Cât durează o relaţie în care totul se întâmplă prea repede

Când eşti prea preocupat de volumul activităţilor în cuplu, rişti să te trezeşti că nu-l cunoşti pe cel de lângă tine

Când eşti prea preocupat de volumul activităţilor în cuplu, rişti să te trezeşti că nu-l cunoşti pe cel de lângă tine. De multe ori, partenerii aflaţi la început de drum au tendinţa de a zori lucrurile. Dar a face prea multe în prea puţin timp nu cumva duce la o cunoaştere superficială a celuilalt? Ce se ascunde în spatele acestei grabe?

Mihai (26 de ani) şi Andra (25 de ani), din Cluj, s-au întâlnit la aniversarea unui prieten comun. După ce au făcut cunoştinţă, au petrecut toată seara împreună, discutând de parcă se cunoşteau de când lumea. Au continuat să se întâlnească şi după petrecere, iar la două luni s-au mutat împreună.

Părinţii şi prietenii au încercat să le spună că este cam devreme pentru un astfel de pas, însă cei doi n-au vrut să asculte. De altfel, ei aveau să-şi surprindă curând cunoscuţii, anunţându-i că au fixat data nunţii. Căsătoria avea să coincidă cu aniversarea de un an a cuplului. Dar, deşi aveau toate detaliile stabilite, ceremonia n-a mai avut loc, pentru că relaţia lor s-a sfârşit înainte de a împlini şapte luni.

Chiar dacă la început mizau pe „dragoste la prima vedere“ şi pe o potrivire „ca-n filme“, la final cei doi le-au dat pritenilor şi părinţilor dreptate, recunoscând că s-au pripit.

Căsătorie la foc automat

Ştefan (31 de ani) şi Mihaela (22 de ani), din Bucureşti, sunt împreună de un an şi patru luni, timp în care s-au căsătorit şi au făcut un copil.

Înainte de a fi cu Mihaela, Ştefan a avut o relaţie de cinci ani cu o altă femeie. La şase luni de la despărţire a început relaţia cu actuala soţie. Înainte de Ştefan, Mihaela a mai avut câteva relaţii, dar nici una de lungă durată. La puţin timp după ce au devenit un cuplu, a rămas însarcinată, iar înainte de a naşte au mers la Starea Civilă.

În prezent nimic nu pare să le umbrească fericirea, deşi cei doi recunosc că în mare parte toată atenţia este îndreptată asupra copilului.

Copilul uneşte părinţii

Despre Mihai şi Andra, psihoterapeutul Claudiu Ganciu, expert în terapia analitică a legăturii de cuplu, din Bucureşti, spune că „s-au comportat ca şi cum ar fi fost împreună mulţi ani. În această situaţie, este posibil să existe un alt scop, «un ceva» inconştient, un fel de plan. Nu ştim care este acest scop inconştient, dar el există, iar dacă ei vor încercă să-l afle poate să le fie util pentru următoarele relaţii“.

În cazul celui de-al doilea cuplu, specialistul este de părere că doar Mihaela se grăbeşte, Ştefan purtându-se în conformitate cu vârsta lui.

Copilul este o încercare de reglare a ritmului fiecăruia într-unul comun. Să spunem că unul dansează un vals lent, iar celălalt, unul rapid, dar pe aceeaşi melodie. Dacă reuşesc să găsească ritmul comun care să le permită să danseze împreună, atunci situaţia se rezolvă şi cuplul nu va avea probleme.

Magia începutului face partenerul mai atrăgător

Ce se ascunde în spatele grabei partenerilor de a face totul deodată de parcă „s-ar termina zilele“?

„Expresia «de parcă s-ar termina zilele» este una foarte corectă. Entuziasmul presupune tocmai această parte în care să existe imaginea că zilele s-ar termina, că nu mai este timp, că nu mai există nicio şansă dacă nu e repede. Senzaţia inconştientă de a «nu mai apuca este decisivă» şi împreună cu dorinţa de a împărtăşi cu celălalt un timp îndelungat constituie o explicaţie a situaţiei“, spune Claudiu Ganciu.

Psihoterapeutul Viorel Nedelcu, de la clinica Bellamina, din Bucureşti, adaugă „când doi oameni se întâlnesc, după o serie întreagă de încercări, mai mult sau mai puţin reuşite, şi descoperă că au foarte multe lucruri în comun se stabileşte o legătură specială întărită de sentimentul reciproc că fiecare a descoperit acel ceva magic în celălalt. Astfel, totul devine irezistibil şi relaţia ajunge să evolueze neaşteptat de rapid. Dar trebuie avut în vedere că în multe situaţii, din cauza acestei grabe, cei doi nu ajung să se descopere suficient de bine şi după un timp, după ce sentimentul magic se disipează, cei doi nu se mai regăsesc“.

Fiecare cu ritmul lui

În opinia specialistului, graba de a face într-o relaţie cât mai multe, în cât mai puţin timp poate ascunde dorinţa de a depăşi o eventuală despărţire dureroasă, iar „o relaţie poate fi o bună oportunitate curativă, cum la fel de bine, o relaţie nouă poate fi şansa de înlăturare a spectrului singurătăţii“.

Care sunt paşii într-o relaţie „normală“ şi la câtă vreme îi faci?

„Firesc este ca într-o relaţie să laşi lucrurile să evolueze cât mai natural. O relaţie este o construcţie reciprocă care, în funcţie de cei doi actori, are nevoie de timpul ei pentru a-şi atinge maturitatea şi echilibrul funcţional“, spune psihoterapeutul Viorel Nedelcu.

În viziunea psihologului Claudiu Ganciu „pentru fiecare persoană există un ritm adecvat. Acest ritm este format în legăturile familiale şi este o consecinţă a întâlnirii între biologic, social, familial, comunitate etc“.

Femeile şi bărbaţii, la fel de grăbiţi

Dacă totul decurge cu viteză, nu rişti să ajungi într-un punct în care să fi terminat „obiectivele“ de bifat şi să apară plictiseala? După adrenalina de la început, poţi accepta o variantă mai liniştită a relaţiei?

Atunci când totul decurge cu viteză, viteza va rămâne şi când nu vor fi obiective. Va fi o parte importantă să îşi caute ceva de făcut. De obicei vor sfârşi în certuri distructive la adresa cuplului. Acest proces este inconştient, este un fundal pe care se desfăşoară. El nu se poate plictisi,

explică psihologul.

Această grabă este mai specifică femeilor sau bărbaţilor?

„Am întâlnit aceste situaţii atât la femei, cât şi la bărbaţi. Cel mai des este legată de dorinţa de a avea un copil, de a avea un partener etc. De multe ori vorbim despre o dorinţă care nu a reuşit să fie a persoanei respective. Spre exemplu o femeie poate dori la 21 de ani un copil. Ea nu este «pregatită» psihologic pentru asta şi atunci îşi impune să aibă un copil. Ea ştie că aşa «trebuie» din diferite motive însă în acest caz ea a fost pusă în situaţia să nu poată face acest copil ca o prelungire firească a dorinţei sale, ci ca o «datorie» faţă de familie, faţă de societate etc“, spune Claudiu Ganciu.

Dacă apare un copil imediat după ce partenerii au început relaţia, care sunt şansele ca relaţia să fie una funcţională, de cursă lungă?

„Depinde de mandatul copilului. Un aspect important este în ce măsură este vorba despre a fi mamă sau tată pentru copil. Copilul modifică şi transformă multe în relaţii. Sunt multe cazuri în care copiii născuţi în astfel de situaţii ajung să se simtă vinovaţi pentru că i-au ţinut pe părinţi împreună prin naşterea lor. Se simt răspunzători pentru nefericirea părinţilor lor“, spune psihoterapeutul Claudiu Ganciu.

Pe de altă parte, psihologul Viorel Nedelcu este e părere că „în cazul în care apare un copil, responsabilităţile şi implicaţiile se schimbă şi, cel mai probabil, nu mai rămâne loc pentru negocieri între cei doi, ci mai curând asumări şi perspective noi“.

Relaţiile pe „repede-înainte“, între iluzie şi realitate

Când vine vorba de reuşita relaţiilor în care totul decurge foarte repede, specialiştii par a se fi pus de acord şi dau şanse minime ca un astfel de cuplu să dureze.

Dacă totul decurge prea repede, apuci să-ţi cunoşti partenerul înainte să fi mers prea departe sau tocmai acesta este un motiv pentru care astfel relaţii nu durează?

Această idee este suţinută de psihoterapeutul Viorel Nedelcu, care spune că „relaţiile care nu îşi acordă timpul necesar sau care ard etape pot sfârşi prematur“.

De cealaltă parte, Claudiu Ganciu crede că „fiecare cuplu este pus în situaţia să treacă testul realităţii – de la «iluzia» creată în timp de persoană ideală, dorită, cea care are toate trăsăturile căutate şi pe care le visează cei doi, la o situaţie reală în care fiecare are calităţi, defecte, face unele lucruri plăcute şi altele neplăcute. Ca urmare, această trecere trebuie făcută gradual. Dacă trecere de la «iluzie» la «realitate» este bruscă, atunci riscul pierderii relaţiei celor doi este mare“.

Marea iubire, concept relativ

Ce faci dacă ai ars anumite etape şi-ţi dai seama că partenerul tău nu este marea ta iubire, că nu va potriviţi aşa bine şi că are anumite defecte peste care în mod normal n-ai fi trecut, dar între timp relaţia a evoluat prea mult?

„Este timpul să iei o decizie: cauţi în continuare sau alegi realitatea? Adică este o alegere între ceva fantasmatic, ceva ideal pe de o parte, iar pe de altă parte realitatea unui partener care este acceptabil, nu ideal“, spune Ganciu.

În viziunea psihologului Viorel Nedelcu,

marea iubire este un aşa-zis concept discutabil. Până la urmă poate fi cuantificată ca fiind un raport între cât investeşti şi cât ţi se răspunde afectiv. Ideea este că şi marea iubire, la rândul ei, poate fi o decepţie la fel de mare ca şi imensitatea ei. Uneori o mică iubire poate fi mai consistentă, mai stabilă şi mai echilibrată decât o pretinsă mare iubire.

Dacă ai ajuns la un punct în care începi să vezi lucrurile într-o altă lumină, poţi să pui totul „pe aşteptare“ şi să încetineşti ritmul?

„Dacă unul dintre cei doi sau chiar ambii au sentimentul că relaţia evoluează mult prea rapid, iar acest lucru poate fi înspăimântător, încetinirea ritmului sau o anumită temperare este de dorit, pentru a înţelege bazele pe care se construieşte relaţia. Se întâmplă deseori ca una dintre părţi să sesizeze apropierea foarte rapidă ca pe o invadare a spaţiului personal şi să solicite o anumită distanţare şi detaşare pentru a se clarifica“, spune Viorel Nedelcu.