Pe de altă parte, psihologul Viorel Nedelcu (clinica Bellanima, din Bucureşti) ne îndeamnă să fim plini de tact atunci când sunt în pericol limitele a căror încălcare ar putea periclita relaţia. Mai mult, când ne dorim cu adevărat ca relaţia să continue, orice compromis pare rezonabil în schimbul supravieţuirii relaţiei de cuplu.

„Este bine să fim pregătiţi să nu depăşim un anumit punct care ar putea împinge conflictul şi tensiunile către un deznodământ neplăcut, mai ales dacă suntem în situaţia de a ne baza mai mult pe presupuneri şi mai puţin pe evidenţe. Orice cuplu trebuie să-şi cunoască propriile limite şi pe cât posibil să încerce să funcţioneze în aceste limite“, spune specialistul.

Ceea ce trebuie să laşi de la tine sunt atitudinile şi comportamentele care izvorăsc din maliţie, din afecte precum furia, gelozia, invidia, dorinţa de răzbunare. Orice conflict implică agresiune, iar calea către rezolvarea lui presupune să renunţi la agresiune,Âspune Virgil Rîcu.

În viziunea psihoterapeutului, asta nu înseamnă să te umileşti, să te laşi călcat în picioare. Înseamnă să exprimi ceea ce crezi cu demnitate, fără însă să doreşti să îţi răneşti partenerul de discuţie sau să-i impui neapărat punctul tău de vedere.

„Este foarte important să putem respecta dreptul celuilalt de a avea un punct de vedere diferit de al nostru, de a avea preferinţe diferite de ale noastre, de a fi diferit de noi. Mai specific, este nevoie să învăţăm să respectăm dreptul celuilalt de a refuza ceea ce îi propunem noi; în mod analog, este nevoie să îndrăznim să facem uz de dreptul nostru de a refuza orice propunere sau impunere cu care nu suntem de acord“, spune Rîcu.

Dacă în timp ai cedat în anumite situaţii în care nu ai fi vrut, cum faci să nu apară frustrarea sau dacă apare să o elimini într-un mod sănătos pentru tine şi relaţia ta?

„Dacă ai cedat de nevoie, acceptând lucruri cu care nu erai de acord, ceea ce simţi este un sentiment de neputinţă combinat eventual cu unul de umilire. Furia apare ca un mecanism menit să te scoată din starea de neputinţă. Furia este o stare de preferat stării de depresie. Iar uneori nu poţi evita furia“, spune psihoterapeutul Virgil Rîcu.

Recomandarea specialistului este ca, după ce trece furia, persoana respectivă să identifice frica din cauza căreia a cedat în ciuda propriei voinţei. Următorul pas este să îşi imagineze modalităţi adaptative de a fi curajos şi apoi să încerce să spună ceea ce nu a îndrăznit atunci.

„E important de sesizat că a lăsa de la tine pentru a păstra liniştea în relaţie, a «înghiţi» lucruri «ca să fie bine», nu e soluţie, ci o atitudine care erodează cuplul, îl mortifică. A verbaliza ceea ce simţi cu adevărat (chiar dacă numai o parte din tot ceea ce simţi) are potenţialul de a debloca situaţia“, spune psihologul.

Gândeşte, înainte de a acţiona impulsiv

Se întâmplă de multe ori ca unul dintre parteneri să fie nervos din motive care nu au legătură cu persoana iubită, dar fără să fie conştient de ceea ce face, se răzbună pe celălalt. Altfel spus, îşi „varsă nervii“ pe partener deşi acesta nu are nicio vină. Cum să eviţi o astfel de situaţie sau, dacă s-a petrecut, cum îndrepţi lucrurile?

„De multe ori ne enervăm la serviciu şi ne descărcăm nervii acasă. Se întâmplă de asemenea să fi fost supărăţi mai de mult pe partener, dar să fi reprimat această supărare; atunci când suntem obosiţi, cenzura (stăpânirea de sine) scade şi supărarea mai veche iese la suprafaţă. În primul caz, mă gândesc că a-ţi cere simplu scuze, invocând motivele adevărate ale iritării (stresul de la serviciu) ar fi suficient. În al doilea caz, problema a fost pusă pe masă şi momentul clarificării a sosit“, spune psihologul Virgil Rîcu.

Dacă situaţia se repetă trebuie să te întrebi serios ce se întâmplă şi să înveţi să diferenţiezi. „Gândeşte, înainte de a acţiona impulsiv, gândeşte, înainte de a vorbi, gândeşte-te la consecinţe înainte de orice. Odată ce te-ai liniştit încearcă să vezi în partenerul tău un interlocutor care te poate asculta şi ajuta să-ţi înţelegi frustrarea. Împreună puteţi găsi soluţii potrivite. Este mai preţios un partener care să te asculte, decât unul cu care să te afli în conflict“, crede psihoterapeutul Viorel Nedelcu.

Micile nemulţumiri, devin marile frustrări

Se poate întâmpla ca unul dintre parteneri să nu fie obişnuit să spună celuilalt când îl deranjează ceva. Ce se întâmplă în această situaţie, supărarile dispar în timp sau se acumulează şi degenerează?

Recomandarea psihologului Viorel Nedelcu este ca dacă unul dintre parteneri simte că celălalt este mai rezervat, să-l încurajeze să se exprime cât mai liber. „În felul acesta sunt evitate situaţiile în care celălalt după ce a acumulat multe frustrări, izbucneşte şi devine de nerecunoscut. În astfel de momente agresivitatea ne transformă total. Lucrurile în aceste situaţii sunt mai greu de reparat, comparativ cu momentele în care micile nemulţumiri pot fi spuse, putând fi discutate şi înţelese în context, fără să se transforme în conflicte ireconciliabile“, spune acesta.

Psihologul atrage atenţia că speranţa că celălalt îşi va da seama de ceea ce gândeşti sau de ceea ce te nemulţumeşte sau, mai mult, că lucrurile se vor rezolva de la sine, este o perspectivă nerealistă şi total lipsită de eficienţă pentru buna funcţionare a cuplului. În plus, din cauza unor lucruri nespuse sau a unor frustrări cumulate care ajung să explodeze, se poate ajunge la destrămarea cuplului.

Dacă sunt lucruri care te-au rănit profund şi nu le adresezi spre clarificare, ele îţi vor acapara mintea, o vor inflama şi o vor transforma într-o zonă de război: te vei certa neîncetat cu ceilalţi în mintea ta şi îţi va fi tot mai greu să accesezi stări de spirit pozitive,spune şi Virgil Rîcu.

Cum îţi înfrunţi temerile?

Dar dacă nu îţi stă în fire şi nu ai fost învăţat să spui pe loc şi „verde-n faţă“ ce te deranjează, dar totuşi descoperi, în timp, că metoda ta de a proceda nu este cea mai bună, cum faci schimbarea?

„Orice învăţ are şi dezvăţ. Cu paşi mici, dar siguri, alături de susţinerea şi încurajarea partenerului, poţi deprinde libertatea de a te exprima deschis. În joc pot fi modele parentale disfuncţionale, dar şi ele la rândul lor pot fi depăşite în timp. Este vorba despre un exerciţiu în care cei doi se acompaniază şi se armonizează reciproc“, spune Nedelcu.

Pe de altă parte, Virgil Rîcu este de părere că oamenii nu spun lucruri „verde în faţă“ pentru că nu vor să stârnească conflicte. Unii nu vor să rănească, alţii nu vor să fie răniţi în urma acestor conflicte.

„Dacă eviţi prea mult să îţi exprimi nemulţumirile, probabil nivelul fricii a crescut foarte mult. Devii curajos înfruntându-ţi treptat fricile. Iar primul pas în cucerirea fricilor este să le defineşti, să le demaşti: ţi-e teamă ca partenerul să nu riposteze în forţă, ţi-e frică să nu te părăsească, ţi-e teamă că imaginea ta va avea de suferit? Altfel spus, ţi-e frică de agresiune, de respingere, de abandon, de lezare a sentimentului valorii proprii?“, întreabă psihologul. Recomandarea acestuia este ca după conştientizarea fricilor, următorul pas să fie înfruntarea lor. „Dacă te temi de abandon, de exemplu, poţi începe să te antrenezi lăsându-te să trăieşti senzaţii minore de abandon şi văzând că supravieţuieşti“, spune specialistul.

În dragoste, „ca la meteo“

Uneori a fi direct poate însemna să fii strident de agresiv şi fără să vrei îţi poţi leza partenerul. Care este cea mai bună abordare pentru a-i spune celuilalt că te supăra ceva, fără ca lucrurile să degenereze în certuri?

„Alege cu tact momentul şi tonul potrivit, vorbeşte deschis şi asigură-te că are disponibilitatea de a te asculta. Concentrează-te pe ceea ce este esenţial, adu-l în poveste treptat, fără omisiuni, dar în acelaşi timp fără detalii inutile. Este important să înţeleagă ceea ce simţi şi gândeşti. Nu lăsa lucrurile ne spuse“, îndeamnă Viorel Nedelcu.

Pe de altă parte, psihoterapeutul Virgil Rîcu este părere că a face eforturi să eviţi certurile nu îţi va atrage decât stări de încordare, teamă, frustrare şi furie mocnită.

Ideea nu este să eviţi certurile, ci să îţi schimbi stilul de a te certa! Nimeni nu poate opri certurile, pentru că nimeni nu poate opri afectele. Am beneficia enorm dacă am privi stările emoţionale asemeni fenomenelor meteo: nu putem împiedica ploile, ninsorile, dar ştim că după orice iarnă, urmează o primavără, după orice ploaie, o vreme bună.

Cu alte cuvinte, prin felul în care ne certăm, putem facilita descărcarea tensiunilor sau putem determina creşterea ostilităţii în cuplu. Lucrând în direcţia primei variante, descărcarea tensiunilor va conduce la o stare de calm favorabilă găsirii soluţiilor.

Clarificare şi conciliere

Cum treci peste un conflict astfel încât ambele tabere să fie mulţumite?

În viziunea psihologului Viorel Nedelcu punctul şi momentul cheie al depăşirii unui conflict este concilierea.

„Orice cuplu se află inevitabil într-o relaţie dinamică de putere. Puţine sunt cuplurile care se află într-o relaţie de echilibru cu o demarcaţie fină dintre dominat şi dominator. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă fără să fie conştientizat de cei doi protagonişti din cuplu“, spune acesta.

Cuplurilor aflate în impas, Virgil Rîcu le recomandă să facă din clarificare o prioritate, pentru că în viziunea acestuia este nevoie să înţelegi clar ce vrea sau ce îl deranjează pe celălalt şi este nevoie de asemenea să exprimi clar ceea ce te deranjează şi ceea ce îţi doreşti.

„Majoritatea conflictelor escaladează pentru că nu se încearcă să se clarifice ce anume deranjează de fapt. Niciunul nu are răbdarea de a-l asculta pe celălalt, amândoi devin defensivi şi se ajunge rapid la o comunicare în genul turnului Babel. Fiecare respinge ce spune celălalt şi atenţia este îndreptată spre cine are mai multă dreptate“, spune psihoterapeutul.

Pentru a se putea realiza clarificarea este necesară o atitudine non-defensivă şi un interes pentru a înţelege ce l-a nemulţumit pe celălalt. În felul acesta, lucrurile nu se mai iau personal şi există o mult mai mare obiectivitate.

„Una dintre cele mai uimitoare caracteriastici ale relaţiilor interumane este aceea că majoritatea oamenilor este dispusă să îndeplinească dorinţele celor apropiaţi! Mai mult, simt părere de rău, iar uneori chiar vinovăţie dacă nu o fac! Doar că cea mai mare parte a oamenilor nu ştiu să ceară!“, spune specialistul.

Virgil Rîcu crede că oamenii pornesc de la presupunerea că celălalt va fi deranjat de cererea lor, gând care îi înfurie şi atunci când cer, o fac într-o manieră ostilă sau nici nu mai cer, ci încep direct să reproşeze.

Dacă în schimb şi-ar exprima dorinţele fără să exercite presiune în vederea îndeplinirii lor, fără să fie manipulativi, ar avea surpriza să vadă că de multe ori ceilalţi sunt dispuşi să contribuie la realizarea dorinţelor lor. Dacă suntem atenţi, putem lesne observa că ceilalţi resping nu atât dorinţele noastre, cât mai ales maniera agresivă şi lipsită de respect în care le comunicăm.Virgil Rîcu

Cearta creşte performanţele sexuale?

Sunt persoane care, asemeni filmelor, susţin ideea că se ceartă cu partenerul pentru a avea parte de împăcări deosebite şi de o activitate sexuală peste cea obişnuită. Psihologii demontează această idee.

Viorel Nedelcu atrage atenţia că „dacă lucrul acesta se întâmplă, este un model de relaţie disfuncţional al cărui destin inevitabil este acelaşi, fie că apare mai devreme, fie că apare mai târziu“.

Virgil Rîcu este de părere că „O ceartă nu duce întotdeauna la sex. Cearta ostilă ucide dorinţa. Dorinţa duce la sex. Unul din parteneri simte dorinţa şi atunci îl provoacă (îl atâţă) pe celălalt – este o ceartă care este purtată de dorinţă“.

Singura care pare să susţină această teoreie este Oana Tudor: „Cearta poate fi ca un condiment într-o relaţie, însă, nu în toate, depinde foarte mult de felul în care funcţionează ce doi parteneri atunci când sunt împreună“.
 

Viață de cuplu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite